Posts Tagged ‘sedinte’
Sedinţă în parc
Iun
Azi aş fi vrut ca şedinţa de dimineaţa să se ţină într-un parc. Să ne întâlnim toţi la intrare, îmbrăcaţi de birou, cu mărgele si pantofi cu cămăşi şi cravate şi aşa cum suntem să ne aşezăm pe iarbă în cerc, ca ăia din Misa. Iolanda de la butiq să ne aducă cafea în pahare de plastic, iar pentru cei mai subţiri dintre noi şi covrigi. 
Să nu ne temem că fusta se cutează sau pantaloni se înverzesc.
Să respirăm şi să vorbim despre business în cuvinte puţine. Şi apoi să ne întoarcem la munca… Atât.
Portofoliu
Mar
Aseară am fost la şedinţă cu părinţii. 
Printre altele am aflat că toţi copiii din clasă (ok, unu sau doi nu se încadrează aici) au probleme cu portofoliu. Acesta, pentru cei dintre voi care nu ştiu, înseamnă o mapă în care copilul îşi păstrează toate fişele lucrate la diverse materii, gen română, istorie, geografie, ştiinţe. Fişa, de exemplu pentru Ştefan cel Mare, e o foaie pe care copilul scrie câteva lucruri despre domnitor, lipeşte două fotografii legate de vremea respectivă, o biserică, un portret şi cam atât.
Mapa asta copiii trebuie să o aibă la ei de fiecare dată când au materiile respective, adică în fiecare zi. Ia ghiciţi! Nu prea se întâmplă asta. Cel puţin caprele mele uită tot timpul portofoliul acasă. Şi ce se mai chinuie la fişelea astea pentru că-s dese, sunt zile în care au de făcut şi câte două. Pentru ca mai apoi să le uite acasă.
Când m-am întors de la şedintă, BTW, Sonia mă întrebase înainte să plec la şcoală: “Mami, cât de supărată crezi că o să vii de la şedinta asta?“, primul lucru pe care l-am făcut, a fost să le rog sa-mi arate unde sunt portofoliile lor.
Iulia l-a căutat ceva timp şi până la urmă mi l-a arătat, lipseau doar câteva fişe de asemenea rătăcite prin alte părţi.
Sonia însa…nu-l găsea şi pace. L-a căutat până începusem şi eu să mă îngrijorez că a dispărut portofoliul copilului. Într-un final îşi aminteşte că l-a pus, cum altfel, în ghiozadan. Deci da. În sfârşit a fost şi el odată la locul lui şi atunci nu-l mai găsea.
Deh, nu mă mai miră nimic.
Tags: copii, parinti, portofoliu, scoala, sedinte
Cu câtă bucurie te duci la job?
Feb
O colegă ne întreba ieri dacă noi venim cu drag la serviciu…
Am analizat o fracţiune de secundă întrebarea şi am încercat să răspund. Ce inseamna să vii cu drag la servicu?
Să simţi bucurie când auzi sunetul ceasului dimineaţa? Să ai de seara pregătite cu grija hainele pentru ziua care abia incepe. Sa vrei sa ajungi cu cel putin jumatate de ora inainte de inceperea programului pentru a reciti lista cu sarcini. Sa astepti sedinta de dimineata cu bucurie, pentru ca ai niste chestii terminate pe care vrei să le arăţi colegilor, dar mai ales şefului. Să ştii că undeva în jur de unsprezece mintea ta va vibra la noile sarcini venite pe mail de la conducere, sarcini pe care le-ai prevăzut şi ai deja câteva idei despre cum le vei rezolva, surprinzandu-i pe toţi. Să bifezi tot ce ţi-ai propus pe ziua respectivă şi să-ţi stabileşti pentru mâine targeturi mai ridicate şi să pleci acasă cu gândul că mâine vei fi mai bun, pentru că faci ceea ce-ţi place.
Ok, acum că m-am trezit, să vedem cum stă treaba de fapt. Când aud ceasul dimineaţa conştientizez durerea acută din spate, mă intorc pe partea cealaltă şi strâng tare din ochi că poate, poate mă trezesc într-o zi de sâmbătă. Când ajung eu mai devreme cu 5 minute de ora începerii programului, e clar că traficul a fost lejer. Plec mereu de acasă, mult mai tarziu decât ar trebui. Şedinţa de dimineaţă este un mit, o facem rar şi reprezintă pentru noi doar un mod de a socializa şi de a da din cap că da, ne-am făcut treaba şi-o să ne-o facem în continuare atâta timp cât pe zece ale lunii salariile ne vor fi în conturi. Când văd cum curg mailurile cu sarcini, redirecţionez tot ce pot şi rezolv fără să pun la suflet ce-a rămas. Când vine ora de plecare uit de tot, ce sarcini, ce gânduri pentru mâine…nimic. Ma duc acasă unde-i cald şi bine, unde mă aşteaptă ai mei.
Acum, ca să nu mâniem pe nimeni, sinceră să fiu, am un loc de muncă excelent, care-mi permite să întârzii uneori dimineaţa, să fac în ziua respectiva fix ce-mi place, să-mi las pe mâine câte sarcini vreau şi să plec acasă cu maşina de serviciu. Plus că, cel mai important aspect este (după salariu, evident) că am nişte colegi de milioane. Deci da, îmi place jobul meu şi nu l-aş da decât pe unul şi mai mişto. 
Tu te duci cu drag la serviciu?
Tags: bani, bucurie, job, munca, pasiune, placere, sedinte, serviciu
Sedinta cu parintii
Feb
Azi ma duc la scoala la sedinta cu parintii.
Am inceput sa merg la sedinte cu parintii de prin clasa a 7. Ma duceam in locul parintilor la sedintele lu’ frate’mio. Eram supermandra de mine, ca fiind singurul copil de la sedinta, diriginta lui ma dadea mereu exemplu la “asa da”. Toata lumea era multumita, eu ca ma simteam importanta, frati’mio ca nu spuneam chiar tot ce-am aflat acolo acasa, parintii ca reuseau sa-i reprezinte cineva, intrucat ei lucrau pana mai tarziu.
Acum este desigur altceva, pentru ca e vorba de mandrele mele, care tot timpul fac cate o nazbatie la scoala, parca n-ar fi fete
Sedinta de azi e mai speciala, pentru ca or sa asiste si copiii si culmea e, ca ele abia asteapta. Cred ca or sa fie un pic dezamagite.
