Posts Tagged ‘teme’
Copilul şi adresa de email
Noi
Dacă cineva mi-ar fi pus acum vreo două luni întrebarea aceasta:
aş fi răspuns fără să mă gândesc prea mult, 14 ani. Pentru că n-ar fi fost nici prea devreme, nici prea târziu, iar copilul n-ar fi nici prea mare nici prea mic. Adică, înţelegeţi dumneavoastră, de la 14 ani şi amenzile ţi le iei pe buletinul personal, aşa că meriţi, zic, să ai email cu numele tău, că s-ar putea să-ţi trebuiască fie şi numai pentru plăţile online. 
Acum însă n-aş mai răspunde aşa, şi schimbarea n-a venit numai de când Iulia are email la magic desktop , ceva în genul ăsta pentru necunoscători:
ci şi pentru că acum copiilor le sunt cerute de la şcolă, unele lucrări pe email. Nu glumesc. Bine, profesorii nu precizează ca temele să le fie timise de pe adresa copilului, se poate şi de la mama sau tata, dar dacă voi credeţi că un copil de clasa a-V a va accepta asta, vă înşelaţi amarnic.
Săptămâna trecută copilul Iulia şi copilul Sonia au avut de scris pentru nu ştiu ce concurs câte-o poveste care să aibă ceva legături cu Crăciunul. Fetele au scris poveştile, le-au corectat, şi le-au citit una alteia, s-au certat criticat, au scris din nou, au corectat şi s-au înfiinţat în faţa mea cu o adresă de email scrisă pe o foaie de hârtie.
-Mami, am scris poveştile şi acum trebuie să le trimitem pe email doamnei de română. Cum facem?
-Păi, le trimit eu de la mine, am spus încercând să evit din lene, desigur, să-i bag adresa doamnei de română în adress book-ul Iuliei şi să creez o nouă adresă de email, pentru Sonia, care atunci când am făcut-o pe a surorii ei, a refuzat oferta, pe motiv că n-a fost ea prima. Deh, fete.
Răspunsul lor în cor, la încercarea de a mă implica pe mine şi adresa mea în trimiterea temei lor, a fost:
- Asta s-o crezi tu. 
Pentru că oricum, mai devreme sau mai târziu, tot aici aş fi ajuns, am făcut ce era de făcut şi în final fetele şi-au trimis singure poveştile pe mailul doamnei profesoare. Ba, încă Sonia a scris la subiect: “povestea mea câştigătoare pentru concurs“. Ce să zic, încrezătoare puştoaica.
Unii vor zice că-i prea devreme ca la 11 ani să ai propria adresă de email, alţii din contră vor susţine că e prea târziu. Eu zic că pentru timpurile pe care le trăim şi cu ajutorul primit de la magic desktop, pentru fetele mele ăsta a fost momentul potrivit.
Tags: copii, email, magic-desktop, povestiri, teme
Tema
Oct
Mă sună Sonia:
-Mami, nu ştiu să fac exerciţiul doi la română.
Eu: De ce? Ce nu ştii?
Ea: Păi, mi se dă un fragment din Bubico şi eu trebuie să transcriu partea care mi s-a părut cea mai comică.
Eu: Aşa, şi?
Ea: Mie nu mi s-a părut nimic comic în textul ăsta.
Eu: Ia, citeşte-mi şi mie fragmentul!
Ea:
- Frumuşel căţel aveţi, zic eu cocoanii, după câteva momente de tăcere; da’ rău!
- Aş! nu e rău, zice cocoana; până se-nvaţă cu omul; dar nu ştiţi ce cuminte şi fidel este, şi deştept! Ei bine! e ca un om, frate! doar că nu vorbeşte…
Apoi către paner, cu multă dragoste:
- Unde-i Bubico?… Nu e Bubico!…
Din paner se aude un miorlăit sentimental.
- Să-i dea mama băieţelului zăhărel?… Bubico! Bubi!!
