Mi-a ieșit zăpada prin piele

Nu credeam niciodată ca la distanță de un singur post o să spun ca mi-a cam ajuns zăpada.

Ieri dimineață pe la 7.00 am dat cu mare bucurie zăpada din curte și de la poartă, descoperind cu necaz că mașina n-a fost băgată în garaj așa că era și ea albă-albă. Evident am curățat-o și pe ea. Am intrat apoi în casă, am luat o gură de cafea, mi-am făcut cele 15 minute de bicicletă și când mă uit pe geam…curtea era din nou albă. Cum fetele veneau la lucru în mai puțin d 10 minute și singurul om din casă care era treaz eram eu, m-am îmbrăcat și-am luat treaba de la capăt.

După ce-a de-a doua rundă (recunosc n-am mai curățat mașina) am intrat in casăși m-am victimizat oricui se trezise și avea chef să aplice urechea la văicărerile mele, cum că e grea lopata, e viscolită zapada etc. Bineînțeles că peste câteva minute am auzit pe afară hârjâitul lopeții de zăpadă pe gresia din curte. De data asta domnul Costea se lupta cu zăpada, la un mod mai serios, eu făcusem doar o poteuță îngustă de tot.

Ei bine, ca să nu vă plictisesc, vă spun că din oră în oră cineva a dat zăpada toată ziua și chiar dacă eu nu mă cred cineva uneori am împins și eu lopata.

Culmea a fost că fetele au vrut neapărat să plece singure la școală, adică pe jos. S-au îmbrăcat de iarnă pentru prima dată pe anul ăsta (ieri Iulia a avut la scoala un tricou cu mâneca curtă, pe sub haină) și-au  pornit-o prin troiene (nu știu cum e la voi, dar pe strada noastră n-a trecut nici-un utilaj) către scoală. Au ajuns mult mai repede decât se așteptau, așa că au avut timpși să se joace cu zăpada. Dacă fac și ei cum făceam noi pe vremea lor, atunci la prima ora cred că aveau hainele deja ude. Le-am tras de limbă, n-au recunoscut.

Pe seară, când am renunțat la dat zăpada, stăteam în casă și bântuiam pe bloguri când aud o bubuitură în curte. Căzuse cineva. Nu spun cine persoană importantă. Nimic grav, doar o căzătură nevinovată.

Am ieșit și cu mașina prin zăpadă că n-am răbdat ca pe vijelia de aseară să-mi vină copilele pe jos de la școală, așa că am luat un pic și pulsul șoselelor, și cum eu merg mult pe străduțele lăturalnice vă pot spune că pe acolo n-a trecut urma de utilaj. Poate apucă totuși să treacă până nu îngheață de tot. Mă gândeam la vremurile în care ieșeam pe stradă în aceleași condiții de vreme cu un micuț TICO. Cât curaj aveam…acum n-aș mai face-o.

So, una peste alta, mi-am dat acum seama că îmi place zăpada când e curățată de altcineva. Îmi place când nu trebuie să merg cu mașina, îmi place când nu alunecă lumea și cade, îmi place zăpada în weekend, îmi place zăpada când copiii se joacă cu ea și fac bulgări mari de nea…

A, nu vreți să știți cum arăta dimineață curtea. Noroc că de data asta nu m-am trezit eu prima.

Tags: ninge la Bucuresti, trafic, zapada

Mârlanul la volan

Îmi duceam ieri liniștită (ăsta e un fel de-a spune, eu eram de fapt agitată maxim) fetele la școală. Primul semafor pe care îl întâlnesc în drum spre școală e la o intersecție cu un drum la stânga, care are semafor dedicat. Eu mergeam înainte și când m-am apropiat de semafor am văzut că un gog care se încadrase greșit pe banda celor care faceau stânga, voia să se bage pe banda mea. Ca o doamnă ce sunt, am încetinit și i-am făcut semn să intre în coloana care mergea înainte. Aproape de a ajunge să trecem intersecția, un șoferul mașinii din fața  gogului îi dă și el voie altui autoturism de SB, încadrat greșit pe banda către stânga, să intre în coloana care se deplasa înainte, și cu toții ne-am oprit în fața semaforului care se făcuse roșu între timp.

