Posts Tagged ‘vacanta’
Hai să vă spun cum se poate petrece o zi de concediu în Bucureşti cu 10 lei. Să vedeţi ce zi relaxată puteţi avea.
Se ia o dimineaţă de vară cu soare arzător încă de la prima oră. Trezirea se face lejer şi târziu, doar e concediu, iar după un duş scurt şi-o toaletă sumară se poate ieşi din casă cu 10 lei şi-o carte în poşetă.
La intrarea în parc e un chioşc unde se vinde cafea şi covrigi. Te lipseşti de 1.8 lei din buget şi îţi iei o cafea şi un covrig pe care le vei savura în parc, sub salcia pletoasă de lângă lac. Frimiturile de la covrig le vei arunca raţuştelor. Te vor considera un om bun. 
Nu uita ca la sfarşit să-ţi arunci paharul din care ai băut cafeaua într-un coş de gunoi. Dacă se poate la plastic. 
Zăboveşti pe bancă o ora-două, gustând din cafea, citind, admirând natura şi visând la o viaţă mai bună. Se poate oare mai bună de atât?
Ca să nu amorteşti te poţi plimba pe alei sau, dacă vrei sfatul meu, dă-te într-un leagăn. Te vei bucura infinit mai mult de vântul din plete decât de cel din portofel.
Pe la unsprezece ieşi din parc şi te gândeşti că ar fi bine să mănânci un fruct. La taraba din colţ îţi fac cu ochiul banane, nectarine, struguri. Alegi o banană, plăteşti 80 de bani şi pleci mai departe.
La 12.30 eşti în centru la vernisajul expoziţiei de pictură a unei artist contemporan. Nu vă bucuraţi că nu-i de mâncare acolo, maxim un pişcot şi un pahar de băutură. În rest picturi frumoase şi oameni interesanti, unii dintre ei vechi cunostinţe. te bucuri de revedere şi petreci o oră şi jumătate în compania lor.
De la vernisaj te întorci acasă, îţi iei în drum o pâine, o roşie, doi castraveţi, o conservă de ton, 3 felii de şuncă şi o caramea. 7.4 lei. Îţi faci o salată (fără şuncă) şi gata prânzul. Pâinea n-o mănânci toată, ne-am înţeles?
După o siestă de doua ore îţi faci un sendviş cu şuncă, iei în fugă un măr din copacul din curte, încaleci pe bicicletă şi pleci la plimbare. Nu uita să-ţi iei o sticlă cu apă, de la robinet, desigur.
E treaba ta pe unde te plimbi, cu cine te întâlneşti şi ce spui pe unde te duci. Pe seara când te întorci acasă, după duş te aşezi în pat şi te uiţi la un film bun. Da
Azi îmi vin fetele acasă. Acum sunt la Târgovişte şi se întorc la Bucureşti după ce au avut un traseu foarte sinuos vara asta. S-au tot plimbat, au tot întâlnit oameni copii noi, s-au distrat pe cinste, ce să mai. În fiecare zi când vorbeam la telefon îmi povesteau o grămadă de lucruri pe care le-au făcut în ultimele ore. Mă bucur tare că n-au mai plâns după mami şi tati, cum faceau în ultimii ani şi că s-au distrat. Anul asta au fost plecate din 19 iunie şi până azi, cu pauză de o săptămână cât am avut concediu eu.
Îmi este aşa de dor de ele… Nici nu prea am intrat în timpul ăsta la ele în cameră, ca să nu-mi fac rău. 
Dar de azi gata. Vor fi acasă dupa amiaza (au vrut neapărat să vină cu autobuzul de la Târgovişte şi apoi cu metroul până acasă). Mamaia le pregăteşte supă cu galuşti, piure şi salam de biscuiţi. Exact ce e place mai mult. Tati a curăţat piscina şi le-a pregătit terasa pentru joacă. Eu m-am învârtit ca un ….. şi n-am făcut mai nimic.
Evident că ziua asta mi se pare că nu mai trece. Mă tot întreb, or mai fi crescut, s-or mai fi îngrăşat? Îs mai bronzate decât când au plecat? Deh, întrebări de mamă.
Off.. abia aştept să stăm la taclale diseară.