Băieţelul scoate capul cu panglicuţe… Mamiţa-l degajează din ţoalele în cari dospeşte-nfăşurat şi-l scoate afară. Bubico se uită la mine şi mârâie-n surdină. Eu, apucat de groază la ideea că nenorocitul ar încerca să mă provoace, zic cocoanei:
- Madam! pentru Dumnezeu, ţineti-l să nu se dea la mine! eu sunt nevricos, şi nu stiu ce-aş fi în stare… de frică…
Dar cocoana, luând în braţe pe favorit şi mângâindu-l cu toată duioşia:
- Vai de mine! cum crezi d-ta?… Noi suntem băieţi cuminţi şi binecrescuţi… Noi nu suntem mojici ca Bismarck…
- Ha? zic eu.
- Bismarck al ofiţerului Papadopolinii.
Dându-mi această explicaţie, cocoana scoate din săculeţul de mână o bucăţică de zahăr:
- Cui îi place zăhărelul?…
Bubico (făcând pe bancă sluj frumos, cu toată cletinătura vagonului): Ham!
- Să-i dea mamiţica băiatului zăhărel?
Bubico: Ham! Ham!
Şi apucă bucăţica de zahăr şi-ncepe s-o ronţăie…
Ea: Tu găseşti ceva amuzant?
Eu: Nu, puiule, ai dreptate.
Ea: Da, dar Iulia cică a găsit… 
Tags: bubico, copii, simtul umorului, teme
Gândeşte pozitiv
Oct
O zi frumoasă de toamnă în care am nevoie să gândesc pozitiv. Ok, am nevoie tot timpul să gândesc pozitiv şi în general o fac. Voi?
Nu-mi amintesc ca vreodată, să-mi fi folosit la ceva, faptul că mi-am facut griji. Deci da. E important în orice situaţie ai fi, să gândeşti pozitiv. Exemplu:
Azi am participat la o sedinţă, în care fiecare trebuia să prezinte cât a rezolvat dintr-o tema dată saptamana trecută. Ieri eu încă nu aveam nimic făcut.
În loc să mă impacientez şi să-mi spun că nu sunt bună de nimic pentru că am rămas în urmă cu tema asta, mi-am zis: Important este să încep să lucrez la ea. Voi prezenta doar începutul, asta e, voi recupera restul până la termenul final. M-am apucat de treabă şi cu gândul ăsta, că e important să am ceva făcut, nu contează cât, am reuşit să termin mai mult de jumătate din temă. Nu-mi venea să cred ce repede a mers totul şi ce bine mă simţeam.
Azi a fost foarte bine la prezentare. Evident că restul temei o voi rezolva cu câteva ore înainte de prezentarea finală.
Gândeşte pozitiv Nina, gândeşte pozitiv… 
Tags: gandire pozitiva, seviciu, teme
Pace
Sep
Tema pentru acasă la limba română:
Alcătuiţi propoziţii cu următoarele cuvinte: ……, pace, ……
Iulia scrie:
“Pace-pace între două dobitoace, dobitoaca cea mai mare, eşti chiar tu!”
Bateriile sunt incarcate….start
Mai
Sper ca ati profitat cu totii de weekend-ul asta frumos. Putem spune ca a fost primul sfarsit de saptamana de vara, din primavara asta.
Eu am facut exact ce mi-am propus, odihna, plimbare, citit, natura, copii, dulciuri, etc… lucruri frumoase. Nu m-am gandit nici o clipa la ziua de luni, chiar daca Darael mi-a amintit abia aseara, ca asa trebuia sa fac (bine, m-am gandit putin la tinuta).
Asa cum a trecut saptamana trecuta, val-vartej fara sa-mi dau seama, asa a trecut si weekendul. Am fost la padure la Pusnicu, fara gratar insa, doar cu voie buna. Am stat langa lac cateva ore, feriti de mirosul de carne arsa si muzica proasta data la maxim. Am fost si in parc la IOR, aseara pana tarziu. Se innoptase si noi nu mai plecam de acolo. Nicu-le, tu unde erai?
Cand tarziu in noapte am pus capul pe perna, ma gandeam ca nu le-am vazut deloc scriind pe fete. Si-or fi facut oare ele temele? Eu am uitat complet sa le aduc aminte. V-am spus eu ca o sa fac doar ce-mi place. Ei chestia asta cu temele nu-mi place deloc. Dimineata mi-a fost si teama sa le intreb de teme. Ce-o fi o fi!
Spor la lucru pentru toata lumea!
Din nou la scoala
Noi
Dupa o saptamana de minivacanta, luni copiii s-au intors la scoala.
