Tag: sanatate

Să ne documentam

Vă spuneam săptămâna trecută că, în calitate de viitoare nașă, am în grijă o graviduță pentru care mă documentaz mai ceva ca pentru mine. Da, pentru că pe vremea când eu eram însărcinată nu aveam atâtea surse de informare și ce-aș mai fi dat eu internetul peste cap pentru a afla răspunurile la toate întrebările pe care le aveam…

Am mare noroc că fina mea, o să-i spun Emilia, că nu-s prea ok cu titulaturile astea, s-a hotărât acum, așa tânără (are 22 ani), să devină mamă, nu de alta, dar problemele de infertilitate și sarcinile cu probleme nu prea au ce căuta la până pe la 25 ani, așa că sper să fie totul ok și în septembrie Emilia să nască un bebe sănătos și frumos.

Știu că discuțiile despre fertilitate sunt tabu, dar dacă am lăsa inhibițiile deoparte și-am vorbi mai mult despre asta, am fi un pic mai educați în domeniu iar numărul celor care nu pot avea copii n-ar mai fi atât de mare. Și asta nu-i tot, rata natalității în România a suferit o continuă scădere iar incidenţa nașterilor premature este de cel putin 7,5% – unele surse afirmind ca ar putea sa se apropie de fapt de 12% – mai ridicata decât în restul Europei unde procentul este de 7,1%.

Continue reading Să ne documentam

Amestecate

În primul rând, dacă n-ai lăsat încă un comentariu la recenzia de aici, acum ar fi ultima șansă s-o faci. Eu le voi rămâne îndatorată tuturor celor care-au facut-o si cumva am sa incerc sa le rasplatesc fapta. Atât.

A fost o vreme când mă treeam dimineața pe la 5 (e drept că era vară), deschideam computerul, verificam mail-uri, citeam bloguri, facebook, twitter și scriam pe blog ceva după o idee care-mi venea fix în momentul în care scriam titlul.

Acum abia dacă mă trezezc la 7 și vreme de o oră am câte-o treabă de făcut prin casă: scoate vasele din masina de spălat, pune de cafea, bagă mătura electrică o tură, fă sandviceuri că se trezește gașca și-i flămândă, etc. Abia apoi, îmi iau cafeaua și merg la laptop. Dacă am noroc, articolul pentru ziua respectivă e scris de cu seara, dacă n-am noroc, mă apuc de scris, dar sunt zile în care pur și simplu nu-mi vine să scriu, pentru că timpul ăla l-aș folosi să vă citesc pe voi. Sunt atâtea articole faine și oameni frumoși care scriu, de la banalități la articole super-documentate, pentru mine toate-s de citit, din toate am câte ceva de învățat.

Continue reading Amestecate

Dacă mai aveam ceva de pierdut, am pierdut aseară

Nu eu personal, dar eu împreună cu voi toți, puteți fi siguri de asta.

Tu, mare președinte de țară, intri în direct la televizor la o televiziune pe care altfel o detești și îi spui celui mai capabil om din sistemul romanesc de sănătate că e mincinos și că nu trebuie să ne spună nouă, oamenilor de rând,  părerile lui despre noua lege a sănătații, ci trebuie să-și spună părerile doar Ministrului Sănătății care va face ce crede el de cuviință cu ele. De ce n-a intervenit Ministrul RITLI LADISLAU (e prima oara cand aud de el, voi știați ca e ministrul sănătății?), de ce n-a intervenit șeful guvernului, de ce trebuie să intre Băsescu și să se dea el specialist în sănatate și în cum funcționează lucrurile acolo?

Da vorbesc despre intervenția telefonică de aseară de la Realitatea, când șeful statului (știați că nu există funcția asta, da?) a găsit de cuviință să-l atenționeze pe secretarul de stat Raed Arafat (în sfârșit un nume cunoscut) că nu trebuie discutată legea la televizor, ci la ei în cabinete. Și a făcut-o așa cum știe el mai bine, fără să-i lase și pe ceilalți să vorbească.

Bineînțeles că Arafat n-a ieșit din prima la televizor: “De cel puţin trei luni încerc să vorbesc cu o comisie despre proiectul legii sănătăţii. Din Comisie fac parte Vlădescu, Păunescu şi Duţă. După a doua discuţie am fost blocat de Vlădescu (Cristian – n.r.), care nu a mai acceptat ca la nicio discuţie privind proiectul să particip şi eu. La solicitarea lor, a celor trei, nu am mai fost primit la discuţii. Nu aş fi ieşit să discut public acest subiect dacă nu aş fi fost considerat duşmanul reformei sanitare.”

Continue reading Dacă mai aveam ceva de pierdut, am pierdut aseară

Unde nu-i cap vai de picioare

Tocmai când aveam de gând să nu mă mai plîng atît de lipsa timpului, a venit vremea să mă plâng de sănătate, pentru că, nu-i așa, dacă n-ai grijă de tine și forțezi de vreo jumătate de an, vine sigur o vreme în care nu te vei mai putea ține pe picioare. E, cam așa mă simt eu acum, cu o durere incredibilă de cap și cu forța unui purice rătăcit.

Partea cea mai proastă este că numai eu mă simt așa, ci și cei din jurul meu, pentru că am exagerat cu toții săptămâna asta, stând în atelier uneori de la 8 dimineața până la 1 tot dimineața. 😀

Să nu credeți că vine weekendul și ne odihnim, din contră, mergem la țară la ai mei să-l tăiem pe Ghiță. Da’ numai gândul la țuică fiartă cu piper băută fierbinte afară, pomana porcului cu murături și depănarea de amintiri mă face să mă simt deja mai bine.

