Posts Tagged ‘tara’
Vacanțele la țară
Iul
Cea mai mare parte din vacanțele de vară ni le petreceam la bunici, într-un sat de pe malul Buzăului, unde autobuzul din oraș ajungea odată pe zi. Bunica era o femeie strașnică, care deși avea pe vremea aia aproape 60 de ani și crescuse deja 8 copii și-o droaie de nepoți, avea încă răbdarea unei tinere mamici și ne făcea cam toate poftele.
Stați, copiii de pe vremea aia nu aveau poftele celor de azi, când spun toate poftele, trebuie înțeles că ne gătea exact ce-i spuneam noi. Voiam colarezi, ea ne făcea colarezi, voiam checuri, ne facea checuri, voiam ardei umpluți sau chifteluțe, tăia bunica o găina și-o gătea pentru nepoții ei dragi (eram vreo patru-cinci care stăteam peste vară la ea).
Pe vremea aia noi credeam că suntem niște copiii tare ascultatori, măturam curtea dimineața, adunam vișine pentru compot sau dulceață, alergam dupa fluturi, mergeam la pescuit și la scăldat, ce mai, cuminți nevoie mare. Numai că, acum când mă gândesc văd lucrurile cam așa: măturam curtea fără s-o stropim și dis-de-dimineță ridicam tot colbul în văzduh, de rămănea în urma noastră, când noi înaintam voioși curățând curtea, un praf de să-l tai cu cuțitul. Venea bunica de la apă (pe care o căra cu cobilița de la o cișmea de pe uliță) și găsea cei mai harnici nepoți din lume învăluiți într-un praf de nedescris. Nu ne certa, dar ne învăța în fiecare zi să stropim curtea înainte de a mătura, să nu se mai ridice praful. A doua zi poate udam, dar a treia sigur uitam.
Culesul vișinelor, la fel, era o îndeletnicire pentru care noi am fi vrut să ni se ridice statuie și pentru care primeam ce-i drept compoturi și dulceață la schimb, dar cât sufereau bieții vișini… Pentru a nu ne apleca sau întinde prea mult, pe ascuns, fără să ne vadă bunica, rupeam cu totul câte-o creangă mai greu accesibilă și o culegeam numaidecât. O ascundeam apoi cu grijă și ne lăudam că a terminat treaba repede. Vedea ea, săraca buni, că vișinii rămași fără fructe sunt mult mai golași, dar cum ea nu găsea crengile rupte decât hăt târziu în toamnă când noi eram de mult întorși la școală, n-am primit niciodată mustrări pentru treaba asta.
La prins fluturi, la pescuit și la scăldat eram cei mai fericiți copii din lume, dar tot ea trebuia să ne faca instrumentele, plase de prins fluturi, respectiv undițe. Oare dacă mai rugăm astăzi o doamna de 60 de ani să ne facă niște undințe, s-o pricepe ea? Că bunica se pricepea, frate. Făcea plută din te miri ce stuf și n-am înțeles nicodată de unde lua plumbul. Cârlige și gută îi mai luau ginerii de la oraș când își aduceau loazele în vacanță la țară, dar până și cozile alea de undițe le găsea ea undeva.
Una peste alta, tare mult ne-au plăcut nouă vacanțele astea petrecute la bunici și mă bucur tare mult că și fetele mele au posibilitatea astea, de a-și petrece o parte din vară la sat. Azi plecăm. Ele abia așteaptă, bunica le face cozonac si supă cu găluști, bunicul vopsește leagănul. Ah, ce dor îmi e de vremea când eram copil în vacanță la țară!
Tags: bunici, copii, copilarie la tara, parinti, tara
De ce mi-e dor
Iul
Că tot avea Miruna o leapşă frumoasă despre dor, am primit zilele astea câteva poze de la ţară, acolo unde fetele şi-au petrecut mare parte din vacanţa de anul ăsta şi unde sunt în continuare. Dacă Iulia şi Mara (verişoara ei) au stat frumos la poză, Sonia n-a catadicsit să facă asta şi mi-a trimis doar picioarele. 