Măi, și aici începe șoul. Gogul ăsta din fața, monstrul ăsta creat de mine, că eu l-am lăsat să intre în coloană, se enervează pe nenea ăla din față, se dă jos la el și începe vociferând sălbatic să-l tragă la răspundere și să-l certe că l-a lăsat pe amărâtul ăla din provincie să intre în coloana care mergea înainte, uitând că doar cu câțiva metri în spate și pe el îl lăsase cineva.

Mie nu-mi venea să cred că face asta. Săracul de el, omul la care țipa s-a baricadat în mașină și nu l-a băgat în seamă pe nebun. Mie îmi venea să mă dau jos și să-i spun vreo două, dar mă grăbeam tare de tot, că fetele întârziau la școală, dar pe când mă gândeam eu dacă să mă duc să-l rog să se potolească, coboară din Renault-ul de SB o matahală de om, mare mă, și se îndreaptă hotărât spre gog.  Hahaha, începea să-mi placă, aproape că voiam să văd bătaie, dar gogu, tare-n gură, țipă și la ăsta, disperat:

- Haide, domnule, nu vezi că s-a făcut verde, dă-i drumu că ținem coloana. Și urcă repede în mașina lui, închizând ușa.

Sibianul vede că am geamul deschis și mă întreabă molcom: Domniță, spre Piața Muncii merg înainte, da? Am încuviințat zâmbind privind înspre gogul din mașina din fața mea. Făcuse spume.

Până la urmă totul s-a terminat cu bine, și toată lumea a avut de câștigat. Chiar și gogu.

Tags: civilizatie, mârlani, soferi, trafic

Scuterele pot semnaliza!!!

Sunt un șofer, mai bine zis o șoferiță cu mulți ani de experință (dacă vă întreabă cineva, spuneți 20), nu-s cea mai rabdătoare dintre ele, mă enervez ușor în trafic, uneori înjur în gând ca la ușa cortului, alteori merg atât de pedant și cu toate astea, după atâția ani îmi place în continuare să conduc. În general, și nu neapărat mașini.

Mă aflam ieri în plină intersecție când observ un scuterist cu cască (emoticon cu ochii bulbucați) care se încadrează regulamentar (emoticon care leșină) și face stânga la fel ca mine. Pentru că eu rămăsem cu ochii la scuter, domnul care-l conducea a trecut înaintea mea și a mers frumos după o mașină care-i era înainte până la urmatoarea intersecție.  Eu cu ochii la el, plină de admirație. Avea nenea ăsta la scuter în spate un beculeț care clipocea și arăta celorlalți participanți la trafic că omul și mașina (mă rog, scuterul) vor să facă stânga. Semnaliza, adicătelea. Uau! Incredibil.

Vă jur că n-am mai văzut în viața mea un scuter semnalizând și din cauza asta eu am crezut că nici nu pot semnaliza decât așa, ca bicicliștii, cu mâna. Aproape că-i compătimeam pe acești kamicaze ai șoselelor. Dar nu, ei pot semnaliza și de ieri am și dovada. Bine, omul nostru cred că era începător pentru că prea s-a comportat civilizat. A, nici nu mai contează că a uitat semnalizarea pornită până la următoarea intersecție. Noroc că acolo nu avea cum să facă stânga, ar fi intrat cu bună știință într-un gard.

Oricum , mie-mi va rămâne pururi în amintire, ca omul care aproape a inventat semnalizarea la scutere.

