Posts Tagged ‘vointa’
Săptămâna 4
Feb
Ziua 29, 64,9 Kg
Au fost cele mai greu de dat jos 700g din viața mea de până acum. Adică m-am luptat cu ele două săptămâni și parcă nu se dădeau duse. Dar vă spun eu, până aici a fost mai greu și va mai fi odată la trecerea către 59… ohoho ce de lucru mai am până atunci.
Pentru că a trecut aproape o lună, la ziua 30 pun și-o poză, deși mi-e teamă că cele 2,7kg scăzute într-o lună nu se vor prea vedea, zic să fac un bilant al obiceiurilor fără de care nu voi mai putea trăi:
-micul dejun e sfânt. Luat întotdeauna până în ora 8, consta în cafea și două felii de pâine crocantă cu suncă de Praga, sau orice altceva care să-mi țină de cald și foame. 
- gustarea de la 10,30 încr s-o fac sfântă, nu-mi reușește mereu dar sper să sar cât mai rar este ea.
- la masa de prânz mănânc orice gătește mama în ziua respectivă și nu mă ating de pâine, la fel și seara, deși în vreo câteva rânduri seara pe lânga masa am mai mâncat și dulciuri, odată prăjiturele, altădată clătite…dar apoi dădeam mai cu spor la bicicletă. 
- la ora 19 punct mă spăl pe dinți pentru a pune astfel o piedică în calea tentaților, întrucât nu m-aș mai spăla odată nici moartă, așa că mai bine nu mai mănânc nimic și am rezolvat problema poftelor după ora 19.
-cele 15 minute de bicicleta dimineața și alte 15 seara sunt un must. N-am sarit peste ele decât in două zile în toată perioada asta, și atunci pentru că m-am simțit foarte rău în zilele respective. Nu m-am fofilat, nu vă luați de mine.
Cam astea sunt regulile de până acum, încerc să beau multă apă și să-mi fac și tot felul de ceaiuri de-a lungul zilei, tot pentru a nu uita de lichide.
În viitorul apropiat ar mai trebui să renunț la zahărul din cafea (o beau aproape ceai), să măresc un pic ritmul la bicicletă, și să respect cu mai mare strictețe programul de apa (aia 2 l fir-ar să fie). Sper că sunt pe drumul bun.
Later edit
Pentru a nu ne pierde în prea multe posturi, m-am hotărât să postez aici poza 1 alături de poza 2 (făcută azi dimineață), cu precizarea că mie mi se pare că-s mai grasă acum. 
Dar cântarul nu minte și sincer, mă așteptam ca la o lună să nu se vadă nicio diferență în poze.
Tags: alimentatie sanatoasa, cura de slabire, kg in plus, vointa
Săptămâna 3
Ian
Pentru cei care nu știu despre ce e vorba, dar vor să mă tragă de urechi vedeți aici începutul, săptămâna unu și săptămâna doi.
Ziua 22, 65,6
Azi sunt foarte tristă (de rezultate, nu de altceva). După cum vedeți n-am scăzut niciun gram săptămâna asta, așa că acum ați înțeles și motivul tristeții. Am stat și m-am gândit la cauze și uite ce-am descoperit:
- nu am respectat în fiecare zi gustările. Uneori am sarit peste ele și-am mancat mult la prânz. Voi încerca să nu se mai întâmple asta.
- în două seri am mâncat prăjiturele. Aici ar fi bun un emoticon care se linge pe buze urmat de unul care-si smulge părul din cap.
- n-am mărit deloc timpul petrecut pe bicicletă, deși am făcut constant 8 km în 15 minute, atat dimineata cat si seara. Va trebui să ajung măcar la 10 km și voi începe asta chiar de azi.
- nu beau suficientă apă, va trebui să schimb imediat și chestia asta. Pur și simplu trece timpul fără să-mi fie sete și uit să beau apă. Mda, cam multe uit în ultimul timp.
Tags: alimentatie sanatoasa, cura de slabire, kg in plus, vointa
Săptămâna 2
Ian
Ziua 15, 65.6 kg
Urmând principiul cu țara piere și baba se piaptănă, continuăm azi seria articolelor despre dispariția celor 10kg de pe corpul meu (dă Doamne să fie din zona șoldurilor toate) și observăm, nu fără a ne mira, cum cântarul buclucaș nu știe altceva decât 1kg/săptămână ceea ce mie îmi convine de minune, deocamdată.