Continue reading Unde nu-i cap vai de picioare

Sante, pentru mine un nou început

Sunt omul care a descoperit mai întâi fondul de ten, pe la 9 ani,  și abia apoi a aflat că există cremele de față. Nu le-am folosit pe niciunele o perioadă lungă de timp, dar m-am bucurat din prima clipă că ele există și că atunci când va conta, la mine a început să conteze pe la 20 de ani, le voi folosi cu încredere. Nu știam atunci că nu-s cele mai sănătoase chestii și că ele conțin multe substanțe dăunătoare pe lângă cele două care mă făceau pe mine să par o divă.

Cu anii am mai aflat una-alta, am început să fac diferențe, să-mi aleg mai cu grijă produsele cosmetice. Nu mi-a ieșit întotdeauna, dar m-am străduit. Am aflat însă de curând că se poate mai mult. Că produse cosmetice, dacă nu mult mai bune, atunci cu siguranță mult mai atente cu sănătatea noastră, se găsesc acum la nici doi pași de casă.

Vă spuneam săptămâna trecută că am fost la o lansare de produse cosmetice bio, iar de data asta bio nu e pus doar de fițe pe eticheta, ci produsele astea nemțești sunt cu adevărat 95% făcute din produse crescute în culturi certificate ecologic.

Continue reading Sante, pentru mine un nou început

Stil de viață sănătos pentru sănătatea noastră

Vă spuneam acum ceva timp că există printre noi oameni care în loc să stea și să aștepte să le pice ceva din cer, preferă să acționeze și să obțină mai devreme sau mai târziu, ceea ce-și doresc pentru ei și pentru comunitatea din care fac parte.

Majoritatea satelor românesti nu mai au dispensare. Parinții mei locuiesc într-un sat față de care primul doctor e la 35 km, la oraș, și ei nu-s un caz disperat. Să nu vă mai spun că populația de la sate e îmbătrânită și asta înseamnă că ea ar avea cu atât mare nevoie de medici și locuri în care să le poată fi acordat un ajutor de specialitate.

În cele mai fericite cazuri, satele de la noi au medici, au chiar și o clădire a dispensarului, veche, părăginită și prost utilată. Sătenii se feresc să meargă acolo pentru că nu pot aștepta în picioare în cămăruțe insalubre să le vină rândul, le e frică să nu moară sub dărâmături, mai bine nu riscă și nu intră. Preferă să oprească ei doctorul pe șosea când îl întâlnesc, să-i spună ce necaz au legat de sănătate și speră să primească astfel din mers un sfat care să-i ajute.

Continue reading Stil de viață sănătos pentru sănătatea noastră

Azi e Crăciunul

Paula Seling – Cerul si pamantul

Anul acesta n-am vrut niciun cadou de Crăciun. Nimic. Nici de la mine, nici de la ceilalţi. Am nevoie numai de sănătate. Şi pentru mine şi pentru ceilalţi. Are cineva de prisos sănătate?

Mos Crăciun a venit, fetele sunt fericite. Ne-au scris şi o scrisoare în care ne mulţumesc pentru cadouri. 😀

Continue reading Azi e Crăciunul

Brăduţul

Am scris un post lung în care vă povesteam întreg necazul care mă ţine în sah de vreo trei saptamani. L-am şters. Nu-i treaba voastră şi în plus, vin sărbătorile. Lumea aleargă după cadouri, după cumpărături, dupa brad… Nu-i nimic rău în asta. Numai că eu n-am chef de nimic. Nici măcar fetelor nu le-am luat cadouri. Abia am ajuns să le cumpărăm ceva mai gros de îmbrăcat.

Azi copiii pleacă la colindat şi sinceră să fiu sper ca măcar ei cu urările lor să mă scoată din starea asta nasoală.

O încercare de-a mai uita de supărări am făcut-o acum vreo două seri, când după ce-am venit de la spital, unde tata începe uşor, uşor să se simtă mai bine, am avut chef să împodobim bradul. A ieşit aşa:

Continue reading Brăduţul

Aloe vera şi căzăturile copilăriei

Zilele astea, tot căutând eu remedii pentru tuse, răceală, rinichi şi alte bube de babă prematură, am citit mult despre aloe vera.

Se spune că vechii egipteni o numeau planta nemuririi. Descoperită probabil în urmă cu mii de ani (primele informaţii despre ea datează de acum 3500 de ani), există foarte multă istorie in spatele acestei plante.

Mama avea doua ghivece cu aloe pe bacon. De căte ori aveam o rană, lua o frunză de aloe, o rupea pe lungime şi mi-o aplica pe locul cu pricina.

Continue reading Aloe vera şi căzăturile copilăriei

Până când?

Am câteodată o stare în care îmi vine să plec pe o insula pustie (a se citi, loc nepopulat) împreună cu ai mei. Dacă acum un an-doi starea asta se instala o data, de doua ori pe an şi ţinea maxim trei zile, acum din păcate (sau din fericire) am cel puţin o zi pe săptămână (care nu-i niciodată în weekend 😀 )  în care vreau să nu mai ştiu de nimic şi de nimeni şi să plec în lume.

M-am săturat de România! Cel mai mult mă afectează nu impozitele uriaşe, nu sutele de taxe pe care le inventează de la o zi la alta guvernul. Nici măcar schimbările de la educaţie nu mă afectează aşa de tare cum simt că-mi mănâncă energia, timpul şi sănătatea,  sistemul nostru sanitar.

N-o să vă spun eu acum cum stă treaba,  o vedeţi şi voi zilnic la ştiri, o auziţi povestită de colegi, prieteni sau părinţi, dar credeţi-mă până când nu eşti chiar tu cel care o paţeşte şi până nu simţi pe pielea ta cum stă treaba, ţi se va părea totul, o poveste tristă, peste care treci în maxim câteva ore.

Continue reading Până când?