Normalitatea într-o lume perfectă

Într-o lume perfectă oamenilor le-ar păsa nativ de semenii lor. Într-o lume perfectă nu s-ar plânge nimeni  și noi toți am pune mâna să ajutăm acolo unde putem și mai ales acolo unde ne pricepem. Într-o lume perfectă proiectele de responsabilitate socială n-ar exista. Sau poate ar exista, dar atunci ele s-ar numi simplu, normalitate.

Din păcate nu trăim într-o lume perfectă, ne-am obișnuit să ne obținem cu greu normalitatea, și ne  bucurăm că există companii care dincolo de alte responabilități și-o asumă și pe aceea de a iniția, susține și mai ales finanța programe de responsabilizare socială, care au menirea de a stimula membrii comunităților, de a face trecerea de la modelul cetățeanului care așteaptă ca altcineva să-i rezolve problemele, la modelul cetățeanului membru activ al comunității, care identifică o problemă și găsește soluțiile ca s-o rezolve. Una dintre aceste companii este Rompetrol, despre care vă tot vorbesc de la începutul toamnei, care pentru al treilea an consecutiv a susținut și anul acesta programul de responsabilitate socială Împreună pentru fiecare.

Programul oferă șanse. Dacă ai avea o idee care ar duce la ușurarea vieții în comunitatea din care faci parte, nu ți-ar plăcea să știi că cineva te susține financiar și ție nu-ți rămâne decât s-o pui în practică? Dacă ai avea în orășelul tău de provincie un teren viran, n-ai vrea să ți se ofere șansa de a-l transforma într-un teren sportiv? Anul acesta asta s-a întâmplat la Năvodari, anul viitor se poate întâmpla în oașul tău.

Continue reading Normalitatea într-o lume perfectă

Stil de viață sănătos pentru sănătatea noastră

Vă spuneam acum ceva timp că există printre noi oameni care în loc să stea și să aștepte să le pice ceva din cer, preferă să acționeze și să obțină mai devreme sau mai târziu, ceea ce-și doresc pentru ei și pentru comunitatea din care fac parte.

Majoritatea satelor românesti nu mai au dispensare. Parinții mei locuiesc într-un sat față de care primul doctor e la 35 km, la oraș, și ei nu-s un caz disperat. Să nu vă mai spun că populația de la sate e îmbătrânită și asta înseamnă că ea ar avea cu atât mare nevoie de medici și locuri în care să le poată fi acordat un ajutor de specialitate.

În cele mai fericite cazuri, satele de la noi au medici, au chiar și o clădire a dispensarului, veche, părăginită și prost utilată. Sătenii se feresc să meargă acolo pentru că nu pot aștepta în picioare în cămăruțe insalubre să le vină rândul, le e frică să nu moară sub dărâmături, mai bine nu riscă și nu intră. Preferă să oprească ei doctorul pe șosea când îl întâlnesc, să-i spună ce necaz au legat de sănătate și speră să primească astfel din mers un sfat care să-i ajute.

Continue reading Stil de viață sănătos pentru sănătatea noastră

Impreuna pentru fiecare si in 2010

Stateam azi la coafor (btw, am niste suvite blonde noi, de moare lumea) si citeam intr-o revista despre Tincuta Baltag, sefa Fundatiei Dinu Patriciu, al carui blog il citesc din cand in cand. Imi place de ea pentru ca a fost exact ca si copiii pe care incearca azi sa-i ajute…

Sa revenim, va spuneam ca stateam la coafor si imi amintesc ca azi (joi) trebuia sa fiu la Ciuruleasa in judetul Alba, unde impreuna cu reprezentantii programului  “Impreuna pentru fiecare” al Rompetrol printre care si Oana Nastase, Communication & Corporate Affairs Director, sa asistam la inaugurarea dispensarului din sat, acum complet renovat pentru ca a fost unul din cele 16 proiecte din 2009 ale programului. Acum, daca eu n-am putut sa fiu acolo nu va inchipuiti ca oamenii nu si-au vazut de treaba si n-au dat in folosinta cladirea proaspat aranjata. Un batran din sat chiar le spunea voluntarilor: “va felicit pentru ce faceti, si eu cand am fos tanar am participat la schimbarea acoperisului dispensarului – e bine ca se fac lucrari de reparatii pentru ca avem nevoie de dispensar si de doctor acum la batranete”.

Continue reading Impreuna pentru fiecare si in 2010