Mi-a adus aminte dimineata un coleg, in contextul unei discutii despre telefoane, de inceputurile telefoniei mobile in Romania. Companiile se chemau pe atunci Connex si Dialog. Si-au tot schimbat denumirea intre timp si s-au mai desteptat. 😀
Ne-am amintit de cele trei secunde in care nu erai taxat. Moama ce conferinte se faceau pe mobil fara sa te coste nimic. 😀 In camin convorbirile telefonice intre studenti sunau asa:
A1- Ce faci?
B1- Bine, tu?
A2- Sunt acasa.
B2- Vin si eu.
A3- Ia paine.
B3 – Am luat.
A4 – Mai ai?
B4 – Ce?
A5 – Bani.
B5- Da.
A6- Ceva bere?
B6 – Sa iau?
A7- Da bă.
B7- Maria?
A8 – Ce-i cu ea?
B8- A venit?
A9 -Nu cuaie.
B9- Da vine?
A10- Nu stiu.
B10- Sun-o tu.
A11- Ok dude.
Cost convorbire, zero lei. Era un fel de mess pe mobil cu limita de cuvinte, mai apoape de twitter poate.
Urma apoi o convorbire cu Maria, care la randul ei mai vorbea cu o prietena. Toti aveam mobile si nimeni nu consuma nimic. Era belea. 🙂
numai mie nu mi-a iesit niciodata… 😀
preferam sa sun ca sa inteleg despre ce e vorba.
puteti sa radeti cat vreti, dar sunt sigura ca mai sunt si altii ca mine. 😀
@Nume de cod 29 – Nu radem. 🙁 Tu erai din alta tabara, a celor care-si permiteau nenica.
deci, da! primul telefon a fost de serviciu in 1998, un sagem!
@nume de cod 29- hihii, si la mine primul telefon mobil a fost tot Sagem. Era superfinut. Mai avusesem unul inainte de la firma, un telemobil mare de tot pe care il tineam intr-o punga de caduri cand mergeam pe strada, asa de mare si de greu era. Pentru mine ala nu intra in categoria telefoane mobile. 🙂
ala era arma alba, bre! daca-l scapai pe piciorul cuiva il nenoroceai!
sagemul era finut, dar trebuia sa-l tin mereu in priza ca se descarca mereu. ce vremuri, frate… 🙂
@nume de cod 29- Incarcatoarele erau la mare cautare. Degeaba aveai telefonul cu tine daca nu aveai incarcator. 🙂
Desi stiau au actionat tarziu, si au actioonat printr-o chestie intermediara.Prima secunda netaxabila. Culmea e ca se comunica si asa tot “moka”
Primul meu telefon a fost de la firmă, evident. Prin 97, toamna. Era un Ericsson 314, finuț micuț dar cam grăsuț. Ținea bateria cam 2 zile.
Nina, Telemobilul ăla era mare porcărie. Mi-aduc aminte 🙂
@Nicu- daa, noi romanii suntem vorbareti. Ne incadram si intr-o secunda. 🙂
@Cristian – Stiu exact despre ce Ericsson vorbesti. Am avut si din ala. 🙂
Cand plecam din firma cu telemobilul ala, era ca si cum luam telefonul fix cu mine.
mujer, eu am incercat varianta asta si cu mama…si dupa ce am scos-o din sarite s-a gandit ca mai bine-mi plateste factura decat stea ca nebuna cu telefonul la ureche si sa o tot sun eu.
pe vremea aia vedeai oamenii ca vorbeau si le suna telefonul langa ureche, in timp ce ei vorbeau.
ce misto se copia la examene pe astea 3 secunde, ca era prea scump un mesaj cu formula… si ce note se luau cand nu termina ala de spus formula la telefon 🙂
off topic: am gasit fusta si bluza neagra, mai caut basma 😉
@coana zoitzica- aaaaaaaaa, noi n-am inclus parintii niciodata in discutiile astea scurte. Prea complicat.
off topic- merge bre si fara basma. 🙂
pai si mie cine sa-mi plateasca abonamentul la minunatul bosch? 🙂
la asta sunt bune mamele … 😉
@coana zoitzica- sper doar ca fetete mele sa nu aiba gandirea lu’ matale. 😀
si eu sper, dar ramane de vazut.
off topic: deci fara basma, dar cu suc merge? 😉
@coana zoitzica- off topic – sa fie fara acid mamica si sunteti binevenite (bineveniti) 🙂
oferta cu primele 3 secunde gratuite era binevenita in special pentru femei deoarece trebuia sa-ti odihnesti mana des. 🙂
@geronimus- indeed 🙂