Poate nu ma mai tine pe mine memoria, dar, noi cand eram elevi in clasa a III a nu aveam de scris la muzica, religie ( parca religia s-a introdus cu caracter optional), abilitati practice sau dirigentie ( acum educatie civica). Copiii de azi au de scris la toate materiile astea. Dupa parerea mea este mai important sa invete decat sa scrie. O sa spuneti ca invata scriind. Ei na?!
Nici vorba. Avand foarte mult de scris, isi fac temele mecanic. In loc sa invete prima data si apoi sa scrie, ei se apuca de scris intai, ca sa fie siguri ca termina. Cand termina sunt deja foarte obositi si nu mai au nici chef nici timp sa mai invete.
Ieri de exemplu aveau de facut pentru azi urmatoarele teme: romana – 1 exercitiu din manual, 4 exercitii din culegere ( exercitii de genul ” gasiti opusul cuvintelor date si formati propozitii cu fiecare dintre ele” ) si de stiut de citit lectia, matematica – 4 exercitii din culegere ( adunari, scaderi, inmultiri, ecuatii cu o necunoscuta) si de invatat tabla inmultirii cu 7 , religie – de scris ce stiu ei despre Sf. Cuvioasa Paraschieva intr-o compunere de o pagina, franceza – de citit lectia si de invatat o poezie pe de rost. In afara de asta Sonia avea de refacut tema la romana din ziua precedenta pentru ca o scrisese urat .
Inutil sa va mai zic ca le-au facut pe toate, dar, dupa parerea mea le-au facut mecanic, fara nici o tragere de inima pentru ca erau prea multe ca ele sa aiba timp sa se gandeasca prea mult timp la un subiect.
Cat despre timp liber nici nu poate fi vorba in timpul saptamanii, iar de dormit la pranz nu vor ( zic ca nu mai au timp sa scrie daca se culca la pranz) .
Abia astept sa se faca sedinta cu parintii sa vad eu cum se descurca ceilalti copii, ca poate mi se pare mie si poate asa trebuie sa fie, poate ca ei or sa ajunga de 10 ori mai destepti decat noi, care aveam timp si de invatat si de scris si de joaca .
Tags: copii, invatatori, scoala, tabla inmultirii, teme, timp liber
Aseara
Sep
Am ajuns acasa pe la 18.00 si fetele nu-si terminasera temele inca. Sonia mai avea un pic la romana si mai urma tema la stiinte. Iulia scria inca la mate si mai avea romana si stiinte.
ora 18.30 – Comandam o pizza family si fetele continua cu temele.
ora 19.00 – Sonia termina la romana . Iulia scrie inca la mate ( au avut fo 6 probleme)
ora 19.30 – Vine pizza. Fetele fac pauza de masa.
ora 20.00 – Se reapuca de teme. Iulia continua la mate, si Sonia incepe sa caute “corpuri vii” pentru stiinte.
ora 20.13 – Iulia termina la mate. Bucurie mare . Incepe sa scrie la romana, fara mare chef . O incurajez spunanadu-i ca mai are si la stiinte .
ora 20.45 – Sonia a terminat de lipit pe hartie ” corpurile vii” ( nu avea lipici si a folosit banda adeziva). Acum incepe sa caute “corpuri fara viata ” . Iulia mai are un pic la romana. Ii este somn deja.
ora 21.00 – Sonia si-a terminat tema la stiinte. Si-a facut ghiozdanul, s-a spalat si s-a dus la culcare. Iulia cauta imaginii cu ” corpuri vii”
ora 21.30 – Iulia a lipit “corpurile vii” si cauta ” corpuri fara viata”. Mai are putin . Banda adeziva dispare
ora 21.45 – Ne mobilizam si gasim banda adeziva. Iulia se reapuca de lipit.
ora 22.10 – Iulia termina tema la stiinte. E foarte multumita de cum a iesit . Aproape doarme in picioare.
ora 22.30 – Iulia si-a terminat de facut ghiozdanul, s-a spalat si a plecat la culcare.
Fetele au promis a mia oara ca de azi in colo isi vor face temele devreme. Nu-i prima data cand isi termina temele asa tarziu. O sa vedem cum evolueaza.