Nici în poza în care dansează cu tataie nu i se vede faţa. 
Deci da, de asta mi-e mie dor, chiar dacă am fost acolo nu mai departe de acum două săptamani. Şi îmi mai e dor de ceva…
Pentru cei ce s-au hotărât să rămână aici
Iul
Ce-ar fi dacă am transforma România în ţara noastră?
O ţară în care să putem munci, să putem face copii făra grija că viitorul lor e compromis deja. O ţară în care să ne putem plăti taxele, unde să ştim că-n caz de boală avem cum să ne tratăm, să putem circula pe autostrăzi, să avem o presă decentă, să putem alege dintre oameni, atunci când mergem la vot…
O ţară în care şi pentru angajatul bugetar şi pentru cel de la privat orele petrecute la job să însemne muncă.
O ţară pe care s-o respecţăm şi în care şi noi să fim respectaţi. Pentru că ţara înseamnă poporul şi el, poporul, suntem noi, cei care au rămas aici, în ciuda faptului că în condiţiile actuale nu se întrevede nici măcar luminiţa de la capătul tunelului.
Recunosc, n-ar fi uşor, nu s-ar face repede, nu ne-ar costa puţin, dar va merita. Şi ce e cel mai important, va fi ţara noastră.
Pentru asta putem începe cu: “be the change you want to see in your country!“.
Sau cum zice Ionut Oprea, să fim mai responsabili. Sau cum spune Cetin, să terminăm cu generaţiile de sacrificiu. Sau cum ne îndeamnă Petreanu, noi, românii, avem dreptul constituţional de a protesta şi de a organiza proteste.
Nu avem nevoie decât de puţină voinţă, că de motivaţie ni s-a umplut paharul.
Tags: oameni, popor, responsabilitate, Romania, tara
Ce mai fac fetele şi-o melodie de moment
Iul
- Nu v-am mai spus nimic de fetele mele (Iulia si Sonia) în ultimul timp pentru că-s la bunici.
Eu vorbesc cu ele zilnic, dimineaţa şi seara. Plus urgenţele. Urgenţele însemnând încă 5 telefoane, cel puţin, în fiecare zi, apeluri de genul: mami, noi facem tort; mami, Iulia s-a zgâriat; mami, m-am certat cu Mara (verişoara lor); mami, am cunoscut-o pe Alina; mami, n-o mai găsim pe mamaie.
Mie mi-e dor de ele de nu mai pot, plus că-i casa pustie, plus că-i uşa de la camera lor deschisă şi dimineaţa când văd paturile goale, mă trece un fior, plus că-i curăţenie în casă. Şi linişte. Naşpa.
- Azi dimineaţă am reauzit melodia asta şi mi s-a părut că-i exact ce trebuie noi românii să ascultăm acum.
Tags: cand plecam?, copii, melodie, tara, telefoane
Un schimb echitabil
Iun
Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu de ceva vreme sunt şi-n căruţă şi-n teleguţă. Adică şi angajat şi angajator, în acelaşi timp, la două firme diferite.
Cazul I
Ce măsuri a luat firma la care lucrez vis-a-vis de mine în ultimele 6 luni:
- mi s-a mărit planul de vânzari;
- mi-a scazut salariul fix;
- a micşorat pauza de masă şi implicit ziua de lucru cu 30 de minute.
Ce am făcut eu ca angajat in ultimele 6 luni:
- am vândut la fel ca înainte
- am luat mult mai puţini bani
Cncluzia- Angajat nemulţumit. Patron mulţumit. Am încercat să înteleg că-i criză şi că nu-i de unde, dar în condiţiile în care eu vând la fel, mi-e foarte greu să mă resemnez. Salariul a scăzut cu mai mult de 25%.
