Posts Tagged ‘tineri’
Internship plătit?!
Mai
Hai să vedem cum e cu munca timpul ăsta neplătit, căruia îi spune internship! Îi spun neplătit pentru că eu cred că așa ar trebui să fie.
Citesc la Miruna o întreagă dezbatere pe subiect și o simt că ea e undeva la mijloc. Majoritatea comentatorilor spun că munca lor trebuie plătită. Sunt perfect de acord cu asta, însă despre care muncă vorbim?
Știți câți bani costă un curs bun care te învață doar teoretic niște chestii? Știți. Atunci gândiți-vă cât costă același curs care te învață lucruri practice. E un pic mai scump, nu-i așa? Voi mai aveti un pic și spuneți că și la facultate ar trebui să vă plătească. Pentru că va duceți, prapădiți timp, scrieti, invatati, sunteți activi acolo, de ce să nu caștigați bani?
Voi înțelegeți că oamenii ăia se opresc din ce făceau ei și își pierd vremea cu voi? De ce nu vă duceți în altă parte să vă angajați, pe bani, pe munca voastra, pe ce stiti voi să faceți? De ce vreți să luați locul unuia care poate vrea să învețe meseria care-i place,de la cel mai bun în domeniu, mai mult decât să câștige niște bani repede?
Când ți-a intrat în cap că vrei să faci un internship, eu zic că ar trebui să te concentrezi pe faptul că vrei să înveți ceva, că tu vei ieși cel mai câștigat din treaba asta, că atunci când ești foarte bun se va găsi cu siguranță cineva care să aprecieze asta. Uitați de bani pe timpul internship-ului. O să vă gândiți apoi la ei toată viața voastră.
În plus, nici n-ați ști cât merită munca voastră. Adică, dacă te duci la internship și să presupunem că ăia sunt dispusi să te plătească și te întreaba cât vrei pe ora, tu ce le spui? De unde știi tu cât meriți pe oră? Să zicem că ai tupeu și spui o sumă. Oamenii sunt de acord cu ea și îți cere să le spui ce știi să faci pentru suma aia. Ups… păi să vedeți că eu am venit aici să învăț…eu deocamdată am capul plin de teorie cu care habar nu am ce să fac, dar știți sunt dipus să stau pe lângă cineva, să-l sâcâi cu întrebări, să-l țin din treabă, să-mi arate, să-mi explice….
Cu un singur lucru sunt de acord. Internship-ul gratuit n-ar trebui să fie mai lung de două-trei luni. Maxim. Părerea mea e că în timpul acesta, ăsta micu care respira greu ori înțelege cu ce se mănâncă meseria aia, îi place, o face cu drag și cel pentru care face asta își dă seama că-i bun și începe să-l plătească, ori învățăcelul își dă seama că nu-i de el acolo și își caută de drum.
Nu vorbesc de ucenici de avocați sau de cei din relații publice, că n-am experiență în domeniu, dar vreau să vă zic că atunci când aveam vreo 22 de ani și eram fascinată de munca dintr-o agenție de publicitate, m-aș fi dus acolo să văd ce și cum își fac oamenii ăia treaba, fie și din postura omului care închide și deschide ușa. Chiar și așa tot nu m-au primit, au zis că-s prea pregătită ca să fac asta… 
Când am terminat facultatea nu existau internship-uri în Romania, dar nici eu nu prea știam să fac nimic. Când angajatorul m-a întrebat ce salariu vreau, de teamă să nu spun prea puțin, am spus că nu vreau niciun salariu. Vreau să muncesc o lună și după asta să stabilim împreună ce salariu merit. N-a fost rău. În doi ani eram administrator în firma aia, iar patronul pleca la el acasă în Germania, lasându-mi toata firma pe mână. Aveam 24 de ani și în jur de 40 de angajați.
Tags: experienta, internship platit, oameni, pretentii, studenti, tineri
Când nu ştim să facem nimic, dar vrem bani mulţi
Sep
Ramona are 20 de ani şi refuza orice job plătit sub 1000 lei. Nu o interesează altceva decât să câştige mai mult de 1000 lei/lună. Nu merge la interviuri să laude ce ştie ea să facă sau să afle ce-i necesar să ştie pentru a face faţă postului, ci merge pentru a vedea ce salariu se oferă.
Dacă pentru un om cu familie şi responsabilităti (nevastă casnică şi rată la bancă) suma asta este derizorie, pentru Ramona n-ar trebui să se pună problema aşa. Ea locuieşte cu părinţii şi nu trebuie deocamdată să contribuie cu nimic la cheltuieli. Acum ar fi momentul ca ea să profite şi să înveţe, chiar dacă asta înseamnă să accepte o slujbă unde poate căpăta experienţă pentru un viitor job pe bani frumoşi. Acum e perioada în care poţi alege să faci ce-ţi place. Îţi este la îndemână să accepţi un salariu de junior şi să înveţi cât mai multe dintr-un domeniu care-ţi place. Ştiu că sunt tineri care fac asta, dar sunt ingrijorator de mulţi care nu gândesc aşa. Ei vor salariu mare şi dacă se poate să nu se streseze prea tare.
Ţin minte că pe vremuri îmi plăcea atat de mult să lucrez în publicitate, încât aş fi vrut să lucrez într-o agenţie ca deschizător- închizător de uşi. Gratis. Doar ca să cunosc lumea din domeniu, să vad cum se desfăsoară o campanie cap-coadă, să fur de la cei cu experienţă… N-aş fi făcut acelaşi lucru într-o fabrică de conserve. Pentru că nu-mi plac conservele făcute în fabrici. Nu se comapară cu cele făcute în casă. 
În concluzie, Ramona, încearcă să te gândeşti întai la ce-ţi place să faci, apoi la ce ştii să faci în domeniul respectiv şi apoi la cât eşti dispusă să plăteşti ca să înveţi. După ce faci toate astea, îţi va fi mult mai uşor să accepti un salariu de 200 de euro pentru a învăţa tu să faci ceva. Iar dacă eşti un bun învăţăcel, într-un an-doi vei putea cere un salariu decent în domeniul în care ai deja ceva experienţă. Succes! 
Tags: asteptari, experienta, oamnei, tineri
Care-i mai bună?
Dec
Eşti bărbat. Sau femeie, de ce nu. Ai firma ta, un SRL în creştere şi simţi că ai nevoie de ajutor. Nu mai faci faţă singur să mergi şi la întâlniri, să raspunzi şi la mail-uri, să faci şi facturile, să livrezi şi marfa… Nu mai zic de bănci, aprovizionare, oferte, telefoane, hârţogăraie…. În fine. Îţi trebuie o secretară. Sau un secretar. 
În cazul despre care vă spun, omul (da, e bărbat) are de ales între două domniţe.
Una tânără, 22 ani, studentă la frecvenţă redusă sau ff (nu ştiu exact), fără experienţă, dar care promite şi una mai coaptă, adică coaptă bine, 48 ani, ingineră, dar cu experienţă în secretariat şi contabilitate primară. Ambele sunt venite pe filiera de cunoştinţe a omului nostru. El trebuie să se hotărască la una, care daca e fată deşteaptă, va lua şi primă de Crăciun anul asta de la noul job.
Ei bine, ce sfat îi dăm? Să o ia pe tânară sau pe stimabila doamnă?
