Ieri am fost cu fetele la coafor. Am vrut să-l luăm şi pe tati dar s-a fofilat bărbăteşte, aşa că s-a limitat la a ne ura succes. 😉
Pentru prima dată noi trei (eu, Sonia şi Iulia) am stat pe acelaşi scaun într-un salon de coafură. Pe rând. Pe vremuri fetele se tundeau ele singure, apoi o perioada le-am tuns eu, după care şi-au lăsat părul lung. 😀
Acum, pentru că începea şcoala am vrut să le tund eu, again, săptamâna trecută, numai că după ce am băgat foarfeca în părul Iuliei, Sonia a pus piciorul în prag şi a spus că ea nu se tunde decât la coafor. 🙁 În ciuda tuturor evidenţelor, eu cred că am un talent uriaş, neexploatat. Cred că într-o viaţă anterioară am inventat tunsul cu foarfeca, dacă nu chiar foarfeca. Însă copilul a decis, mergem la coafor. Nu mă întelegeţi greşit, n-am nimic împotriva saloanelor, eu mă duc regulat, dar părul fetelor mele părea făcut pentru mâinile mele magice. Părea.