Posts Tagged ‘viitor’
Exercițiu de imaginație- varianta optimistă
Ian
14.01.2031
ora 8.00 - Îmi parchez cu îndemânare EcoDacia între două BMW-uri vechi și nefuncționale (autoturismele pe bază de combustibili fosili fuseseră scoase din circulație încă de anul trecut), în parcarea subterană făcută pe vremea primarului Oprescu (credeți sau nu, Oprescu chiar a fost odată primar) în apropierea blocului în care Sonia s-a mutat de curând împreună cu soțul și bebelușul ei. Mă îndrept grăbită spre casa fetei mele, pe care n-am mai văzut-o de la Revelionul petrecut, ca în fiecare an, la balul mascat organizat, în incinta Casei Poporului, de către popor.
O găsesc pregătită de drum, își ia “la revedere” de la soțul ei, care din păcate nu ne poate însoți în călătoria asta pentru că trebuie să rămână cu juniorul. 
9.00 – Taxiul ne lasă la capsulodrom, de unde urmează să plecăm într-un zbor scurt, de cca. 2 ore, către New York. De când cu capsulele astea, călătoriile nu numai că sunt mai scurte ca și durată, dar sunt și mai ieftine și mai confortabile. Bine, confortul este doar pentru persoanele trecute de 50 de ani. Acum fie vorba între noi, altfel faci un drum de două ore în picioare când ai 20 de ani. Bătrânii își amintesc de trenurile de altă dată și de cum făceau naveta la sfârșit de săptămână pe toată perioada studiilor. Cum, nu vă mai amintiți de CFR? Hai mă ca sunt legendă, s-au desființat în 2013 și în locul lor circulă astăzi nert-urile de mare viteză. Ehe, ce vremuri..
10.00 - Suntem deja deasupra Atlanticului, stau rezemată în scaunul capitonat cu piele naturala violet produsă în fosta fabrică de încălțăminte Antilopa. E adevărat, culoarea asta te umple de energie și îți dă o senzație de putere și talent, încât cred că dacă formația din fața noastră, Vama cred că-i zice (niște moșnegi care încă s-ar fi ținut bine dacă nu exagerau cu bautura și sexul în tinerete, și care acum interpretează, ce-i drept fără cusur, serenada nr.11 în mi bemol major a lui Mozart) dacă formația, zic, s-ar opri din cântat, aș putea să continui fără probleme, interpretarea partiturilor, eu singura. Sonia nu era cu mine, ea călătorea cu tinerii într-un compartimet separat. A, la ei cânta Lady Gaga, o cântăreață extravagantă încă, și în mare vogă în anii ’10.
11.00 - Aterizăm la New York, unde ne așteaptă Iulia și Sorin, sosiți cu o săptămână mai devreme, cu scopul de a pune la punct detaliile pentru diseară. Iulia arăta extaordinar (am știut de când era mică că va fi o frumusețe). Nici tatăl ei nu arată rău deloc.
13.00 – Luăm prânzul la “La Petite Maison” împreună cu Angela, proprietara celebrei galerii de arta Sperone Westwater. A fost o reală plăcere s-o cunoaștem și s-a bucurat și ea să revadă atmosfera relaxată din vechile familii românești. Sonia, ca de obicei, n-a mâncat mai nimic, deși bucătarul francez Jean Piere Thomas a făcut tot posibilul să-i fie pe plac. Mâncarea.
15.00 - Noi fetele avem oră la salon pentru înfrumusețare. Este un fel de spa de pe vremea când eu aveam 35 de ani, dar mult mai sofisticat. Toate procedurile îți sunt aplicate fără ca tu să-ți dai seama, practic intri ușă, ești preluată de un fotoliu elegant, plimbată de-a lungul unor acvarii imense, pline cu specii de pești noi, și învăluite de plante exotice de un verde pe care dacă l-ar vedea scenografii din avatar, s-ar sinucide. La sfârșitul plimbării tu ești din cap până în picioare numai bună de pășit pe covorul roșu, pe care practic calci la ieșirea din salon. Totul n-a durat mai mult de 30 de minute, cu tot cu sedința de masaj.
17.00 - Ajungem la hotel și constatăm că ne-au sosit rochiile comandate acum două luni în China la o creatare de la care se îmbracă Selena Gomez și Miley Cyrus. Rochiile nu mai arată ca pe vremuri, ci aduc mai mult cu niște fulare imense înfășurate în jurul corpului, rămânând la aprecierea purtătoarei cât de tare strânge în anumite zone. Suntem încântate.
