Posts Tagged ‘slabit’
De ieri mănânc cu socoteală
Iun
Gata, am terminat-o cu mâncarea. Cu mâncarea nesănatoasă desigur, gen tocăniţă cu cartofi şi încă trei legume cu şuncă tăranească afumata şi dreasă cu smântână sau macaroane cu brânză şi stafide scufundate în vişinată. Gata.
Dumincă dimineaţă îmi spălam maşina în faţa curtii. Apropo, aţi văzut ce au păţit ăştia doi? Au fost cu maşina la râu să şi-o spele şi le-a luat apa maşina, ba erau să nu mai scape nici ei.
Revenind, îmi spălam maşina cu sârg, apă şi şampon special. Merita sărăcuţa, că au trecut câteva luni bune de la ultima îmbăiere. Cum de obicei când spăl maşina ma fac ca porcu mă murdăresc, am luat de la Sorin din şifonier nişte bermude care-mi veneau bufant şi-un tricou lălăi. Doar nu era să-mi murdăresc hainele mele pentru atâta lucru. 
În timp ce executam operaţiunea, ba chiar eram spre finiş şi îmi revenise oarecum pofta de viaţă, trece prin dreptul meu o vecină cam nedusă la biserică şi în plus slabă stinghie, care dupa ce îmi zice cuviincios “Bună ziua” îmi taie definitiv îngheţata din meniu pentru tot restul vieţii cu următoarele cuvinte: “ Ce dracu te-ai îngrăşat în halul ăsta, ca te-ai făcut cât o balenă, maică.” 
Am râs…forţat. I-am răspuns că-mi merge bine, de aia m-am îngrăşat dar mă gândeam deja că pâine, paste, grăsimi şi dulciuri n-or să mai existe pentru mine de azi înainte.
Ştii cum e când pui pe tine câteva kg şi nu-ţi faci probleme, spui că lasă, le pot da jos în câteva zile dacă-mi pun mintea, am mai facut asta şi altă dată… Sau când, deşi te îngraşi, lucrurile tale vechi tot te încap şi la cele noi îţi păstrezi încă masura, nu iei măsuri, că e mai comod să mănânci seara mâncarea gătita de mama soacră peste zi, în loc să-ţi faci o salată şi să te limitezi la ea. Ei bine, aici m-am încadrat eu până duminică. Dar gata, s-a terminat cu “lasă bă, că merge aşa”. Poate că de asta aveam nevoie, de un şut din asta oprit cu pieptul.
Dacă mă ţin eu de ce-am început, adică mancare cu măsură şi bicicletă fără limită de km, sper să-mi revin, şi mai sper ca data viitoare când îmi spăl maşina, să-mi iau un maieu strâmt şi bermudele mulate, ca să nu mai aud de balene şi şunci. Reuşesc eu.
Aseară am făcut un chec.
Încercarea moarte n-are
Ian
Ca absolut toată suflarea (cel puţin feminină) a planetei, m-am hotărât că ar fi cazul să încep să mănânc mai puţin şi să fac mai multă mişcare. Asta, cu mâncatul mai puţin, cred că am s-o rezolv relativ uşor, însă ce să fac cu mişcarea?
Am acasă o bicicletă din aia medicinală. Păi ce, am mai urcat pe ea de un an şi ceva? Da’ e mişto. Portocalie. Dă bine în cameră…
Mai am o bandă din aia de masaj. Aia e albă. Nici măcar nu se încadrează bine în ambient.
O folosesc drept cuier, uneori. Pe asta chiar de-aş folosi-o nu are cum să-mi dea burta jos. E aşa, frecţie la picior de lemn, doar să-ţi masesze un pic grăsimea.
Bun… Ce să fac?
La primăvară o să dau ture cu bicicleta, da’ până la primăvară? La sală nu mă pot duce, că nu mă încadrez cu timpul. O să încerc cu bicicleta asta pe care vă spun c-o am, dar eu îmi amintesc de ce-mi spunea odată un antrenor de fitness că bicicleta asta e aşa, de încălzire, că de fapt tre’ să lucrezi mult mai mult şi că dacă vrei să slăbeşti tre să faci abdomene şi alergare pe bandă în primul rând.
Of, ce vremuri. Făceam 100 de abdomene. Corect. Acum nu mai pot. Adică, cred că pot, dar mi-a interzis medicul. În rest am voie orice. Dar să nu ridic greutaţi şi să nu fac abdomene.
Deocamdată urc şi cobor scările acasă de câte ori e nevoie, însă fără rezultat. Şi tot pentru slăbit desenez nuferi.