Cazul II
Ce măsuri a luat firma mea vis-a-vis de angajaţi, în ultimele 6 luni:
- a mai angajat un om;
- a mărit cu 1 oră ziua de lucru (programul e acum de la 8-17 cu pauza de masa de 1 ora)
- a mărit salariile angajatilor cu 25%
Concluzie – angajaţi mulţumiţi. Patron parţial mulţumit. Am observat că oamenii, oricât de mult i-ai stimula, daca nu le dai normă sau nu stai ca poliţistul lângă ei, trag mâţa de coadă.
Acum că am lămurit asta, aş vrea să atrag atenţia tuturor, atât angajaţi cât şi angajatori, că nu-i de glumă. Dacă vrem performanţă, dacă vrem ca lucrurile să meargă pe un drum bun şi România să devină o ţară normală, noi toţi trebuie sa punem umărul. Adică, să muncim. Iar munca noastră să fie răsplătită. Corect.
Tot ce trebuie să facem e să nu ne batem joc unii de alţii. Să ne respectam. E aşa de greu să înţelegem că fiecare are de câştigat ceva din treaba asta cu munca?
Sintagma “noi ne facem ca muncim, ei se fac ca ne platesc“ ar fi cazul s-o scoatem din uz. Urgent.
Parerea mea este, că trebuie vorbit clar cu angajatul şi explicată orice măsură se ia în legatură cu el. Îi scazi salariul, îi explici de se întâmplă asta. Îi creşti salariul îi explici de ce se întamplă asta. Şi dacă ai dreptate, omul va înţelege.
Sau îşi va vedea de drum, care drum s-ar putea să fie destul de îngust dacă nu ne trezim măcar acum, în al doisprezecelea ceas.
Tags: angajati, angajatori, oameni, salarii, tara
Guvernul Romaniei din bloggeri
Oct
Pentru că ţara trece prin clipe grele şi noi am fost mereu alături de ea, e cazul să n-o lăsăm de izbelişte şi să încercăm un guvern al bloggerilor, pentru că, nu-i aşa, ne potrivim perfect şi cum la guvernare n-a fost niciodată cineva potrivit, ia să vedeţi voi cât de bine se potrivesc bloggerii în guvern. Ca să avem un guvern al nostru, e musai ca şi preşedintele să fie dintre noi aşa că preşedintele în acest caz ar fi:
zoso -care nu va mai răspunde la acest apelativ decât atunci când îi va suna linia directă (rosie) cu guvernul lui, în rest, pentru popor el va fi Vali Petcu pentru că aşa îi stă bine unui preşedinte, să aibă nume şi prenume. Am vrut iniţial să-l aleg pe Cabral (pentru ca-i un pic mai diplomat ca zoso, dar s-ar fi crezut că mă iau după americani, aşa că am renunţat) şi în felul ăsta i-ar fi rămas lui zoso postul de prim ministru unde s-ar fi potrivit mănusă, dar aşa, aştept încă propuneri pentru un prim ministru capabil să-i strunească pe blogerii cu care-şi va forma următorul cabinet:
Visurât – Ministerul Apărării
Sebi are puşti, pistoale, îi place lupta, ştie să tragă, deci e pregatit. Doar nu credeati că el a facut doar pentru placerea personală toate investiţiile astea. Fotoliul e al lui fara nicio îndoială.
Arhi – Ministeru Transporturilor
Va termina cu siguranţă în timp record cel puţin Autostrada Soarelui. Are el nişte interese majore, ca drumul Bucureşti-Constanţa să fie lin. Şi-ar lua apoi o maşină bună şi ca să nu se enerveze, va termina si autostrada suspendată a lui Oprescu. Cum, la asta nu s-a început încă lucrul? Arhi, va fi mai greu dar şi când totul va fi gata…
Bobby Voicu – Ministerul Turismului
Omul s-a apucat deja de treabă, nici aici nu cred că aveti ceva de comentat. Cu Bobby la turism vor ajunge mănăstirile mai cunoscute decât cluburile. Turiştii români vor fi primi care vor afla că Sarmisegetuza e undeva în Romania şi asta nu de azi de ieri.
