toane

Posts Tagged ‘tara’

Că tot avea Miruna o leapşă frumoasă despre dor, am primit zilele astea câteva poze de la ţară, acolo unde fetele şi-au petrecut mare parte din vacanţa de anul ăsta şi unde sunt în continuare. Dacă Iulia şi Mara (verişoara ei) au stat frumos la poză, Sonia n-a catadicsit să facă asta şi mi-a trimis doar picioarele.

Nici în poza în care dansează cu tataie nu i se vede faţa.

Deci da, de asta mi-e mie dor, chiar dacă am fost acolo nu mai departe de acum două săptamani. Şi îmi mai e dor de ceva…

Ce-ar fi dacă am transforma România în ţara noastră?

O ţară în care să putem munci, să putem face copii făra grija că viitorul lor e compromis deja. O ţară în care  să ne putem plăti taxele, unde să ştim că-n caz de boală avem cum să ne tratăm, să putem circula  pe autostrăzi, să avem o presă decentă, să putem alege dintre oameni, atunci când mergem la vot…

O ţară în care şi pentru angajatul bugetar şi pentru cel de la privat orele petrecute la job să însemne muncă.

O ţară pe care s-o respecţăm şi în care şi noi să fim respectaţi. Pentru că ţara înseamnă poporul şi el, poporul, suntem noi, cei care au rămas aici, în ciuda faptului că în condiţiile actuale nu se întrevede nici măcar luminiţa de la capătul tunelului.

Recunosc, n-ar fi uşor, nu s-ar face repede, nu ne-ar costa puţin, dar va merita. Şi ce e cel mai important, va fi ţara noastră.

Pentru asta putem începe cu: “be the change you want to see in your country!“.

Sau cum zice Ionut Oprea, să fim mai responsabili. Sau cum spune Cetin, să terminăm cu generaţiile de sacrificiu. Sau cum ne îndeamnă Petreanu, noi, românii, avem dreptul constituţional de a protesta şi de a organiza proteste.

Nu avem nevoie decât de puţină voinţă, că de motivaţie ni s-a umplut paharul.

Sursa foto

• Nu v-am mai spus nimic de fetele mele  (Iulia si Sonia) în ultimul timp pentru că-s la bunici.

Eu vorbesc cu ele zilnic, dimineaţa şi  seara. Plus urgenţele. Urgenţele însemnând încă 5 telefoane, cel puţin, în fiecare zi, apeluri de genul: mami, noi facem tort; mami, Iulia s-a zgâriat; mami, m-am certat cu Mara (verişoara lor); mami, am cunoscut-o pe Alina; mami, n-o mai găsim pe mamaie.

Mie mi-e dor de ele de nu mai pot, plus că-i casa pustie, plus că-i uşa de la camera lor deschisă şi dimineaţa când văd paturile goale, mă trece un fior, plus că-i curăţenie în casă.  Şi linişte. Naşpa.

• Azi dimineaţă am reauzit melodia asta şi mi s-a părut că-i exact ce trebuie  noi românii să ascultăm acum.

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu de ceva vreme sunt şi-n căruţă şi-n teleguţă. Adică şi angajat şi angajator, în acelaşi timp, la două firme diferite.

Cazul I

Ce măsuri a luat firma la care lucrez vis-a-vis de mine  în ultimele 6 luni:

• mi s-a mărit planul de vânzari;
• mi-a scazut salariul fix;
• a micşorat pauza de masă şi implicit ziua de lucru cu 30 de minute.

Ce am făcut eu ca angajat in ultimele 6 luni:

• am vândut la fel ca înainte
• am luat mult mai puţini bani

Cncluzia- Angajat nemulţumit. Patron mulţumit. Am încercat să înteleg că-i criză şi că nu-i de unde, dar în condiţiile în care eu vând la fel, mi-e foarte greu să mă resemnez.  Salariul a scăzut cu mai mult de 25%.

