Tag: zapada

Zapada din lumea mea

Dacă ieri, când a fost vijelie și frig, l-am lăsat pe Sorin să dea zăpada (și să-și recupereze orele lipsă de la sala de sport), azi am ieșit bine echipată la zăpadă. S-o dăm, s-o admirăm, s-o fotografiem și să ne bucurăm de ea.

Mie îmi place zăpada. Îmi amintește de perioada fericită a copilăriei în care nu conta decât dacă îți alunecă cizmele pe zăpadă (nu pe gheață, pe zăpadă, da?) și dacă ai mănuși cu un deget sau cu 5. În fiecare an aveam câțiva copii nefericiți pe stradă care aveau niște bocanci de calitate, de foarte bună calitate, dar care nu alunecau. Viața lor alături de noi în fața blocului era pustiu. I-am compătimit ani la rând, până în ziua în care mi-am cumpărat și eu o pereche de asemenea bocanci și am înțeles că ei n-au știut niciodată ce-s alea picioare înghetate bocnă. Dar tot nu-mi pare rău că n-am avut bocanci din ăștia în copilărie.

Azi altfel e distracția noastră la zăpadă, ne bucurăm de fiecare metru de trotuar deszăpezit, nu mai vrem să vedem ghețușuri, dar pe un derdeluș n-aș refuza o oră de joacă. Și dacă azi fetele mele și-ar dori o repriză de derdeluș, ar aștepta să le ducem noi până la unul, cu mașina dacă se poate.

Continue reading Zapada din lumea mea

Plecam spre Sihleanu

Sihleanu e unul din satele uitate în nămeți vreme de 6 zile de autoritatile din Braila. Chipurile, ieri după amiază a ajuns acolo o mașină cu pâine, însă în afară de asta la magazinul din sat nu se mai găsește nimic, vorba fratelui meu: au vândut ăia și lacătul de la ușă zilele astea.

Nu ca le-ar trebui multe locuitorilor de acolo, învățați cu iernile grele și cu cămările pline, dar parcă să te știi uitat de lume, cu drumurile impracticabile și cu medicamente doar cât să intre într-o cutie mică de brânză cu smântână, parcă nu sună a raiul pe pământ.

Acolo sunt acum părinții mei si drumul de azi noi l-am planificat de mult. Dacă s-a întâmplat să fie pe o vreme ca asta nu-i nimic, poate că-i vremea să punem un pic mașina la treabă. 😀

Continue reading Plecam spre Sihleanu

#amdatzăpada la Municipal

O bătrânică ce tocmai ieșise de la Spitalul Municipal:

– Să vă dea Dumnezeu sănătate, maică! Azi dimineață când am venit la spital abia am putut trece pe aici. Sănătate să vă dea!

Oamenii care treceau pe lângă noi ne zâmbeau și ne mulțumeau. A fost o seară excelentă! Felicitări celor care au avut inițiativa, dar mai ales celor care au renunțat la cine știe ce întâlniri și-au pus mâna pe lopată. Multe mulțumiri celor care ne-au adus ceaiuri calde  sau ne-au trimis pizza! Si bineînțeles celor care ne-au adus…lopeți. 🙂

E chiar fain să dai zăpada

Azi m-am trezit ca de obicei la 6,30. Da, era o vreme când la ora asta eram gata cu multe chestii, dar de când cu zăpada, parcă mi-e mult mai somn. Cum Sorin s-a trezit odată cu mine, a dat el primul zăpada din curte și de la poartă. Știți că strada noastră, chiar dacă-i în București, arată ca o uliță înzăpezită, așa că cineva trebuia să facă pârtie. La 8 atelierul a început lucrul, dar zăpada își făcea și ea în continuare treaba ei.

Când a venit vremea să-mi fac cele 15 minute  pe bicicleta mea medicinală, am renunțat la idee și-am ieșit și eu la o sesiune de dat zăpada. Nu era ger deloc, zăpada era pufoasă și ușoară, așa că a fost o plăcere. Asta se întâmpla pe la 9.

Continue reading E chiar fain să dai zăpada

Un pic de iarnă

În caz că v-ați săturat de iarnă și nu mai suportați nici în sertar CD-ul cu ”Ninge iar, ninge iar, ninge, ninge iar…” ați nimerit aici greșit azi aici, pentru că am de gând să vă arăt poze cu iarna din jurul casei mele.

Mai întâi terasa care-i atât de plină de zăpadă încât mamei îi e frică să nu se prăbușească tavanul:

Continue reading Un pic de iarnă

Mi-a ieșit zăpada prin piele

Nu credeam niciodată ca la distanță de un singur post o să spun ca mi-a cam ajuns zăpada. 😀

Ieri dimineață pe la 7.00 am dat cu mare bucurie zăpada din curte și de la poartă, descoperind cu necaz că mașina n-a fost băgată în garaj așa că era și ea albă-albă. Evident am curățat-o și pe ea. Am intrat apoi în casă, am luat o gură de cafea, mi-am făcut cele 15 minute de bicicletă și când mă uit pe geam…curtea era din nou albă. Cum fetele veneau la lucru în mai puțin d 10 minute și singurul om din casă care era treaz eram eu, m-am îmbrăcat și-am luat treaba de la capăt.

După ce-a de-a doua rundă (recunosc n-am mai curățat mașina) am intrat in casăși m-am victimizat oricui se trezise și avea chef să aplice urechea la văicărerile mele, cum că e grea lopata, e viscolită zapada etc. Bineînțeles că peste câteva minute am auzit pe afară hârjâitul lopeții de zăpadă pe gresia din curte. De data asta domnul Costea se lupta cu zăpada, la un mod mai serios, eu făcusem doar o poteuță îngustă de tot.