Blogatu – Ministerul sănătaţii
E doctor, nu? Ar face review-uri pentru toate centrele sanitare din ţară şi apoi le-ar publica pe blogatu.ro Pasul doi ar fi să facă link-exchange cu pacienţii romani pe care îi va trimite să se trateze în străinătate, urmând ca la schimb, să vină ăi din străinătăţuri să se trateze la noi.
Bucurenci – Ministerul mediului
În felul acesta, Ministerul mediului ar avea pentru prima dată buget. Mai mult, ministrul ar şti şi ce să facă cu banii. Dragoş i-ar propune ca maşină de serviciu lui Arhi, un automobil ecologic mişto şi astfel cei doi poate vor îngropa securea războiului. Asta aşa că-mi sunt mie dragi amândoi.
Bad pitzi - Ministerul Culturii
Primul lucru in calitate de ministru, bad pitzi va scoate cuvântul piţipoancă din vocabularul romanilor şi va schimba numele www.pitzipoanca.org în www.nimeni.ro. Apoi îl va ajuta pe Bobby cu mănăstirile, îi va trimite forţă de muncă proaspătă şi voluntară.
siblondelegandesc – Ministerul Educaţiei, desigur. Păi n-ar şti ea, Miruna, să facă blondele să pună accentul pe educaţie? N-ar fi astfel Romania, ţara cu cei mai bine pregatiţi oameni din lume? Când spun asta mă refer la faptul că femeile sunt multe şi majoritatea blonde, la noi.
Dojo -Ministerul Comerţului
Ramona e cea mai potrivită pentru postul ăsta, ea a fost şi angajat şi patron, o perioadă chiar în acelaşi timp, e un om chibzuit şi cred că ar face treabă bună la comerţ.
Manafu -Ministerul Comunicaţiilor Cristi este maestru în astea. Ei bine, nu chiar în astea, dar se adaptează repede că-i uns cu toate alifiile şi-i ştie pe toţi.
Am obosit, greu mai e domnule să faci un guvern, da odată pusă la punct chestia asta, treaba în ţară (fie ea doar a bloggerilor) va merge ca pe roate de gip alb. Mai am şapte ministere şi postul de prim ministru. Cer ajutor. Cine s-ar potrivi şi de ce? Singura condiţie este ca cel sau cea nominalizată să nu fi fost mai întâi “vedetea” şi apoi blogger. Nu-i corect. Nu-s de-ai nostri. Ne mai trebuie aşa:
Update
Buddha -Ministerul justitiei Ei ia să vedeţi voi, cum vine el Alexandru cu mâinile goale şi face ordine în groapa de gunoi a dosarelor nerezolvate ale justitiei române. Aştept rezultate spectaculoase.
Simona Tache – Ministerul de interne
Obişnuită cu rozul din cazarma ei, Simona e obişnuită să lucreze cu cadrele şi rea cum e, îi va struni pe alde Garcea cu o mână de oţel. Sau două. Mâini. Aceştia din urmă nu vor mai primi şpagă sau dacă nu se poate altfel, banii primiţi vor fi vărsaţi intr-o groapă pe care o vom acoperi cu pământ, pentru că, nu-i aşa, trebuie să lăsăm şi noi ceva urmaşilor noştri.
Andrei Roşca -Ministerul de externe Personal i l-aş fi dat lui bad pitzi să o ajute la cultură, dar a avut si şefu’ mare o preferinţă şi zic să i-o respectăm. Oricum, Andrei se va descurca onorabil că-i om umblat. Io dăm şi pe cireaşa consilieră, că ei îi place să cunoască lume din extern, ca să zic aşa.
Clickio – Ministerul finanţelor La Ionuţ m-am gândit de la început să-i rezerv un fotoliu de ministru, uite că acum are şi susţinători, mai ales că dumnealui învârte deja bugete mari pe degete.