Tags: scutere, semnalizare, siguranta in trafic, soferi, trafic

Am trăit s-o pățesc și pe asta

După cum v-am tot spus, nu merg eu distanțe prea mari cu bicicleta, dar încerc să  o folosesc zilnic și mi-s tare mândră că reușesc. Ajung urgent unde am treabă, fac mișcare pentru mine că am mare nevoie de asta, nu ajut la prosperitatea firmelor de combustibil…

Toate bune și frumoase până la un punct. Acum câteva zile, când îi lăudam în gând pe șoferii care cu grijă mă ocolesc în trafic când mă văd cu bicla, și pedalam cu un zambet larg pe față, vad cum dintr-o mașină care mă depășește, zboară pe geam un muc de țigară care aterizează, cum altfel, fix la mine în coșul bicicletei, care nici una nici două, se aprinde. Bine, exagerez, n-a ars în flăcări, pentru că m-am oprit și-am aruncat mucul ăla care încă ardea, însă pagubele le puteți vedea și dumneavoastră în pozele de mai jos.

Și nu pagubele sunt problema, ci gestul în sine și ce-ar fi putut să se întâmple dacă mă pierdeam cu firea. Oare dacă îmi venea mucul ăla de țigară pe față sau îmi intra în gură? Dacă îmi venea în ochi? Nici nu vreau sa mă gândesc!

Rugamintea mea este, dacă știi persoane care fac chestii de genul asta, să le atrageți atenția că așa ceva nu se face. Un prieten căruia i-am povestit tărășenia mi-a spus: bine că n-a aruncat și paharul cu cafea, pe jumătate plin.

În rest  numai de bine, oameni draguți pe străzi, cel puțin pe unde am pedalat eu. Deocamdată, replica maximă cu care am fost abordată e: Păsărică, nu te doare fundul?

Tags: bicicleta, educatie, oameni, soferi, trafic

Concluzii experiment

Am încercat acum o săptămână să citesc și să comentez într-o singură zi 50 de bloguri  și-am reușit. Iată concluziile:

• am citit (când spun citit nu mă refer la scanarea pe diagonală)  cam 100 de articole de pe bloguri, din păcate au fost și locuri pe unde autorii nu mai trecuseră de câteva luni.
• am reușit să scriu în jur de 60 de comentarii. Pe la 56 le-am pierdut șirul , dar nu mă mai puteam opri.
• au fost două bloguri unde chiar am revenit cu comentariile, iar de la unul din ele, adica  Daily Cotcodac , am câștigat cu ocazia asta un mani/pedi la Funky salon, unde am fost azi. Dap, am niște unghii de toată frumusețea. Mulțumesc!
• 44% dintre blogurile comentate sunt la mine în blogroll, restul au oricând șansa să intre acolo.
• raportul bloguri scrise fete, versus bloguri scrise de baieți a fost cam fifty- fifty. N-am avut nicio secunda intenția să fie așa.
• 50% din comentarii au primit răspuns de la autorul articolului. Dintre aceștia 55% au fost băieți, deci mi-au răspuns din politețe.
• din cei 50% care n-au băgat în seamă comentariul pe blogul lor, 28% au comentat la articolul despre experiment și 2 dintre ei mi-au trimis mail de mulțumire. Ba, Anka mi-a oferit chiar cerceii pe care i-am admirat la ea pe blog.
• Traficul pe toane.ro în ziua cu pricina a crescut  cu 71%, iar vizitele cu 122%. Nu vă bucurati prea tare. 27% din creștere se datorează celor 4 RT de pe twitter. Trageți voi concluziile aici, că eu am înțeles ce era de înțeles.
• Cel mai bun reffer dintre bloggeri comentați a fost makavelis.

Ma gândesc să reiau experimentul înr-o zi, dar fără să anunț public că fac asta și fără linkuri către blogurile pe care am comentat. Sunt curioasa ce va ieși atunci.

Tags: bloguri, comentarii, experimente, oameni, raspunsuri, trafic

Tico, salvarea şi mesajul

Sunt revoltată. Şoferii erau prietenii mei până azi. Pe unii îi salutam în trafic pentru micile concesii făcute şi mă simţeam de-a lor. Azi însă mi-au revenit toate nemulţumirile legate de trafic şi vreau să le vărs asupra unui singur specimen, căruia îi transmit următoarele:

“Măi dobitocule, conducător de Tico cu nr. B 36 HRL (e posibil ca ordinea literelor să fie alta ), dacă era mă copilul sau nevasta ta în ambulanţa pe care, cu ostentaţie, te-ai încăpăţânat să nu o laşi să treacă? Ce încercări de viaţă te-au făcut să te abrutizezi în halul ăsta? Ce era, mai canibalule, în capul tău în mometele alea?”

