Posts Tagged ‘sat’
Gina
Iul
Gina este un personaj real. Locuieste intr-un sat din jud. Braila (da exact, e vecina cu ai mei) si are 14 ani. A termiat anul asta clasa a VIII-a si aici educatia ei se va opri. Sitatia materiala a parintilor, fara niciun venit stabil, nu-i permite sa-si continue studiile.
Gina mai are doi frati mai mari, dintre care unul fost premiant. Stiu ca odata, fratele acesta al ei a primit pentru rezultate excelente la invatatura o bicicleta cu care sa poata merge la scoala. Scoala era pe vremea aia la cca 5 km de casa lor. Nici el nu a mers mai departe la liceu. 
Mama copiilor e o femeie lenesa. Nu face curat, nu face mancare, nu merge la serviciu. Singurul ei merit este ca are pe langa casa cateva gaini si in gradina morcov si ceapa. Gina face curat, Gina se ingrijeste de fratii ei mai mari care la randul lor s-au ingrijit de ea. Copiii astia s-a crescut unul pe altul fara sa spere la nimic.
Fratii mai mari muncesc cu ziua pe unde apuca si seara pandesc gainile sa se oua, pentru a-si face ceva de mancare. Mama lor s-a odihnt toata ziua. Tatal lor se opreste seara la bufet si inlocuieste masa de seara, uneori singura din zi, cu bautura. El zice ca-si ineaca amarul. Sunt multi ca el.
V-am zis de Gina ca-i frumoasa? Incearca sa se ingrijeasca cat poate de bine. Ce daca se spala la lichean, cu apa carata de la cismeaua din curte? Umbla curata.
Am intrebat-o pe mama fetei de ce nu o lasa sa mearga la Braila la liceu. Mi-a raspuns cu o voce nazala “N-am cu ce sa o tin la liceu. N-am lasat eu baietii mai departe, apai fata poate trai si fara scoala, s-o descurca.”
Am intrebat-o pe Gina daca ea ar vrea sa mearga la scoala in continuare, la oras. A raspuns cu o voce plapanda de om care stie ca degeaba isi spune dorinta cu voce tare, ca ea nu se va implini: “As vrea!”
Ma uit la familia asta si mi se pare ca ei traiesc in cartile lui Marin Preda sau Zaharia Stancu. Suntem in 2010?
Gina nu a terminat scoala cu rezultate excelente, nu are talente descoperite, insa este un copil. Un copil frumos, harnic si care ar vrea o sansa. Si nu e singurul copil in situatia asta. Pacat.
Tags: copii, invatatura, oameni, Romania, sat
Din nou acasa
Feb
Ne-am intors acum cateva ore. Fara copii. Au ramas la tara la bunici, pentru o saptamana. Poate se mai cumintesc.
Ne-au facut bine aceste doua zile la tara. 
Am respirat aer curat, am fost dupa gaste,
am facut focul cu lemne,
si am mancat bunatati facute de bunica.
Desi si-au luat la ele si bagaje pentru o saptamana si carti/caiete pentru temele de vacanta, fetele la un moment dat s-ar fi intors acasa cu noi. Mai mult Sonia. Nu-i mamoasa si isi iubeste mult bunicii ( care le fac toate poftele, evident), numai ca o apucase asa un dor de casa 
. S-a razgandit rapid, cand tatal meu ( tataia) care are o dacie veche in spatele curtii, pe care nu se indura sa o dea la fiare vechi, pentru ca inca merge, le-a promis ca se vor ocupa de masina saptamana asata. Ce inseamna asta? Vor sa vopseasca cu pensula masina, in toate culorile, sa o taie cu flexul, ca sa o faca cabrio, si sa-si plimbe nepoatele cu ea pe camp . Eu inca sper ca el glumea, numai ca nepoatele l-au luat foarte in serios si chiar sunt curioasa cum o sa se termine toata treaba. Deja mi-e dor de fete.