Acum o săptămâna am dus fetele la ţară bunici. Bucurie mare, că acolo cam fac ce vor ele, însă dorul de părinţi (adica de mami şi de tati) le apucă mai repede decât ar fi cazul, aşa că trebuie stabilit cu ele de la început cât urmează să stea acolo, când venim să le luăm sau să le vizităm şi tot aşa. Prima revedere urma sa fie peste doua saptamâni dar sa vedeţi…
În bagajele lor şi-au făcut loc multe rochiţe, fustiţe,tricouri cu mânecă scurtă, pantaloni scurţi şi cam atât, ca era vară atunci când au plecat. Le-am pus şi câte un trening şi câte-o pereche de blugi, dar cine să se gândească că prima săptămână de stat la bunici va fi una de toamnă veritabilă, cu ploi şi vreme rece, cu vânt şi copaci rupţi.
Aşa că, vreau nu vreau, mă duc mâine să le mai duc haine groase. Logic că de luni va veni vara adevărată şi nici nu se vor atinge de ele, dar poţi să rişti? Sorin zice că-i doar un pretext, că vreau eu neapărat să le văd şi nu vreau să recunosc.
Azi e ziua mamei mele şi mă bucur că are acum lângă ea trei nepoate (una e fetiţa fratelui meu) care i-au făcut tot felul de cadouri meşterite de ele. La mulţi ani, măicuţa mea!
Deşi n-a început deloc aşa, presimt că lucrurile se vor schimba curând şi vara va căpăta şi pentru mine sensul corect. Mi-am făcut nişte planuri de care ar fi bine să ma ţin dacă vreau ca la sfarsitul caldurilor sa mă declar mulţumită. În primul rând aştept vacanţa picelor, pe care le voi duce cu mare bucurie (pentru ele) la ţară, la bunici şi profitând de asta fiecare weekend voi zbura din Bucuresti cam începand de joi şi pana înspre luni. Nu-i aşa că sună bine? Cel puţin pentru anul ăsta. Pentru că la anu….
Aşa zic de vreo zece ani încoace, lasă că anul ăsta trag tare şi la anu’ îmi fac un concediu lung, frumos, odihnitor. Dar nu-i aşa, în fiecare an, bag seama că se întâmplă câte ceva, se ivesc chestii, se întamplă lucruri şi scenariul cu concediul se cam repetă. Aceleaşi 5 zile maxim petrecute la noi sau la bulgari pe nisip, încheiate invariabil cu: “asta a fost anul ăsta, dar la anu’ mergem sigur cel putin o luna în vacanţă, într-un loc pe care nu l-am mai văzut niciodată“.
- alegerile mi-au lăsat un gust amar (cât de tâmpit sa fii să-l susţii încă pe Băsescu văzând cum ţara se duce de râpă?);
- fetele mele dimineaţă vroiau să nu se mai ducă la şcoală pentru că stau amândouă în bancă şi nu-i ok pentru ele;
- cafeaua mi se pare mai fără gust ca niciodată, mă duc să-i mai pun zahăr;
- ţin, pentru prima dată în viata mea, post şi mă simt fizic excelent;
- mai sunt 4 zile şi jumătate până vine weekendul
- săptămâna viitoare plec la munte 4 zile şi stau într-un hotel-vilă de fitze la buza Clăbucetului.
- eu tot n-am aparatul foto pe care mi-l doresc.
- vremea e absolut superbă dar totuşi eu aş vrea să ningă…
Să aveţi o săptămână excelentă!
Prea brusc…. dar asta nu o face cu nimic mai urata. Mie imi place vremea asta poate pentru ca sunt nascuta toamna.
Azi dimineata am auzit a radio ca s-a inventat parfumul de iarba proaspat cosita. Uof… Chiar asa sa fi ajuns omenirea? Sa se multumeasca cu un amestec de trei substante chimice care iti dau senzatia ca miroase a iarba? Tragic.
Incep saptamana cu un ochi care rade si se bucura de prezent (ploaie, vacanta, sanatate) si unul care plange si se gandeste la viitor (spary cu miros de iarba, sfarsitul vacantei, alegeri).
Voi cu ce stare de spirit incepeti saptamana?
Pentru ca multa lume ma intreaba : “Si fetele, ce mai fac fetele acum in vacanta?”, hai sa va mai spun cate ceva din aventurile lor din ultimele zile.