19.00 – Ajungem cu toții la Galeria de arta Sperone Westwater unde într-un decor impresionant are loc vernisajul expoziției de Chipuri de femei nipone cu care Iulia cucerise deja Europa. Lucrările le făcuse de-a lungul celor 5 ani petrecuți în Japonia alături de noi, pe vremea când eu eram atașat cultural pe probleme media online la Ambasada României din Tokyo. Eram toți foarte încântați de reușita ei, dar cel mai mult parcă se bucura Sonia. La îndemnul ei se apucase Iulia de proiectul acesta și acum era foarte mândră de reușita surorii sale. În momente ca ăsta nu mi-e dor deloc de vremea când se certau cât era ziua de lungă pe te miri ce lucru banal.
ora 23.oo - Mergem la culcare, încheind cu un toast una dintre cele mai frumoase zile din viața noastră.
P.S. Paharele le aveam pline cu apă pentru ca orice alt fel de băutura (alcoolică sau nu) a fost interzisă pe planetă începând cu anul 2020. Existau câțiva miliardari excentrici care mergeau de două ori pe an în cârciumile de pe Marte, dar susțineau că ăia nu știu ce-i aia pălincă.
P.P.S. Am programat acest post la publicare și pentru dimineața zilei de 14. 01. 2031. 
Toate la timpul lor?
Sep
Merg adormită şi nu tresar la niciun stimul. Fac asta nu numai eu, ci noi cu toţii. E mai bine aşa. Să ne vedem de ale noastre. Aud asta des şi probabil că până la un punct e şi adevărat dar în niciun caz nu e mai bine.
Când eram mică ştiam sigur că atunci când voi creşte îmi voi putea îndeplini toate dorinţele. Exact aşa cum spune acum Sonia că ea îşi va lua maşină fără acoperiş peste 10 ani. Nu i se pare deloc irealizabilă dorinţa şi mă bucur că-i aşa. E foarte important să crezi în forţele tale. Nu neapărat fizice.
Pe masură ce anii au trecut, am devansat unele planuri. Din lene, sau hai să-i spunem delăsare, din lipsă de timp, din comoditate şi nu în ultimul rând din lipsă de bani. Dar niciodată n-am renunţat la ele. Pâna acum.
Nu ştiu de ce îmi e din ce in ce mai greu să cred că voi ajunge cândva să îmi pot planifica, în linii mari, desigur, câteva obiective, măcar pentru anul viitor. Şi planul ăla să fie măcar 80% realizabil. Spun anul ce vine pentru că nu mai sunt copil şi mi-ar plăcea ca lucrurile să se întâmple acum, cel mult la anu’.
Spun asta pentru că în primavară am făcut nişte planuri pentru vara asta. Nu ne-am ţinut de ele şi vina nu-i exclusiv a altora. Dar ar trebui să fim optimişti, să spunem: “noi să fim sănătoşi că le-om face la anu” .
Numai ca eu n-am nicio certitudine că va fi aşa. 
Peste 20 de ani…
Mai
Omul e curios din fire dar mai bine n-ar fi. Uite cum mi-am stricat eu ziua de dimineaţă, încercând (de două ori) să văd aici cum voi arăta peste 20 de ani. De vină pentru tot este Simona care n-a avut de lucru şi ne-a dat link-ul.
Şi eu care credeam că acum îs naşpa. 
P.S. N-am mai suportat sa vad prima poza si am sters-o.
Tags: peste 20 de ani, viitor
Cât timp ai stat fără net anul ăsta?
Dec
E sfârşit de an, e vremea bilanţurilor. Pentru că mi-e frică să caut lista pe care mi-am făcut-o anul trecut, cu planuri pentru 2009, o să încep cu o chestie uşoară.
Zilele trecute n-am prea avut acces la internet (voit ce-i drept), aşa că m-am gândit la chestia asta: cât am stat eu cel mai mult fără internet anul acesta?
Patru zile.
Răspunsul nici nu ştiu cum să-l iau. O fi de bine, o fi de rău? Asta se cheamă dependenţă? Nu ştiu ce să zic, o să întreb şi eu, ca ăla prostu’. Ai ceva de pierdut dacă nu te lipseşti de net nici măcar când pleci în concedii? Dacă da, ce? Timpul pe care ar trebui să-l petreci la soare? Pai ce, la soare tot stai degeaba, şi dacă tot nu citeşti sau nu faci conversaţie, ce e rău în a te da pe net, în timp ce burta şi faţa ta se prăjesc?
Sau să zicem că eşti la pescuit, pe malul apei. Are ceva dacă ai cu tine laptopul şi un internet mobil, care prinde viteza maxima la malul apei? Eu zic că nu. A, dacă eşti cu prietenii şi e gălăgie, antren şi voie bună, poţi ignora internetul, dar chiar și așa, e bine să-l ai acolo de rezervă, dacă începe ploaia şi eşti cu cortul, nu vei căuta repede să afli cât ţine ploaia şi dacă e sau nu cazul să-ţi muţi tabăra.
Părerea mea este, că în viitor, timpul pe care îl vom petrece departe de lumea din computer, va fi din ce în ce mai scurt și nu ştiu, sincer, dacă asta e neapărat rău. Depinde de locul şi importanţa pe care fiecare dintre noi o acordăm acestei lumi. E cazul să mă sperii? Voi cât ați stat cel mai mult fără net anul acesta?