Partea proastă este însă că ieri, adică joi, a fost una dintre zilele mele negre, o zi începută din noapte cu dureri mari de de tot de cap și o moleșeală vecină cu leșinul în restul corpului, cu senzații de vomă și crampe în stomac, care au durat cu toatele, nici mai mult nici mai puțin decât vreo 12 ore. Evident că în timpul ăsta am uitat cu totul de exerciții, mese și de gustări, abia ieri după amiază am reușit să mînanc ceva care să-mi și rămână în stomac și am continuat așa cu mici înghițituri până spre miezul nopții, așa că ieri a fost o zi pierdută.
Nu vă grăbiți să trageți concluzii, nu mi-a fost rău de la felul în care mă alimentez (din contră ar fi trebuit să-mi fie bine, acum mănânc de 5 ori/zi și nu mai mănânc aproape deloc grăsimi). Știu sigur asta pentru că nu am fost singura din casă cu simptomele descrise mai sus, soțul meu mi-a fost coleg de suferință, la fel de lovit ca mine, iar fetele au avut și ele de simptomele, dar într-o măsură infinit mai mică, cu ceva dureri de burtă și de cap. Ne gândim că ne-am simțit așa de la niște mere sau de la niște alune (pe care Sorin era hotărât ieri să le ducă la analize), astea fiind singurele alimente mâncate de toți 4. În rest cei mai bătrâni din familie n-au avut nimic, deci mâncarea gătită sau emisiile de gaze (ne-am gândit inițial că or fi de vină gazele de la centrală) au ieșit pânăla urmă din discuție.
Oricum, una peste alta acum suntem bine, ne putem relua deci activitățile zilnice și eu urmează să mă urc acum pe bicicletă și să fac cei 8 km (n-am ajuns încă la 10, dar o iau treptat) pentru dimineață începând chiar din clipa asta.
Să ne auzim și săptămâna viitoare sper fără alte incidente! Voi cum sunteți?
Tags: alimentatie sanatoasa, cura de slabire, kilograme in plus, vointa
Săptămâna 1
Ian
Am început acum o săptămână.
Ziua 8, 66.6 kg
Mda, și eu aș fi vrut săfie mai puțin, dar atât arăta cântarul dimineață și trebuie să vă spun că eu sunt mulțumită deși mă așteptam la o diferență de cel puțin 1,5 kg față de săptămâna trecută. Nu-i nimic, bine că am scăpat de primul kg. Am auzit însă că la început slăbești mai ușor și apoi kilogramele se pierd din ce în ce mai greu. Oricum, vom vedea.
Săptămâna care tocmai s-a încheiat am respectat întocmai programul de exerciții, am avut și ceva febră la muschi la început, dar încep să fiu din ce în ce mai prietenă cu bicicleta. Dacă la început reușeam să fac în 15 minute -5km, azi dimineață am facut 8 km în 15 minute și deocamdată e bine așa.
Partea proastă este că doar de bicicletă m-am ținut ca la carte săptămâna asta. Micul dejun l-am sărit într-o zi, gustări au fost doar în vreo două zile, iar despre mâncatul seara, ei bine pe ăsta am reușit să-l țin în frâu, excepție a făcut doar seara de sâmbătă, când am fost la Ioana și ea a găsit de cuviință să pună dulciuri și mâncăruri alese pe masă, așa că, deși n-am abuzat prea mult, tot am gustat din toate. Nici cu apa nu m-am descurcat prea bine, despre ceaiuri nici atât, într-o săptămână am băut doar două ceaiuri și alea de fructe de pădure, nicidecum verzi sau de soc, cicoare, etc. Abia azi am trecut la partea cu paharul de apă dimineața pe stomacul gol și la ceaiurile de pe parcursul zilei.
Tot o Ioana mi-a scris un mail lung și plin cu învățăminte pe care voi încerca să le pun în aplicare. Vă mulțumesc tuturor pentru sfaturi și sprijin, sper din suflet ca săptămâna viitoare să avem un rezultat mai bun.
