Posts Tagged ‘Romania’
Pentru cei ce s-au hotărât să rămână aici
Iul
Ce-ar fi dacă am transforma România în ţara noastră?
O ţară în care să putem munci, să putem face copii făra grija că viitorul lor e compromis deja. O ţară în care să ne putem plăti taxele, unde să ştim că-n caz de boală avem cum să ne tratăm, să putem circula pe autostrăzi, să avem o presă decentă, să putem alege dintre oameni, atunci când mergem la vot…
O ţară în care şi pentru angajatul bugetar şi pentru cel de la privat orele petrecute la job să însemne muncă.
O ţară pe care s-o respecţăm şi în care şi noi să fim respectaţi. Pentru că ţara înseamnă poporul şi el, poporul, suntem noi, cei care au rămas aici, în ciuda faptului că în condiţiile actuale nu se întrevede nici măcar luminiţa de la capătul tunelului.
Recunosc, n-ar fi uşor, nu s-ar face repede, nu ne-ar costa puţin, dar va merita. Şi ce e cel mai important, va fi ţara noastră.
Pentru asta putem începe cu: “be the change you want to see in your country!“.
Sau cum zice Ionut Oprea, să fim mai responsabili. Sau cum spune Cetin, să terminăm cu generaţiile de sacrificiu. Sau cum ne îndeamnă Petreanu, noi, românii, avem dreptul constituţional de a protesta şi de a organiza proteste.
Nu avem nevoie decât de puţină voinţă, că de motivaţie ni s-a umplut paharul.
Tags: oameni, popor, responsabilitate, Romania, tara
Gina
Iul
Gina este un personaj real. Locuieste intr-un sat din jud. Braila (da exact, e vecina cu ai mei) si are 14 ani. A termiat anul asta clasa a VIII-a si aici educatia ei se va opri. Sitatia materiala a parintilor, fara niciun venit stabil, nu-i permite sa-si continue studiile.
Gina mai are doi frati mai mari, dintre care unul fost premiant. Stiu ca odata, fratele acesta al ei a primit pentru rezultate excelente la invatatura o bicicleta cu care sa poata merge la scoala. Scoala era pe vremea aia la cca 5 km de casa lor. Nici el nu a mers mai departe la liceu. 
Mama copiilor e o femeie lenesa. Nu face curat, nu face mancare, nu merge la serviciu. Singurul ei merit este ca are pe langa casa cateva gaini si in gradina morcov si ceapa. Gina face curat, Gina se ingrijeste de fratii ei mai mari care la randul lor s-au ingrijit de ea. Copiii astia s-a crescut unul pe altul fara sa spere la nimic.
Fratii mai mari muncesc cu ziua pe unde apuca si seara pandesc gainile sa se oua, pentru a-si face ceva de mancare. Mama lor s-a odihnt toata ziua. Tatal lor se opreste seara la bufet si inlocuieste masa de seara, uneori singura din zi, cu bautura. El zice ca-si ineaca amarul. Sunt multi ca el.
V-am zis de Gina ca-i frumoasa? Incearca sa se ingrijeasca cat poate de bine. Ce daca se spala la lichean, cu apa carata de la cismeaua din curte? Umbla curata.
Am intrebat-o pe mama fetei de ce nu o lasa sa mearga la Braila la liceu. Mi-a raspuns cu o voce nazala “N-am cu ce sa o tin la liceu. N-am lasat eu baietii mai departe, apai fata poate trai si fara scoala, s-o descurca.”
Am intrebat-o pe Gina daca ea ar vrea sa mearga la scoala in continuare, la oras. A raspuns cu o voce plapanda de om care stie ca degeaba isi spune dorinta cu voce tare, ca ea nu se va implini: “As vrea!”
Ma uit la familia asta si mi se pare ca ei traiesc in cartile lui Marin Preda sau Zaharia Stancu. Suntem in 2010?
Gina nu a terminat scoala cu rezultate excelente, nu are talente descoperite, insa este un copil. Un copil frumos, harnic si care ar vrea o sansa. Si nu e singurul copil in situatia asta. Pacat.
Tags: copii, invatatura, oameni, Romania, sat
Eurovision, cine-l castiga?
Mai
Ca de fiecare data tin cu ai nostri. 
Dar imi place si Melodia celor din Danemarca:
Anul trecut am tinut cu Norvegia si a castigat, mai tineti minte:
Sa le tinem pumnii alor nostri pentru ca merita!
