Posts Tagged ‘sistem’
E simplu să-l conving
Oct
Un computer nou. Da, asta îi trebuie lui. Mai rămâne să-l conving că e cel mai bun lucru pe care şi-l poate lua acum.
In primul rând vine iarna şi in lipsa mea, va petrece mai mult timp în casă. Nu va mai sta toata ziua la terase şi astfel va economisi zilnic cam 50 de lei. Rămânându-i atât, în 30 de zile va avea bani de un Sistem IT MYRIA X GAME V4 exact ca al meu. Dar cum să-l fac să vină in fiecare zi de la job direct acasa….
Am gasit… i-l împrumut eu pe-al meu. Cum ce? Sistemul. Şi aşa va sta degeaba cât timp eu voi fi plecată. Cum cine? Sistemul. Aşa măcar, atunci când mă voi întoarce, fiecare dintre noi va avea câte un calculator performant cu ajutorul căruia nu vom simţi serile friguroase de iarna şi timpul va trece mai uşor.
Nu, deocamdata nu plec nicaieri, e doar un artricol scris pentru concursul SuperBlog 2009.
Până când?
Sep
Am câteodată o stare în care îmi vine să plec pe o insula pustie (a se citi, loc nepopulat) împreună cu ai mei. Dacă acum un an-doi starea asta se instala o data, de doua ori pe an şi ţinea maxim trei zile, acum din păcate (sau din fericire) am cel puţin o zi pe săptămână (care nu-i niciodată în weekend 
) în care vreau să nu mai ştiu de nimic şi de nimeni şi să plec în lume.
M-am săturat de România! Cel mai mult mă afectează nu impozitele uriaşe, nu sutele de taxe pe care le inventează de la o zi la alta guvernul. Nici măcar schimbările de la educaţie nu mă afectează aşa de tare cum simt că-mi mănâncă energia, timpul şi sănătatea, sistemul nostru sanitar.
N-o să vă spun eu acum cum stă treaba, o vedeţi şi voi zilnic la ştiri, o auziţi povestită de colegi, prieteni sau părinţi, dar credeţi-mă până când nu eşti chiar tu cel care o paţeşte şi până nu simţi pe pielea ta cum stă treaba, ţi se va părea totul, o poveste tristă, peste care treci în maxim câteva ore.
E normal. E în firea noastră să fim aşa. Nici n-am putea trăi probabil, dacă n-am uita repede neplăcerile. Dar ce ne facem când nu mai putem să trecem cu vederea aceste neplăceri, când asistenta uită să-ţi dea pastila după-amiază şi tratamentul se dă peste cap, când eşti din Timişoara, singur în spital, de o luna şi ceva, ai rămas fără nici un ban şi ţi se spune că trebuie să-ţi cumperi singur tratamentul pentru următoarele zile, pentru că spitalul nu mai are bani de medicamente, când trebuie să fii operat mâine, nu există sângele şi ţi se cere să-ţi chemi prietenii să doneze sau să trebuiască să plăteşti pentru sângele ce-ţi este necesar.
În condiţiile astea eu nu cred că mai rezist mult. Şi mai rău e că nu se întrevede nicio ameliorare a acestei situaţii. Ba din contră…
Voi ce şi cum faceţi ca să suportaţi în continuare, felul în care sunteţi trataţi în România?