Criserb- Ministerul dezvoltarii Pentru că am si eu nişte simpatii obligaţii şi Cristi se potriveşte mănuşă la dezvoltare, mai ales că nu am auzit niciodată că s-ar face ceva treabă aci, la ministerul ăsta.
Ariel -Ministerul tineretului şi sportului Propus de mulţi cu merite recunoscute, Ariel are să facă treabă bună la sport şi turism mai ales dacă-şi ia şi ceva consilieri ca ajutoare. Vezi că am aici un băiat dornic să dea o mână de ajutor, dezinteresat.
Dragoş Novac -Ministerul Economiei La propus cineva la finanţe, da’ zic că-i mai bine pentru ţară, ca el să privească economia în ansamblu şi să vedem ce iese. Că de ieşit, trebuie să iasă şi economia asta pe undeva.
şi bineînteles
Piticu- prim ministru Pentru că primul ministru nu trebuie să se priceapă la nimic, e important doar să aibă influenţă şi voi l-aţi propus pe Francisc (credeţi că l-am enervat destul?) atunci cel mai important om din guvern să fie el.
Dupa ce toate ministerele vor avea un şef, guvernul va trebui să fie votat de parlament. Cum cine-s parlamentarii? Noi, restu’…
Acestea fiind spuse, să votăm zic:
Loading ...
Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare. Asta acum. S-ar putea ca peste ceva ani să vorbim de lucruri serioase.
Weekend la tara
Apr
Pentru ca de Paste nu am putut sa mergem si la parintii mei la tara, ne-am rezervat weekendul asta (care tocmai a trecut), sa le facem o bucurie si sa le ducem nepoatele doua zile. Zis si facut, numai ca socoteala de acasa nu se potriveste aproape niciodata cu cea din targ, inainte de a pleca s-au adunat o multime de lucruri de facut, iar plecarea s-a amanat cu cateva ore bune.
Noi tocmai ne hotarasem sa incercam un traseu nou. De obicei ne duceam Bucuresti- Buzau- Braila si acum am vrut sa fim mai smecheri, sa mergem Bucuresti- Slobozia- Braila, ceea ce n-ar fi fost tocmai rau, mai ales ca mergeam 90 km pe autostrada. Ai mei nu stau tocmai in Braila, ci intr-un sat din judet in care (am aflat acum) se poate ajunge pe cel putin 6 rute, care mai de care mai nasoala, in sensul ca drumurile in zona sunt pline de cratere (a se citi gauri enorme in asfalt). O singura ruta era cat de cat normala, dar noaptea care ne apucase pentru ca plecasem tarziu, impreuna cu GPS-ul, ne-au ajutat sa o ratam cu mare succes.
Deci da, aproape am rupt masina, am injurat ( in gand), am bombanit (cu voce tare) si drept recompensa a inceput ploaia. Ziceai ca vine sfarsitul lumii si noi orbecaiam noaptea pe niste drumuri de tara, pe o ploaie torentiala. Faza cea mai rea a fost, cand am vorbit la un moment dat cu ai mei la telefon si le-am spus ca ploua de rupe, dar mai avem doar 20 de km si ajungem, iar ei ne-au raspuns ”Mai copii la noi nu ploua, cine stie pe unde sunteti voi.”
Pana la urma am ajuns la ei odata cu ploaia, fenomen al naturii care n-a mai plecat decat duminica dimineta si care a facut, ca weekend-ul nostru la tara sa se transforme in weekend-ul nostru in casa.
Dar nici noi nu ne-am lasat si duminica, la prima raza de soare am fost in curte si pana spre seara ne-am facut de lucru pe afara, mai ales ca fetele s-au imprietenit cu noul catelus al bunicilor, pe care l-au plimbat de lant pe ulita.
Una peste alta a iesit bine totul, nu ma intelegeti gresit. Ne-am odihnit, baietii au fost la peste, fetele au facut prajituri, copii s-au jucat, am simtit si cutremurul, ne-am adus aminte si de fitosele cu toping…..
Gata….acum spor la munca!
