Cand plang…

Au fost vremuri in care, se spunea despre mine ca sunt o plangacioasa. Plangeam daca ma certam cu fratelo, plangeam de ciuda cand luam o nota proasta, pangeam ca nu am telefon fix acasa, plangeam cand nu primeam cadoul fix de ziua mea ( chiar daca il primeam cu o zi inainte 😀 ) , plangeam…. Cand ma opream, eram aproape impacata cu situatia, imi recapatam fortele, si ii bagam fratelui meu toate hainele din sifonier in cada plina cu apa, ma puneam pe invatat si notele proaste se indreptau, dadeam nr. de telefon al vecinei mele si ziceam ca e al meu, si cu timpul, cadoul s-a obisnuit sa vina fix de ziua mea 🙂

Nu mai sunt o plangacioasa, dar mai plang si acum cateodata. Asta imi aduce aminte ca sunt om, ca imi pasa, si ca desi  se spune ca rasul face bine la sanatate, cateodata e bine sa lasi lacrimile sa-ti curga….

(Visited 65 times, 1 visits today)
nume de cod 29

“Despre viata nu poti scrie decat cu un toc muiat in lacrimi”, asa zicea unul mai destept ca mine, Cioran pe numele lui.
E ok sa plangi, si eu plang, toata lumea plange. Unii nu recunosc asta, dar toti plangem.

leonid

Îmi aduc aminte şi eu de zilele când plângeam că luasem un 8 la mai ştiu eu ce materie. Că deh, şi aşa nu-mi făceau nimic ai mei acasă însă mare era (este) ambiţia. Deh.

nina

@leonid- hahahha, exact. Eu am ascuns carnetul de note cateva saptamani cand am avut primul 8 😀 Parintii nu-mi ziceau nimic, dar eu nu mai vroiam sa-l vad.

leonid

Apoi nu m-am mai sinchisit. La 3-uri deja aveam zâmbetul pe buze. Mare mi-a fost mirarea să văd că anumiţi colegi care luau note mici în liceu ţineau mult la note în generală. Cine ştie.

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.