Atunci cand nu e ziua nici unui copil de prin vecini, deci nu-i rost de nici o sindrofie, Sonia si Iulia isi umplu timpul ca orice copiii normali zic eu, cu plimbatul pe role, pe bicicleta, se joaca tarile cu ceilalti copii sau inventeaza jocuri impreuna cu verisoara lor Aida, care-i o minune de copil, plina de viata si de idei nastrusnice. Zilele trecute aveau fiecare cate un telefon de jucarie si incercau sa salveze lumea forman 123 pe tastaturile alea.
Au invatat si sa dezlege rebus, desigur la nivel de copii de clasa a IV a. Citesc povesti, se uita la desene si asculta muzica. Zilele trecute, a fost ziua mamei unei prietene de-a lor si impreuna cu fetita in cauza au invatat cateva melodii pe care le-au cantat in fata sarbatoritei. Le-am intrebat cum a fost si mi-au spus ca n-au cantat decat un cantec, pentru ca mama sarbatorita a inceput sa planga cand le-a ascultat si ca sa nu se emotioneze femeia si mai mult, s-au limitat la o melodie.
Vineri seara fetele au fost impreuna cu tati si cu parintii Aidei la Ferma animalelor. Desi am inteles ca proprietarii nu au terminat de amenajat in totalitate ferma, copiii s-au distrat copios si ar mai vrea sa mearga si azi. Pai cum sa nu, daca ar fi dupa ele, am sta numai acolo. 
Pentru ca a inceput vacanta mare, am dus fetele la tara la bunici. Le-am zis ca le las doua luni, ceea ce nu-i adevarat, da’ eu nu le-am mintit, doar ca ma vor chema ele mai devreme. Asa sper.
Au trecut abia doua zile si deja mi-e dor de ele. Stiti ca-i o expresie: ” Fara copii casa parca-i goala”? E super-adevarata vorba asta. E goala, tacuta, plictisitoare si nasoala. Tre’ sa-mi gasesc urgent o ocupatie ca altfel o iau razna. Noroc ca luni incep serviciul. Acum o saptamana nu m-as fi asteptat de la mine sa gandesc asa.
Ele se simt minunat la bunici, doar ca ieri m-au sunat sa-mi spuna sa le trimit o piscina, ca-i garla cam departe (10 minute) si mamai nu vrea sa stea toata ziua pe malul raului.
Mi-au mai spus ca plimba catelul de doua trei ori pe zi, la sosea. Saracu’ caine pica seara lesinat. Au si copii cu care sa se joace, au si maidan la 10 metrii de casa bunicilor si ce-i mai important, au magazin.
Ce ciuda mi-e ca nu pot sta si eu toata vara acolo!
Nu stiu cati dintre voi, simt ca se mai termina un an de scoala. Eu simt la dublu. Ieri s-au predat cartile, s-au incheiat si mediile (evident ca Sonia nu a avut carnetul de note la ea). Copiii asteapta vacanta mare, de parca n-ar mai fi fost niciodata in vacanta.
Numai invatatoarea parca nu vrea sa se opreasca. Le da in continuare teme, de parca ar fi in mijlocul semestrului. Au avut de scris pentru azi (ultima zi de scoala, maine e doar serbarea de inchidere) teme imense.
Imi amintesc ca in ultima zi de scoala, nici nu ma mai imbracam in uniforma. Ne duceam mai mult de forma la scoala, mai mult sa ne luam la revedere de la colegi si de la profesori. Vorbeam despre vacanta, despre ce are de gand fiecare sa faca, unde se va duce, etc.
Acum copiii vorbesc despre caietele pe care isi vor face temele de vacanta, despre ce program de scris vor avea in fiecare zi, despre recapitulari de materii.
In afara de cateva lecturi obligatorii pentru vacanta si de repetat din cand in cand tabla inmultirii (e musai sa o stii pe asta ), nu cred ca o sa le las pe fete sa faca ceva legat de scoala, in vacanta de vara. Daca tot e vacanta, barem s-o simta.
Poate gresesc si poate nu asa trebuie procedat, insa eu am vazut de aproape cat au muncit copiii astia tot anul scolar, cate probleme au rezovalt, cate texte au analizat (asta se face acum in clasa a-III- a) si cred sincer ca au nevoie de cateva luni in care sa se gandeasca putin sau chiar deloc la scoala.
