Posts Tagged ‘telefoane’
Dacă e miercuri, e haos
Dec
De câteva zile telefonul nu mă mai ascultă, s-a supărat pe mine, nu mai vrea să-mi fie prieten, nici măcar smart phone nu mai vrea să fie, așa că abia dacă mai pot răspunde la apeluri fără să-mi spuna el că are memoria plină și să nu mă îndemne să-mi sterg date din el. E Nokia E72. Mda, n-are taci, dar eu mi-am făcut treaba cu el cum nu se poate mai bine până acum. Ok, când ne mai supăram îi dădeam restart și prietenia o lua de la capăt, dar de data asta nu mai vrea. Așa că acum e în depanare, dacă știți vreo aplicație de mobil pentru twitter vă rog să-mi dați o mână de ajutor. Mulțumesc!
De ce zic că-i haos miercuri? Pentru că azi vin oamenii de la Minolta Ikea să-mi monteze bucataria, din care cele mai multe piese sunt deja la mine în garaj, numai că-mi lipsește o parte din blat. Adica un blat întreg. În ziua când am luat-o, erau pe stoc la Ikea trei blaturi de care aveam eu nevoie, fix trei îmi trebuiau și mie, bucurie mare. Până să introducă însă băiatul care ne ajuta, comanda în calculator a dispărut unul din ele. Îl luase deja o familie de lângă noi. Off, ce mai vaiet, ce ma zbucium….
Oricum, se anunța că mai vin în stoc blaturi din astea minunate de care voiam noi, așa că am stat oarecum liniștiți că montajul venea peste două săptămâni, adică azi, și blaturile trebuiau să intre la ei în stoc pe 5, adică acum două zile. Numai că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg și cică s-a modificat schimbarea și acum abia pe 13 vor veni blaturile de care am eu nevoie. Vă imaginați cum ar fi să stau cu dulapurile fără blat vreo săptămână în cel mai fericit caz? Eu nu.
Așa că am luat problema în mână și azi mă înfințez la Ikea și-mi fac rost de blat. Nu știu încă cum voi rezolva problema, dar nici nu mă gândesc prea mult la asta, am s-o rezolv, nu încape îndoială.
Bun, și ca să fie tot tacâmul complet, vineri au fetele la școală bazarul anual de Crăciun, unde copiii vând produse făcute de mâna lor și a părinților care îi musai să-i ajute. Noi anul asta ne-am decis să facem prăjituri (eu împreuna cu Sonia) și penare, suporturi de flaut și săculeți pentru castane (eu împreună cu Iulia și buni). Dacă prăjiturile le facem vineri, la celelalte trebuie să lucrăm de zor până atunci și să sperăm că terminăm la timp.
So, o zi frumoasă vă doresc și vouă. 
Tags: aplicatie twitter, bazar, blat, bucatarie Ikea, jucarii, prajituri, telefoane
Ce-am mai făcut
Sep
Zilele astea nu-s în apele mele sau nu-s în toane bune, mai bine zis. N-am niciun motiv care să justifice asta, ba din contră, îs mulțumită ca fetele au reînceput școala, că dulceața de prune amestecată cu miez de nucă a ieșit delicioasă (știți că miezul de nucă e 75 lei/kg? Eu n-am știut. 
), că avem de lucru în atelier să ne punem și-n cap. De sănătoși suntem sănătoși cu toții, afara-i cald și frumos încă, și cu toate astea, am o stare foarte nasoală. Ba încă nici n-am chef de scris.
De exemplu zilele trecute am rămas închiși în Auchan cu tot cu cumpărăturile plătite. Da. S-au închis toate ușile și am rămas besmetici pe acolo până când un muncitor de pe la aerisiri, cred, a venit și ne-a dus prin niște catacombe care în final ne-au scos în parcare. Vă dați seama ce poveste aș fi putut scoate din asta… N-am avut chef s-o scriu.
