Miss I. are, ca și sora ei, un abonament de internet de la digi care-i permite să-și aleagă și un telefon nou din oferta lor, telefon pe care trebuie să-l comanzi și să aștepți câteva zile (au fost 14 când i-am comandat telefonul lui miss S.) până te anunță ei că l-au primit și te invită să te duci să-l iei.
Duminică și-a făcut Sorin timp și-a stat 5 minute pe net cu miss I. să-i comande telefonul. De atunci îl așteptăm. Luni când m-au sunat copilele să-mi spună că au ieșit de la școală, miss S. mă întreabă dacă a venit telefonul surorii ei. Eu îi spun că nu avea cum să vină așa repede și o aud pe ea la celălat ”capăt al firului”cum îi șoptește Iuliei: zice că da, ți-a sosit telefonul. Noroc că I. n-a crezut-o. În fine, astea sunt răutăți de surori gemene, să revenim.
Ieri, adică joi, adică extrem de repede, după numai 4 zile, a primit Sorin mesaj de la digi că i-a venit telefonul copilului. Minunat, mergem să-l luam. Și-am fost.

N-am fost niciodată fan Monopoly. Numai la gândul că iar se înșiră jocul prin casă, mă apucau durerile de cap. Preferam orice alt joc de strategie, sunt un bun jucător de clasicele rentz, whist și bridge, pe acesta din urmă l-am învățat singură dintr-o carte (da, avea pagini :D) până să apuc să-l joc prima dată, atât îmi e de drag.