Cazul II

Ce măsuri a luat firma mea vis-a-vis de angajaţi, în ultimele 6 luni:

• a mai angajat un om;
• a mărit cu 1 oră ziua de lucru (programul e acum de la 8-17 cu pauza de masa de 1 ora)
• a mărit salariile angajatilor cu 25%

Concluzie – angajaţi mulţumiţi. Patron parţial mulţumit. Am observat că oamenii, oricât de mult i-ai stimula, daca nu le dai normă sau nu stai ca poliţistul lângă ei, trag mâţa de coadă.

Acum că am lămurit asta, aş vrea să atrag atenţia tuturor, atât angajaţi cât şi angajatori, că nu-i de glumă. Dacă vrem performanţă, dacă vrem ca lucrurile să meargă pe un drum bun şi România să devină o ţară normală, noi toţi trebuie sa punem umărul. Adică, să muncim. Iar munca noastră să fie răsplătită. Corect.

Tot ce trebuie să facem e să nu ne batem joc unii de alţii. Să ne respectam. E aşa de greu să înţelegem că fiecare are de câştigat ceva din treaba asta cu munca?

Sintagma “noi ne facem ca muncim, ei se fac ca ne platesc“  ar fi cazul s-o scoatem din uz. Urgent.

Parerea mea este, că trebuie vorbit clar cu angajatul şi explicată orice măsură se ia în legatură cu el. Îi scazi salariul, îi explici de se întâmplă asta. Îi creşti salariul îi explici de ce se întamplă asta. Şi dacă ai dreptate, omul va înţelege.

Sau îşi va vedea de drum, care drum s-ar putea să fie destul de îngust dacă nu ne trezim măcar acum, în al doisprezecelea ceas.

Sursa foto

Pentru că ţara trece prin clipe grele şi noi am fost mereu alături de ea, e cazul să n-o lăsăm de izbelişte şi să încercăm un guvern al bloggerilor, pentru că, nu-i aşa, ne potrivim perfect şi cum la guvernare n-a fost niciodată cineva potrivit, ia să vedeţi voi cât de bine se potrivesc bloggerii în guvern. Ca să avem un guvern al nostru, e musai ca şi preşedintele să fie dintre noi aşa că preşedintele în acest caz ar fi:

zoso -care nu va mai răspunde la acest apelativ decât atunci când îi va suna linia directă (rosie) cu guvernul lui, în rest, pentru popor el va fi Vali Petcu pentru că aşa îi stă bine unui preşedinte, să aibă nume şi prenume. Am vrut iniţial să-l aleg pe Cabral (pentru ca-i  un pic mai diplomat ca zoso, dar s-ar fi crezut că mă iau după americani, aşa că am renunţat) şi în felul ăsta i-ar fi rămas lui zoso postul de  prim ministru unde s-ar fi potrivit mănusă, dar aşa, aştept încă propuneri pentru un prim ministru capabil să-i strunească pe blogerii cu care-şi va forma următorul cabinet:

Visurât – Ministerul Apărării

Sebi are puşti, pistoale, îi place lupta, ştie să tragă, deci e pregatit.  Doar nu credeati că el a facut doar pentru placerea personală toate investiţiile astea. Fotoliul e al lui fara nicio îndoială.

Arhi – Ministeru Transporturilor

Va termina cu siguranţă în timp record cel puţin Autostrada Soarelui. Are el nişte interese majore, ca drumul Bucureşti-Constanţa să fie lin. Şi-ar lua apoi o maşină bună şi ca să nu se enerveze, va termina si autostrada suspendată a lui Oprescu. Cum, la asta nu s-a început încă lucrul? Arhi, va fi mai greu dar şi când totul va fi gata…

Bobby Voicu – Ministerul Turismului

Omul s-a apucat deja de treabă, nici aici nu cred că aveti ceva de comentat. Cu Bobby la turism vor ajunge mănăstirile mai cunoscute decât cluburile.  Turiştii români vor fi primi care vor afla că Sarmisegetuza e undeva  în Romania şi asta nu de azi de ieri.