Și acum să vă zic cum mă simt: Minunat! Chiar dacă deocamdată n-a plecat decât 1km, eu mă simt mult mai bine știind că fac ceva pentru mine, pentru tonusul și sănătatea mea. Iar blugii ăia mulți știu că abia mă așteaptă.
Tags: cura de slabire, kilograme in plus, vointa
Prima zi
Ian
Ziua 1, 67.6 kg
Ca o femeie fără prea multă voință ce constat că sunt, n-am fost în stare să iau decizia asta înainte de sărbători așa că o voi face azi: încep cura de slăbire, ce nu va fi o cură în adevăratul sens al cuvântului, ci mai degrabă o revenire la un stil de viață cât mai sănătos, cu luat mic dejun dimineața (nu-i glumă, daca renunți la masa de dimineață așa cum am făcut eu de-o vreme, vei avea tendința de a mânca mai mult la prânz și seara, chiar și seara târziu, ceea ce nu poate fi decât rău), cu 15 minute de bicicletă dimineața și 15 minute seara, cu renunțatul la dulciuri și alte tentații culinare, etc.
Pentru că nu pot face asta de capul meu, pentru că nu mă țin de reguli, știți voi, am de gând să mă cântăresc din 7 în 7 zile, și să vă raportez vouă aici (bine, chiar dacă nu vede nimeni și, mai mult, chiar dacă asta nu interesează pe nimeni, numai gândul că cineva ar putea să mă tragă de mânecă și să-mi spună și să-mi bată obrazul că nu mă țin de treabă), mă va face probabil ca, de rușine, să mă țin de cuvânt și să încerc să scot ceva rezultate din treaba asta.
Poate că la un moment dat îmi va trebui și un program de exerciții pentru care să merg la sală, numai că deocamdată n-am nici timp, nici bani de sală.
Obiectivul este să slăbesc 10 kg în 6 luni, așa că sper să fiți alături de mine în lupta asta și eventual să râdeți de grasa care își ia angajamente și nu le duce la bun sfârșit, dar eu chiar vreau să nu se întâmple asta.
Cea mai mare motivație pentru treaba asta nu este așa cum v-ați aștepta, faptul că vreau să fiu sănătoasă și frumoasă, ci că nu mai încap deloc în cele 25 de perechi de blugi pe care le am.
Poza asta se va repeta în fiecare lună, sper să se vadă o diferență măcar în luna a VI-a.
Tags: cura de slabire, kilograme in plus, vointa
Cum m-am lăsat de fumat
Ian
Mda… Cei care mă cunosc vor spune că n-am fumat niciodată așa că nu trebuie să-mi fi fost prea greu. Au dreptate. N-am fumat. Adică n-am băgat țigara în gură, dar asta nu înseamnă că n-am tras tare alături de toți prietenii mei fumători. Și de soț. Care s-a lasat. Săptămâna trecută. O singura zi.
Am aflat în ultima vreme că mulți fumători au renunțat la iubite țigări și nu le-a fost greu deloc. N-am auzit pe nici unul să se plângă că i-a fost greu, că i-a venit să se urce pe pereți sau mai știu eu ce. Toți fără excepție au spus: m-am hotărât să nu mai fumez și n-am mai fumat. Ca în reclama aia care mie îmi place maxim, cu:
“Joc reîncarci și câștigi.”
“Și cum se joacă?”
“Reîncarci și câștigi.”
Revenind. Unii dintre cei despre care vă spun că s-au lăsat de fumat, au încă țigări în casă. Le țin acolo, să le sfideze. Bravo! Asta-i adevărata voință. Dacă nu-ți mai cumperi țigări și arunci și bricheta, asta nu înseamnă decât că îndepărtezi tentația, și știți voi cum e cu lucrurile pe care nu le ai. Le-ai vrea.
După ziua în care Sorin a zis că renunță la țigări și s-a ținut de cuvânt 24 de ore, de câte ori văd în casă o scrumieră o ascund. Inițial le-am aruncat la gunoi, apoi când mi-am dat seama că în ritmul ăsta va trebui să cumpăr altele (măcar pentru musafiri), m-am potolit. Acum mă gândesc să fac invers. Să le pun peste tot. Să vadă în fața lui numai scrumiere. Eventual să-i iau și mai multe pachete de țigări (nici nu știu ce fumează, m-a rugat de vreo două ori să-i iau țigări de la coț și noroc că știa vânzătoarea ce cumpără el de obicei ), pe care tot așa, să le imprastii prin casa. O să-i pun nul și la capul patului.