Tags: dependenta, internet, oameni, timp, viitor
Peste 20 de ani?
Noi
Vă spuneam zilele trecute cât de mult s-au mișcat treburile în ultimii 10 ani. .
Acum zece ani, majoritatea dintre noi, nu aveam calculatoare acasă, acum se descurcă cu computerul până și babele, iar internetul îl avem deja, mulți dintre noi, pe telefon. Am fost zilele trecute la o conferință, în care se discuta despre viitorul produselor bancare și se întrevede efectuarea tranzacțiilor prin simpla apropiere a ceasului de un POS deștept.
Stau acum și mă gândesc, cum or să stea oare lucrurile peste 20 de ani? Ok, vom fi cu toții mai bătrâni, asta se știe. Iulia și Sonia vor avea 30 de ani și mai multă minte probabil. Eu s-ar putea să fiu de mult bunica, logic.
Iulia mi-a spus, că a visat asta într-o seară. Adică, nu e sigură că era seară. Cineva i-a vorbit așa:
“Buna, sunt Raluca, nepoata ta și îți vorbesc din viitor.
Suntem în 07/11/2029 o zi memorabilă pentru omenire. Azi s-a lansat la scară globală potpalul Asus TL350, cu ajutorul caruia poți călători în trecut.
Călătorii în viitor s-au făcut încă din 2012, când Frank Palm a fost nevoit să efectueze o călătorie temporală în viitor și a avut posibilitatea de a modifica coordonatele de atunci, ale axei temporale, evitând astfel, sfârșitul omenirii, sfârșit datorat pandemiei de gripă porcină, declanșată în anul în care tu asculți mesajul meu.
Desigur, tu știi doar că se vorbește de o epidemie de gripă porcină, dar istoria pe care noi o studiem în 2029 menționează date mult mai grave.
De atunci, s-au făcut foarte multe călătorii în viitor, de exemplu eu știu exact cum vor arăta viitorii mei copiii și pe ce planete îmi voi face concediile în următorii 50 de ani, împreună cu cei trei soți pe care îi voi avea, dar n-am putut afla niciodată prea multe, despre istoria de dinainte de 2009.
Se pare că domnul Palm, a făcut mult bine omenirii, dar a șters atunci dintr-o eroare, amintirile oamenilor, iar aceștia lipsiți de memorie, n-au știut la ce foloseau cărțile și computerele, așa că majoritatea dintre ele au fost distruse.
Norocul a fost că laptopul Asus UL30, cu care Palm plecase în călatoria sa în timp, era intact. La întoarcere, acesta, care era singurul om a cărui memorie nu fusese afectată, a reușit să-l conecteze la alte computere scăpate de distrugere, reușind astfel să salveze multe date despre trecutul omenirii. Însă nu atât de multe, cât își doresc să cunoască, acum, copiii ca mine.
De aceea bătrânul Palm s-a luptat mult în acești ultimi ani, pentru a putea pune la punct o tehnologie, care să ne ajute pe noi, copiii de azi, să ajungem la voi, oamenii din istoria veche a omenirii. A reușit deocamdată doar parțial, deoarece încă nu putem ajunge fizic la voi, dar putem să ne facem auziți.
Cuvintele mele se imprimă în format text pe pagina alba a potpalului Asus TL350. Tati mi-a spus că pe vremuri se numea laptop și avea forma ușor dreptunghiulară. Al meu e rotund și mic cât o portocală. Ceea ce auzi tu, este de fapt vocea lui transpusă în timpul tau. Vorbește toate limbile pământului, mult mai bine decât o facea pe vremea voastră google translate.
Este un potpal făcut special pentru copii. Putem foarte simplu să ne facem auziți de copii din trecut și pe lângă asta, mai știe să facă multe lucruri. Face cu mine lecții de pian și îmi atrage atenția că ora prânzului a trecut și eu nu mi-am mâncat sâmburele. Da, ăsta e pranzul unui copil de 8 ani…”
Dupa asta, Iulia îmi spune că glasul s-a stins, fără a-și lua rămas bun și fără a-i spune dacă revine sau nu.
Mă întreb cum or să stea oare de-adevaratelea lucrurile peste 20 de ani. Apropo, Sonia zice că pe fetița ei o va chema Raluca. Dar dacă la un moment dat în viitor, călătoria în timp a devenit posibilă, atunci acei călători sunt deja printre noi? 
Acest post a fost scris pentru concursul SuperBlog 2009.
Rochie de 100000 euro!?!
Ian
Am auzit ca doamna Miorita Videanu si-a luat anul trecut o rochie de 100.000 euri euro. Hei, se aude acolo la voi, cei care platiti 30 de ani rata la banca pt. banii de casa?
Doamna Videanu e mai desteapta decat multa lume. Daca investea in imobiliare anul trecut (mai mult…)
Tags: investitie, rochie, videanu, viitor