Blogatu – Ministerul sănătaţii

E doctor, nu? Ar face review-uri pentru toate centrele sanitare din ţară şi apoi le-ar publica pe blogatu.ro Pasul doi ar fi să facă link-exchange cu pacienţii romani pe care îi va trimite să se trateze în străinătate, urmând ca la schimb, să vină ăi din străinătăţuri să se trateze la noi.

Bucurenci – Ministerul mediului

În felul acesta, Ministerul mediului ar avea pentru prima dată buget. Mai mult, ministrul ar şti şi ce să facă cu banii. Dragoş i-ar propune ca maşină de serviciu lui Arhi, un automobil ecologic mişto şi astfel cei doi poate vor îngropa securea războiului. Asta aşa că-mi sunt mie dragi amândoi.

Bad pitzi - Ministerul Culturii

Primul lucru in calitate de ministru, bad pitzi va scoate cuvântul piţipoancă din vocabularul romanilor şi va schimba numele www.pitzipoanca.org în www.nimeni.ro. Apoi îl va ajuta pe Bobby cu mănăstirile, îi va trimite forţă de muncă proaspătă şi voluntară.

siblondelegandesc – Ministerul Educaţiei, desigur. Păi n-ar şti ea, Miruna, să facă blondele să pună accentul pe educaţie? N-ar fi astfel Romania, ţara cu cei mai bine pregatiţi oameni din lume? Când spun asta mă refer la faptul că femeile sunt multe şi majoritatea blonde,  la noi.

Dojo -Ministerul Comerţului

Ramona e cea mai potrivită pentru postul ăsta, ea a fost şi angajat şi patron, o perioadă chiar în acelaşi timp, e un om chibzuit şi cred că ar face treabă bună la comerţ.

Manafu -Ministerul Comunicaţiilor Cristi este maestru în astea. Ei bine, nu chiar în astea, dar se adaptează repede că-i uns cu toate alifiile şi-i ştie pe toţi.

Am obosit, greu mai e domnule să faci  un guvern, da odată pusă la punct chestia asta, treaba în ţară (fie ea doar a bloggerilor) va merge ca pe roate de gip alb. Mai am şapte  ministere şi postul de prim ministru. Cer ajutor. Cine s-ar potrivi şi de ce? Singura condiţie este ca cel sau cea nominalizată să nu fi fost mai întâi “vedetea” şi apoi blogger. Nu-i corect. Nu-s de-ai nostri. Ne mai trebuie aşa:

Update

Buddha -Ministerul justitiei Ei ia să vedeţi voi, cum vine el Alexandru cu mâinile goale şi face ordine în groapa de gunoi a dosarelor nerezolvate ale justitiei române. Aştept rezultate spectaculoase.

Simona Tache – Ministerul de interne

Obişnuită cu rozul din cazarma ei, Simona e obişnuită să  lucreze cu cadrele şi rea cum e, îi va struni pe alde Garcea cu o mână de oţel. Sau două. Mâini. Aceştia din urmă nu vor mai primi şpagă sau dacă nu se poate altfel, banii primiţi vor fi vărsaţi intr-o groapă pe care o vom acoperi cu pământ, pentru că, nu-i aşa, trebuie să lăsăm şi noi ceva urmaşilor noştri.

Andrei Roşca -Ministerul de externe Personal i l-aş fi dat lui bad pitzi să o ajute la cultură, dar a avut si şefu’ mare o preferinţă şi zic să i-o respectăm. Oricum, Andrei se va  descurca onorabil că-i om umblat.  Io dăm şi pe cireaşa consilieră, că ei îi place să cunoască lume din extern, ca să zic aşa.

Clickio – Ministerul finanţelor La Ionuţ m-am gândit de la început să-i rezerv un fotoliu de ministru, uite că acum are şi susţinători, mai ales că dumnealui învârte deja bugete mari pe degete.