Lăsând gluma la o parte, știu că mulți oameni au reușit să se lase de fumat și au făcut-o fiecare în felul lui, dar eu vreau să știu altceva. Dacă cineva din anturajul tau s-a lăsat de țigari, a fost nevoie să faci și tu ceva? Să te comporți într-un anume fel? Cum îi ajutăm noi, cei care stăm pe lângă ei, pe fumatorii care ar cam vrea să le lase, dar n-au destulă voință? Sau motivație, cum zice Sorin.
Cel mai batran blogger din Romania
Dec
Revista Capital scrie azi despre cel mai batran blogger din Romania. Este vorba de domnul Sterian Pompiliu care scrie un blog pentru varsta a patra.
Am citit cu atentie articolul din Capital si apoi am castigat o ora din viata citind istoriile de pe blogul celui mai batran blogger din Romania. E istoria unei vieti si a incercarilor sale acutuale, de a scoate batranetea din tipare.
Omul locuieste la azil, isi scrie textele pe hartie si abia apoi le introduce in computer. Ii tremura mana pe mouse dar nu se lasa. Inceraca sa-i antreneze pe ceilalti batrani in diverse activitati pentru a uita o vreme de batranete, pat si televizor.
Nu stiu daca va amintiti dar eu am o idee fixa cu azilul si ma bucur cand aflu ca mai exista oameni care vorba ceea la “varsta a patra” isi gasesc inca bucuria de a trai si au taria de a-i imbarbata si pe cei din jur.
Felicitari domnule Pompiliu! Va doresc multa putere si sanatate!
Oare noi ne vom pastra entuziasmul pentru a scrie pana la o varsta inaintata sau vom renunta luati de tavalugul vietii?
Astept…
Aug
I-a spus de multe ori ca o lasa, dar nu indrazneste sa faca inca pasul decisiv. Il mai tin multe langa ea, sau cel putin asa ii place lui sa creada. Adevarul este intre: nu au cum sa se desparat acum si nu gaseste un motiv serios ca sa o lase.
Nu are cum sa o lase pentru ca este cu ea de 25 de ani. Ce-ar spune lumea, daca el ar fi parasit-o pur si simplu intr-o zi? A, lui nu-i pasa de lume deci asta cu gura lumii n-ar trebui luata in calcul. Apropierea ei nu-i face bine. Oamenii din jurul lui nu o pot suferi. Mama lui ii spune proape zilnic sa o lase. Femeia nu s-a obisnuit cu ea nici dupa atata amar de vreme.
O singura data isi facuse bagajul si isi luase chiar si o inlocuitoare pentru ea. Isi pregatise si un loc unde sa stea fara ea in primele zile de dupa despartire si apoi va vedea ce-i de facut in continuare. Viata ar trebui sa fie mai frumoasa fara ea, asa ii spusese lui lumea. Ah, iar lumea. Macar daca ar fi sigur ca hotararea asta e doar a lui si nu-i influentata de lume. Nu, nu era hotararea lui. Si n-a mai avut atunci puterea s-o lase. Si-a desfacut bagajul, a gonit inlocuitoarea si-a ramas impreuna cu ea, vechea lui iubita. Motivul parasirii ei n-a fost destul de convingator.
Dar pana cand? Se simte din ce in ce mai rau, mai ales din cauza nehotararii asteia. De ce s-o lase daca i-a fost alaturi la bine si la greu? Ce daca ea in ultimul timp a inceput sa poarte haine hidoase? El o regaseste de fiecare data mai apetisanta.
Eu zic ca daca totusi se framata asa, a inceput sa inteleaga ca nu mai e ce-a fost intre ei, s-a mai pierdut din increderea oarba pe care o auveau unul in altul la inceputuri, acum isi poate imagina macar ca ar putea trai fara ea. Ar fi cazul sa-i zica: “Am fost cu tine in tot acest timp dar iubirea mea s-a terminat acum. Adio!” Am convingerea ca va avea forta sa-i spuna, verde in fata, asta intr-o zi. Astept….
Personajele acestei povesti sunt: sotul meu si tigara.