Gata, m-am mai liniştit. Sper doar că omului din ambulanţă nu i-au scăzut şansele la viaţă din pricina nenorocitului care, distantă de 1 km pe un drum larg şi puţin circulat, a dansat pur şi simplu cu băşina maşina pe şosea, în faţa unei ambulanţe cu toate semnalele pornite, special pentru a nu o lăsa să treacă.

Nu ştiu dacă înţelegeţi faza, dar tembelul ăsta, oricât încerca şoferul ambulanţei să-l depăşească, el se băga în faţa ei. Iniţial am crezut că din greşeală, s-a emoţionat omul că s-a trezit cu salvarea în spate şi a făcut o manevră greşită, când colo el nu. Cred că s-a distrat maxim cu nervii şoferului din ambulanţă. Doh, nu mai vreau să-mi amintesc.

Azi, aici pe toane, e momentul să le transmiteţi niste mesaje, celor care v-au enervat vreodată tare de tot, nu neapărat pe şosele. De prietenie. Mesaje zic.

Sursa foto

Tags: ambulanta, dobitoci, mesaje, trafic

Prietena mea din traficul de dimineata

Daca ar fi sa adunam toate articolele scrise vreodata pe bloguri despre trafic, cred ca s-ar face de-un roman in 20 de volume  macar.

Hai sa mai adaugam unul, petrecut in dimineata asta in Bucuresti, pe traseul Bulevardul Burebista- Mihai Bravu- Calea Calarasi- Popa Nan…..Romulus.

Spark-ul meu s-a imprietenit cu o Dacie 1310 (cum altfel). N-ar fi ridicat si el ochii mai sus.

Ne-am intalnit prima data pe bulevardul Burebista, doamna cu dacia B-24-LGP iesea de pe o straduta si spark-ul, cavaler cum il stiti, i-a dat voie sa treaca. In semn de multumire, doamna din dacie a aruncat mucul de la tigara din care isi luase energia de dimineata, pe geam. Ce dragut! Nu ti-ar fi rusine cucoana?!

Am pierdut-o din vedere o vreme si nu stiu cum se face ca la intersectia cu Mihai Bravu ea venea din spate pe o alta banda si mi-a cerut voie sa schimbe banda intrand evident in fata mea. Desi ar fi fost suficient sa-si semnalizese intentia ea nu. Facea niste semne disperate ca si cum eu as fi fost retard si n-as fi inteles din prima cam ce doreste.

Am lasat-o ca doar vorba aia ne cunosteam si e frumos sa-ti ajuti cunoscutii, chiar daca v-ati cunoscut recent si nu v-a lasat o impresie tocmai buna. Drept multumire a accelerat puternic si a pus apoi o frana brusca, fiind cat pe ce sa se  “casatoreasca” cu fiesta din fata ei, din care un barbos i-a trimis niste ocheade nu tocmai prietenoase.  Ne-am departat din nou si ca un facut a aparut iar la o intersectie pe Popa Nan, ea venind de pe stada fara prioritate.

Sa va mai zic ca mi-a taiat fata direct, cand nu prea mai aveam cum sa opresc? Nu mi-a venit sa cred ca-i atat de nesimtita, ca sa n-o fac direct proasta. Atunci m-am intrebat serios daca ea o avea carnet de conducere. Ea femeia.

Cum eu viram stanga la intersectia cu pricina, am avut noroc ca nu apucasem sa incetinesc si am evitat impactul in ultimul moment. A mea si-a vazut de drum nestingherita ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Am mers in continuare in spatele ei si de data asta i-am retinut si numarul de la masina si am vazut si cum arunca paharul alb de plastic din care probabil terminase cafeaua. Cum unde il arunca? Pe strada. Doar ca el, paharul, dispare cam in 500 de ani, dar cei ca ea probabil nu vor disparea niciodata. Deci cum spunea cineva, nesimtitii  nu sunt biodegradabili.