Sfarsit de vacanta
Feb
Imi este foarte dor de fetele mele. Au fost plecate doar o saptamana si deja cand vorbesc cu ele la telefon, am un nod in gat si o gheara in stomac. Ma gandesc ce o sa fac la vara, cand am aveam de gand sa le las mai mult la bunici.
Au avut o vacanta frumoasa, linistita, fara calculatoare, poluare de metropola si zgomote de trafic. Tataia nu s-a tinut de cuvant dar nu a fost nici o tragedie si cred ca tarasenia, se va intampla totusi la vara.
Sper ca s-au mai cumintit .
In sat la bunici exista si oameni foarte, foarte saraci. Insa lumea nu-i trateaza cu indiferenta, cum am citit ieri undeva, ci ii ajuta. Si pentru ca printre ei sunt si copii, Sonia si Iulia s-au hotarat sa-i dea unei fetite, gecile lor de schimb, pe care si le-au luat la tara. M-am bucurat mult ca au facut ele asta, desi nu-i prima data. Imi aduc aminte ca in clasa intai, Iulia i-a dat ghiozdanul unei fetite de la ea din clasa, care venea cu cartile in punga. Bine, au culminat cu rolele, pe care le-au facut cadou tot asa unei fetite, care se uita la ele ca la Dumnezeu. “Le vrei tu? a intrebat-o Sonia. “DA, daca se poate!” a raspuns copilul si Sonia i le-a dat, desi stia ca se va alege cu o cearta zdravana, ca rolele de-abia le primise cadou de la unchiul ei. A plans apoi trei zile, pana s-a dus taica’su cu ea si ia luat alte role 
Pe astea noi cand s-au mai tocit, le-a vadut cu 10 lei si era foarte fericita Hai ca am pornit de la una si am dat in alta.
Vacanta s-a terminat!
Din nou acasa
Feb
Ne-am intors acum cateva ore. Fara copii. Au ramas la tara la bunici, pentru o saptamana. Poate se mai cumintesc.
Ne-au facut bine aceste doua zile la tara. 
Am respirat aer curat, am fost dupa gaste,
am facut focul cu lemne,
si am mancat bunatati facute de bunica.
Desi si-au luat la ele si bagaje pentru o saptamana si carti/caiete pentru temele de vacanta, fetele la un moment dat s-ar fi intors acasa cu noi. Mai mult Sonia. Nu-i mamoasa si isi iubeste mult bunicii ( care le fac toate poftele, evident), numai ca o apucase asa un dor de casa . S-a razgandit rapid, cand tatal meu ( tataia) care are o dacie veche in spatele curtii, pe care nu se indura sa o dea la fiare vechi, pentru ca inca merge, le-a promis ca se vor ocupa de masina saptamana asata. Ce inseamna asta? Vor sa vopseasca cu pensula masina, in toate culorile, sa o taie cu flexul, ca sa o faca cabrio, si sa-si plimbe nepoatele cu ea pe camp . Eu inca sper ca el glumea, numai ca nepoatele l-au luat foarte in serios si chiar sunt curioasa cum o sa se termine toata treaba. Deja mi-e dor de fete.
weekend la tara
Sep
Vineri seara am plecat cu totii la parintii mei la tara. Acolo ne-am intalnit cu Laurentiu ( fratele meu), Adriana (sotia lui), si Mara (fetita lor si nepotica mea) Au venit din Spania pentru cateva saptamani si am ales sa ne intalnim la tara. Stiti probabil cum e cand se aduna toata lumea la tara, mai ales acum cand se culeg viile si se face mustul . Desi vremea nu a fost extraordinara, am petrecut doua zile superfrumoase, in care am depanat amintiri, am jumulit gaste si am fost la pescuit. Copii s-au jucat mult si afara si in casa, si au uitat de tot ca luni trebuia sa se intoarca la scoala.
Duminica dimineata, mama a framantat cozonaci si se facuse o caldura si un miros de cozonaci in casa ca in ajun de Craciun. Gata deja ma gandesc la sarbatorile de iarna….