Apoi am avut cearta cu Vodafone, am încercat să le luam fetelor două telefoane noi. V-am spus că la concursul de matematica pe clasă Sonia a ieșit pe primul loc și Iulia pe pe cel de-al treilea? Nu, nu pentru asta le luam telefoane, ci pentru că se vor duce des la școală pe jos (adică cu autobuzul și tramvaiul) și aș vrea să știu de ele în fiecare clipă. Vă spuneam că am vrut să le luăm telefoane (ceva în jur de 400 lei la liber) și care cu abonementele pe care le alesesem (ceva de 50 lei cu internet cu tot) erau 60 lei/bucata. A făcut flăcăul ăla de la Vodafone contractele și când să vină aprobarea ne comunica ca ni se solicită o garanție de 500 lei/telefon. Alo, Vodafone, ceva nu se pupă, păi nu mai bine îmi iau eu telefonul fără niciun abonament și văd eu apoi ce abonamente le iau și de la ce operator? Mă rog, nu intru în detalii, oamenii probabil au ei niște criterii după care cer garanțiile astea, noi de exemplu, mai avem încă două abonamente la ei, și niște garanții neridicate pe acolo (bine, azi am făcut cerere să ne restituie tot), probabil din cauza asta au zis că merge asta cu cerutul banilor. N-a mers. Am zis pas și-am plecat. Prea târziu, eram deja închiși în Auchan.
A doua zi ne sună cineva de la Vodafone și ne spune că s-au aprobat abonamentele fără garanții. Nice! Ar fi fost mișto să le zicem că am luat deja de la Cosmote, dar n-am putut s-o spunem pe asta, aia de la Cosmote n-au răspuns nici azi la cererea de ofertă pe care le-am trimis-o. 
Ideea e că suntem bine, fetele au telefoane noi, suntem cu toții sănătoși și comenzile curg de nu mai putem să le facem fată. A, aseară am fost pe străzi să lipim afișe cu angajăm croitoareasă, pentru că vrem pe cineva din cartier. Altă poveste nescrisă. Ne-am împrietenit cu câinii din cartier și cu bețivii de la piață. De vis.
Închei, nu înainte de a vă arata o mostră din dulceața aia faimoasă de care v-am zis.
Ce mai fac fetele şi-o melodie de moment
Iul
- Nu v-am mai spus nimic de fetele mele (Iulia si Sonia) în ultimul timp pentru că-s la bunici.
Eu vorbesc cu ele zilnic, dimineaţa şi seara. Plus urgenţele. Urgenţele însemnând încă 5 telefoane, cel puţin, în fiecare zi, apeluri de genul: mami, noi facem tort; mami, Iulia s-a zgâriat; mami, m-am certat cu Mara (verişoara lor); mami, am cunoscut-o pe Alina; mami, n-o mai găsim pe mamaie.
Mie mi-e dor de ele de nu mai pot, plus că-i casa pustie, plus că-i uşa de la camera lor deschisă şi dimineaţa când văd paturile goale, mă trece un fior, plus că-i curăţenie în casă. Şi linişte. Naşpa.
- Azi dimineaţă am reauzit melodia asta şi mi s-a părut că-i exact ce trebuie noi românii să ascultăm acum.
Tags: cand plecam?, copii, melodie, tara, telefoane
Plansul la telefon
Mai
Alaltaseara eram in bucatarie si prestam un spalat de vase, cu mare arta. Aud telefonul ca suna de undeva de sus, dar cum spuma de la detergentul de vase urcase undeva inspre coate, am zis ca-i mai bine sa termin si sa vad eu apoi cine m-a sunat. Pana sa apuc sa fac asta, telefonul a tacut si a inceput din nou sa sune parca mai tare si mai nervos de data asta. Am lasat totul balta, m-am prins ca e urgenta si am alergat la telefonul care (nu stiu dupa a cui lege) s-a oprit fix inainte de a ajunge eu la el.