Ei bine, ca să nu vă plictisesc, vă spun că din oră în oră cineva a dat zăpada toată ziua și chiar dacă eu nu mă cred cineva uneori am împins și eu lopata.

Continue reading Mi-a ieșit zăpada prin piele

Am ratat prima zăpadă

Nu-mi vine să cred că weekendul acesta a nins și eu n-am văzut fulgii decât printr-o perdea cafenie, în graba pregătirii unei plăcinte. Nu, nu pentru mine era plăcinta, dovadă și faptul că am uitat-o în cuptor, un cuptor deștept care se oprește singur dacă cineva îl programează să facă asta. N-a avut cine.

Să revenim, nu-mi vine să cred că a trecut prima zăpadă pe lângă mine și n-am simțit-o deloc, asta dacă nu punem la socoteală ieșirea de ieri până la magazinul din colț în papucii de plastic și geaca de zile bune, ieșire care m-a prins total nepregătită, astfel încât am mers tot drumul cu ochii închiși și am ajuns acasă cu urechile roșii și cumpărăturile în sân.

Norocul meu că în  dimineața asta am observat terasa albă, plină de zăpadă pufoasă. Vedeți dumneavoastră, zăpada asta pe care eu am ignorat-o, a găsit de cuviință să mă răsplătească pentru dragostea ce i-o port necondiționat și a rămas nealterată pe terasa casei noastre. E musai să fac azi un om de nea, altfel sunt sigură că anul ăsta nu mai ninge. Și-i atât de fain când ninge…oare de ce n-am fost atentă?

Continue reading Am ratat prima zăpadă

Hai că n-a fost așa greu

Cum excursia asta cu trenul se întâmplă la noi odată la 5 ani, am zis că merită să notez acum câteva impresii:

  • Călătoria cu acceleratul nu-i chiar așa de rea dacă nu ai bagaje voluminoase.  Adică, nu-i loc de genți în tren. Am descoperit până la urmă că-ți poți băga geamantanul sub scaune, dar i-ai luat astfel locul pentru bagaj al celui de lângă tine. La noi, la dus a fost cum a mai fost, dar când ne-am întors și am avut în plus clasica geantă cu patru curcani și două găini, nimic n-a mai fost simplu. Nu-mi amintiți de ouă, nu s-au spart decât două, pentru că au avut un loc special. 😀
  • În accelerat nu e apă. Curge așa un firicel când apeși butonul de tras apa, dar nu te poți spăla pe mâini acolo. Totuși, deși la plecarea trenului din gară toaleta era cât se putea de curată (mi s-a părut amuzant faptul că la chiuveta era și-un săpunel, dar nici picatură de apă), era și hârtie igenică, ceea ce pe mine m-a uimit (iertați-mi ignoranța, dar pe vremea când mergeam eu cu trenul nu era la toaletă nici coș de gunoi, apăi hârtie), la nici jumătatea drumului, aceeași toaletă puțea de-ți muta nasul, era plină de pișălău pe jos, așadar nefuncționlală. Deh, n-ai cu cine, dom’le.
  • Gările din orașele de provincie arată jalnic. Îmi pare rău că nu vă pot arăta decât o poză neclară făcută printr-un geam nu tocmai curat, cu telefonul, dar văzute pe viu,  locurile astea înseamnă întoarcere în timp la propriu. Gara din Ploiești, de exemplu, în care altă dată era forfotă de călători, acum nu numai că-i pustie, dar se poate filma în ea fără probleme un film cu scene din timpul războiului. 
  • Timpul petrecut în tren nu trebuie pierdut sub nicio formă. Fie că citești, înveți, scrii, vorbești la telefon, te uiți la un film sau privești pe fereastră punându-ți gîndurile în ordine, important e să nu-i pierzi timpul. Eu am citit Întoarcerea din rai a lui Eliade și nici n-am simțit cum a trecut timpul.

Continue reading Hai că n-a fost așa greu

Îngeri de zăpadă

Hai că nu ne mai putem plânge. La noi pe stradă e zăpadă din belșug, dispoziție de săniuș să ai.

Pe o vreme ca asta sau puțin mai rea, am renunțat ieri la cartea mea și la căldurica din casă și-am ieșit cu fetele afară să facem îngeri de zăpadă. Dacă n-ai făcut asta niciodată, înseamnă c-ai trăit degeaba. Să stai întins în zăpada moale, pufoasă și neatinsă înainte de tine, să vezi deasupra ta doar cerul și să încerci să zbori, nu se compară cu nimic altceva. E absolut minunat. Noroc că pe mine nu m-a fotografiat nimeni. 😀

Care n-ai cauciucuri de iarnă?

Am făcut școala de șoferi acum 17 ani și-am învățat să conduc pe o vreme exact ca asta de afară. Ba am dat și examenul fix pe o vreme ca asta și mi-e greu să cred că Dacia pe care am învățat avea cauciucuri de iarnă.  

Nu spun că sunt un guru al condusului în condiții grele de drum, dar am ceva experiență cu zăpada. Am mers ani de zile cu mașină de la firmele pe la care am lucrat și niciodată acestea n-au avut anvelope de iarnă. În cel mai bun caz aveam gume all seasons. Iarna trecută ajunsesem să-mi fie frică să mai merg pe zapadă cu ele.  Erau ca dracu de tocite, bine ca s-a terminat.

Anul acesta merg pe unde am treabă cu mașina personală, care și ea până de curând a avut cauciucurile din fabrică. Mergea ok, dar recunosc că pe o vreme ca asta n-aș fi avut curaj să urc vreo pantă.

Continue reading Care n-ai cauciucuri de iarnă?