Pana sa ajung la serviciu spark-ul a mai zarit, prin ochii mei fireste, o masina nu-s ce marca, dar care avea o vopsea neagra mata foarte, foarte misto. Da asta a trecut repede si n-am ma avut timp sa ne imprietenim cu ea.

Tags: masini, proaste, trafic

29 iulie

1834: A fost înregistrat primul accident rutier. O diligenţă cu aburi, a inginerului Edinburg, a lovit o piatră pusă în mod intenţionat în drum. Cazanul cu aburi a explodat provocând moartea a 5 persoane.

Tags: accidente, soferi, trafic

Ghinion de nesansa- iertare, v-am pacalit!

Cat de ghinionist trebuie sa fii sa-ti lovesti masina de 1 aprilie? Maxim, as zice.

Noroc ca n-am lovit-o grav si am fost in stare sa o trag pe dreapta. Nu intru in detalii de acident, eu am fost de vina, ma gandeam la nemurirea sufletului si am uitat sa apas pe frana. Mai nasol este ca trebuie sa o iau tractata de acolo.

Va dati seama ca mi-am sunat colegii sa-i anunt si mi-au zis ca nu mi-am ales cea mai subtila cale de ai pacali, ca sunt satui de fazele astea si sa o las balta.

Mi-am sunat sotul si a reactionat la fel, adica mi-a spus ca nu se fac glume de genul asta, ca poate atrag ghinionul. Sit. Ce nu intelegea el era, ca ghinionul deja venise.

Nu m-a crezut nimeni.   Am fost la politie si am declarat accidentul. Noroc ca acolo nu era asa aglomerat, si domnul pe care l-am lovit a fost chiar domn, in sensul ca am fost la politie cu masina lui, care spre deosebire de a mea nu avea daune prea mari. Prea mari pentru ochiul liber, ca pe factura de la service sunt sigura ca vor fi destul de mari.

Totul e bine cand se termina cu bine, pana la urma, cand am sunat la firma sa-mi dea numarul de la polita CASCO, m-au crezut si colegii, si s-a gasit un bun samaritean care sa ma ridice de la sectie.

Sotul meu crede in continuare ca a fost o pacaleala. Nasol.

Edit later

Am citit undeva ca dupa pranz nu mai e bine sa faci farse, asa ca nici eu nici masina nu am patit nimic rau azi, cel putin pana la aceasta ora, dar nu-i timpul trecut.

Ma bucur mult ca aveti incredere in mine.

Tags: ghinion, masini, pacaleala, prostie, trafic

Scurte din traficul de seara

Pentru ca in  seara asta am plecat la cinci de la serviciu si am ajuns acasa la sapte (cu o scurta oprire intr-un loc prietenos), va spun ce-am adunat din traficul  bucurestean:

• Masinile mergeau  toate in aceeasi directie cu mine.  :D
• Politistul dintr-o  intersectie avea cea mai sictirita fata posibila.
• Un BMW negru mi-a multumit prin aprinderea avariilor.
• Taximetristii nu se dezmint, unul depaseste in viteza un autobuz, ii taie apoi fata si opreste.
• Aproape de casa mi-am dat seama ca s-a inoptat acum 30 de minute si-am aprins luminile.
• La intersectia de la Morarilor, doua masini de pe banda din dreapta au vrut sa faca stanga. Au reusit. Pe rosu.
• Cel care e primul la semafor, niciodata nu se grabeste.
• Olix si-a inceput emisiunea la radio, cu promisiunea ca, va da 1700 de euro.
• Pe strada noastra ca de obicei nu functioneaza iluminatul stradal.
• Masina de serviciu este in garaj si nu-l va parasi pana luni dimineta.

Am zis…

Tags: bucuresti, masini, trafic