Recunosc numarul cumnatei mele, Adriana, de la Targoviste si o sun eu zambind inapoi, e intotdeauna o placere sa vorbesc cu ea. Ei, de data asta…
Mai oameni buni, mi-a raspuns intr-un hohot de plans. Mai, dar plans din acela cu bocete. Pe voi cand va suna cineva care plange, la ce va ganditi prima data? Da, exact la asta m-am gandit si eu. M-am asezat usurel pe pat si cu inima in gat am rugat-o sa se linisteasca si sa-mi spuna cine a murit ce s-a intamplat.
Va rog sa ma credeti ca intr-o fractiune de secunda mi-au trecut prin cap cele mai negre scenarii posibile. Recunosc, m-am gandit ca s-a intmplat ceva cu parintii mei, care sunt la Braila, dar zic, o fi aflat ea ceva inaintea mea, apoi m-am gandit la parintii Adrianei, apoi la fratele meu, moment in care i-am spus din nou sa vorbeasca. Ea tacea, plangea foarte tare si nu spunea de ce plange, parca facuse asa o pauza, ca atunci cand iti e greu sa dai o veste rea care il va afecta mai mult pe cel care o afla decat pe tine.
Eu deja aveam tensiune, in jurul meu se adunasera toti ai casei, ca ma auzisera zicandu-i sa nu mai planga de vreo zece ori si va dati seama, ii panicasem si pe ei. Pana la urma Adriana vorbeste:
”Fata, nu mai stiu ce sa fac cu copilul (fetita lor de 6 ani) ca de azi dimineata face pipi intruna si nici la joaca nu a iesit de grija asta.”
Deci, daca era langa mine o bateam, pe mama, logic, doar nu pe copil. Eu stiu ca nu-i nimic mai rau pe lumea asta, decat sa-t i stii copilul bolnav si tu sa nu poti face nimic in clipa aia pentru el, dar sa plangi cu hohote la o raceala ar inseamna ca atunci cand iti calca masina copilul (o sa va povestesc asta cat de curand) sa o iei razna de-a dreptul.
Ea, pe de alta parte, fusese cu copila la doctor in ziua aia, ii facuse analizele (i-au iesit ok) , incepuse sa-i dea niste pastilute (nu stiu ce) si era speriata ca nu i-a trecut de tot senzatia de pipi de la prima pastila. Stiu, mamele stau prost cu rabdarea cand e vorba de copilul lor, dar cu timpul ne mai obisnuim si noi.
Am imbarbatat-o, desigur, si i-am spus ca are un copil foarte sanatos care nu i-a facut probleme pana la varsta asta (mai tuseste ea cateodata, dar ar fi culmea sa fie altfel) si ca-i va trece cu siguranta raceala asta in curand. S-a linistit si ieri cand am sunat-o, era cu fata in parc, se jucau la tobogane si habar nu mai avea ca era sa imi provoace un infarct cu o seara inainte.
Concluzia: Nu sunati niciodata, dar absolut niciodata, pe cineva in timp ce plangeti, decat daca vreti sa-i spuneti ca a murit cineva.
Telefonul de lemn de la Obor
Feb
Am un var, Georgian, din Braila. De cateva saptamani e detasat cu serviciul, impreuna cu cativa colegi, sa renoveze o scoala din Bucuresti. In primul weekend petrecut in Bucuresti, s-au dus baietii in piata la Obor, sa-si mai ia una alta. Nu stiu ce si-au luat ei pana la urma, cert e ca lu’ vara’mio i-au furat rromanii din Obor si telefonul si banii pe care-i avea la el. Aproape o tragedie. Ma rog, s-a obisnuit pana la urma cu gandul ca la Bucuresti nu-i voie sa fii neatent si sa-ti tii banii sau telefonul in buzunare neasigurate cu enşpe lacate/fermoare/scaiuri. Eu in locul lor nu mai veneam in piata la Obor poate niciodata, dar ei, ce fac? Astazi se duc din nou in piata, sa-si cumpere un telefon. Nu nou, ca cica-i scump, mai bine unul de la baietii care se ocupa cu asa ceva. Gaseste un telefon dragut, (mai mult…)
