Posts Tagged ‘telefon’
Scaunul
Ian
Nu, nu ăla la care vă gândiți voi, măi glumeților. 
Vorbesc de scaunul ăla directorial sau cum îi zice, pe care l-am cumpărat acum vreo șase ani cu 200 ei la promotie de la Metro și care ajunsese într-un hal fără de hal. Sigur ați trecut și voi prin faza asta sau dacă n-ați trecut, nu râdeți, că urmează. Ia gândește-te, cât o să te mai țină scaunul pe care stai?
Aveam care va să zică un scaun negru și jerpelit, sub care se strângea mereu burete. Da exact, se rupsese pielea și prin ruptură curgea buretele. Jale mare. N-am avut încotro și a trebuit să luăm o hotărâre chiar în prima zi a anului 2011, în ceea ce-l privește. Aveam de ales între a-l arunca la gunoi și a cheltui bani pe unul nou în chiar primele zile din an, când se spune că trebuie să fii foarte cumpătat, pe de o parte si de a cumpăra un metru de material (25 lei) și a-l reface, retapița, renova, pana mea, nu știu exact cum se spune, pe cel vechi, pe de altă parte. Bun.
Am ales în unanimitate a doua variantă, unanimitatea e formată doar din mine, că Sorin ar fi vrut un scaun nou, dar mă rog, tot el a ieșit mai câștigat dupa toată tărășenia, va spun la urmă de ce.
Așadar, am cumpărat materialul și ne-am pus pe treabă. Am desfăcut toată pielea veche de pe scaun, am descusut-o bucată cu bucată ca să putem croi bucățile noi exact la fel, am umplut cu burete (da, am avut, ar fi fost chiar culmea să nu am o bucățică de burete, după tot ce-am pătimit aici) locurile care se cereau umplute, am cusut bucățile proaspăt croite între ele, și am refăcut husa inițială a scaunului, evident în altă culoare. Maro. Așa am găsit material, dar merge cu biroul de numa-numa. Totul a durat circa 3 ore, dar cel mai greu a fost la descusut bucățile alea vechi, treabă migăloasă tare. Suntem siguri că data viitoare, când îl vom face roșu, ne va ieși mult mai bine, acum a ieșit așa:
Cred că dacă mai facem de două-trei ori treaba asta, suntem gata să trecem la scaune auto.
A, sa va spun de ce Sorin a iesit mai câștigat până la urmă? Păi, a emis următoarea judecată: “Dacă am economisit niște bănuți refăcând scaunul vechi, înseamnă că merit și eu un Samsung Galaxy, nu-i așa?” Să vă mai spun și că n-a mai așteptat raspunsul meu? 
Azi
Noi
Am intrat la copilul Iulia pe blog si am aflat asta. Bun asa.
PS- acesta este cel mai scurt post, scris de mine ever.
Romania, tara oamenilor cinstiti
Aug
Acum vreo zece ani
Sotul meu avea o dacie masina de serviciu. Masina ramanea in fiecare seara in fata portii ca un caine credincios. Era o rabla cu care insa ne faceam treaba isi facea treaba.
Intr-o duminica dimineata masina nu mai era in fata curtii. Nu ne venea sa credem. Am intrat in casa sa vad daca sunt cheile, ma gandeam ca a dat-o cuiva si nu-si mai aduce el aminte. Acum logic vorbind, cine sa fure o rabla de dacie? Ei bine, uite ca s-a gasit cineva.
Evident ca am facut plangere la politie, evident ca masina n-a mai fost de gasit, dar n-as baga mana in foc ca a si cautat-o cineva.
Azi dimineata
Am cautat telefonul in geanta (a se remaca ca mi-am amintit de telefon inainte de a iesi din casa). 
Nu era. M-am sunat de pe un alt telefon, nu se auzea de nicaieri nici un sunet. Zic, e in masina sau l-am uitat la serviciu.
Cand am iesit la poarta am vrut sa deschid masina. Nu trebuia, era deja deschisa.
Zic: vai, aseara am uitat sa bag masina in garaj! Aseara am uitat sa inchid masina! Aseara am uitat telefonul in masina!
Pe scaunul din dreapta era telefonul. Mentionez ca nu e prima data cand mi se intampla asta.
Concluzie
In ultimii zece ani Romania a devenit o tara cu oameni cinstiti sau azi in Romania nu mai intereseaza pe nimeni un telefon si-un spark, chiar si luate impreuna.