Criserb- Ministerul dezvoltarii Pentru că am si eu nişte simpatii obligaţii şi Cristi se potriveşte mănuşă la dezvoltare, mai ales că nu am auzit niciodată că s-ar face ceva treabă aci, la ministerul ăsta.

Ariel -Ministerul tineretului şi sportului Propus de mulţi cu merite recunoscute, Ariel are să facă treabă bună la sport şi turism mai ales dacă-şi ia şi ceva consilieri ca ajutoare. Vezi că am aici un băiat dornic să dea o mână de ajutor, dezinteresat.

Dragoş Novac -Ministerul Economiei La propus cineva la finanţe, da’ zic că-i mai bine pentru ţară, ca el să privească economia în ansamblu şi să vedem ce iese.  Că de ieşit, trebuie să iasă şi economia asta pe undeva.

şi bineînteles

Piticu- prim ministru Pentru că primul ministru nu trebuie să se priceapă la nimic, e important doar să aibă influenţă şi voi l-aţi propus pe Francisc (credeţi că l-am enervat destul?) atunci cel mai important om din guvern să fie el.

Dupa ce toate ministerele vor avea un şef, guvernul va trebui să fie votat de parlament. Cum cine-s  parlamentarii? Noi, restu’…

Acestea fiind spuse, să votăm zic:

 Loading ...

Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare. Asta acum. S-ar putea ca peste ceva ani să vorbim de lucruri serioase.

Pentru ca de Paste nu am putut sa mergem si la parintii mei la tara, ne-am rezervat weekendul asta (care tocmai a trecut),  sa le facem o  bucurie si sa le ducem nepoatele doua zile. Zis si facut, numai ca socoteala de acasa nu se potriveste aproape niciodata cu cea din targ,  inainte de a pleca s-au adunat o multime de lucruri de facut, iar plecarea s-a amanat cu cateva ore bune.

Noi tocmai ne hotarasem sa incercam un traseu nou.   De obicei ne duceam Bucuresti- Buzau- Braila si acum am vrut sa fim mai smecheri, sa mergem Bucuresti- Slobozia- Braila, ceea ce n-ar fi fost tocmai rau, mai ales ca mergeam 90 km pe autostrada. Ai mei nu stau tocmai in Braila, ci intr-un sat din judet in care (am aflat acum) se poate ajunge pe cel putin 6 rute, care mai de care mai nasoala, in sensul ca drumurile in zona sunt pline de cratere (a se citi gauri enorme in asfalt). O singura ruta era cat de cat normala, dar noaptea care ne apucase pentru ca plecasem tarziu, impreuna cu GPS-ul, ne-au ajutat sa o ratam cu mare succes.

Deci da, aproape am rupt masina, am injurat ( in gand), am bombanit (cu voce tare) si drept recompensa a inceput ploaia. Ziceai ca vine sfarsitul lumii si noi orbecaiam noaptea pe niste drumuri de tara, pe o ploaie torentiala. Faza cea mai rea a fost, cand am vorbit la un moment dat cu ai mei la telefon si le-am spus ca ploua de rupe, dar mai avem doar 20 de km si ajungem, iar ei ne-au raspuns ”Mai copii la noi nu ploua, cine stie pe unde sunteti voi.”

Pana la urma am ajuns la ei odata cu ploaia, fenomen al naturii care n-a mai plecat decat duminica dimineta si care a facut, ca weekend-ul nostru la tara sa se transforme in weekend-ul nostru in casa.

Dar nici noi nu ne-am lasat si duminica, la prima raza de soare am fost in curte si pana spre seara ne-am facut de lucru pe afara, mai ales ca fetele s-au imprietenit cu noul catelus al bunicilor, pe care l-au plimbat de lant pe ulita.

Una peste alta a iesit bine totul, nu ma intelegeti gresit. Ne-am odihnit, baietii au fost la peste, fetele au facut prajituri, copii s-au jucat, am simtit si cutremurul, ne-am adus aminte si de fitosele cu toping…..

Gata….acum spor la munca!