Tags: Danemarca, Eurovision 2010, muzica, Norvegia, Romania
Impreuna pentru fiecare si in 2010
Apr
Stateam azi la coafor (btw, am niste suvite blonde noi, de moare lumea) si citeam intr-o revista despre Tincuta Baltag, sefa Fundatiei Dinu Patriciu, al carui blog il citesc din cand in cand. Imi place de ea pentru ca a fost exact ca si copiii pe care incearca azi sa-i ajute…
Sa revenim, va spuneam ca stateam la coafor si imi amintesc ca azi (joi) trebuia sa fiu la Ciuruleasa in judetul Alba, unde impreuna cu reprezentantii programului ”Impreuna pentru fiecare” al Rompetrol printre care si Oana Nastase, Communication & Corporate Affairs Director, sa asistam la inaugurarea dispensarului din sat, acum complet renovat pentru ca a fost unul din cele 16 proiecte din 2009 ale programului. Acum, daca eu n-am putut sa fiu acolo nu va inchipuiti ca oamenii nu si-au vazut de treaba si n-au dat in folosinta cladirea proaspat aranjata. Un batran din sat chiar le spunea voluntarilor: “va felicit pentru ce faceti, si eu cand am fos tanar am participat la schimbarea acoperisului dispensarului – e bine ca se fac lucrari de reparatii pentru ca avem nevoie de dispensar si de doctor acum la batranete”.
Pentru ca totul s-a desfasurat foarte bine in 2009, programul „Împreună pentru fiecare” oferă ONG-urilor, autorităţilor locale şi persoanelor cu atitudine civică şi spirit antreprenorial posibilitatea de a înscrie si anul acesta, în perioada 09 aprilie – 28 mai 2010 proiecte în domeniul sănătatii sau al protecţiei mediului pentru dezvoltarea comunităţilor din care fac parte. Proiectele se pot depune pe site-ul programului www.impreunapentrufiecare.ro.
Activităţile eligibile pentru proiectele din sfera sănatate sunt: renovarea, reabilitarea şi/sau dotarea unităţilor care asigură servicii medicale şi activităţi de sănătate publică auxiliare, iar în cazul proiectelor de protecţie a mediului: conservarea şi menţinerea/îmbunătăţirea condiţiilor de mediu existente la nivel local prin diverse activităţi. Pentru a fi eligibil proiectul, bugetul alocat nu poate depăşi 50.000 RON.
La evaluare proiectelor se va avea în vedere motivaţia socială şi impactul local: numărul persoanelor influenţate de problema respectivă, numarul voluntarilor din comunitate care se pot implica în soluţionarea problemei. De asemenea, aplicantul trebuie să stabileasca un parteneriat si cu autorităţile locale şi să dovedească angajamentul comun pe termen lung pentru dezvoltarea şi păstrarea rezultatelor proiectului ce face subiectul aplicaţiei.
Anunţarea câştigătorilor se va face pe 30 iunie, după perioada de jurizare şi evaluare în teren a proiectelor înscrise, iar implementarea trebuie să se realizeze între 15 iulie -29 octombrie 2010 . Numărul de proiecte alese pentru finanţare de către Grupul Rompetrol va fi condiţionat de corectitudinea, transparenţa şi responsabilitatea aplicanţilor.
Inca mai avem timp sa inscriem proiecte si credeti-ma, programul „Împreună pentru fiecare” porneşte din aceleaşi valori pe care le-am vazut eu odata intr-o reclama: „Puterea Grupului Rompetrol nu stă în tehnologie, ci în noi, oamenii care facem posibilă această evoluţie surprinzătoare. Ceea ce am făcut până acum este dovada vie a faptului ca noi, cei care producem energie, ne-am asumat o nouă dimensiune a muncii noastre: aceea de A DA SUFLET ENERGIEI”.
Acum, daca azi m-am simtit fix ca baba din zicala: “tara arde si baba se piaptana”, poate reusesc sa ajung, totusi, la Giurgita in Dolj saptamana viitoare si apuc sa felicit personal, oamenii care pun mana si misca ceva in tara asta.
Nu renunţa că-i dreptul tău
Apr
Dacă la nivel macro (economie mondială, naţională, etc.) suntem într-o nebuloasă totală, la nivel micro ( familie, casă) mă bucur de fiecare reuşită.
De exemplu, acum ceva vreme, mai exact acum 6 luni ne-am luat un aspirator nou, şmecher, cu spălare şi cu tot felul de funcţii inutile pentru o casă de oameni normali. Dar de, aşa suntem noi, dacă se poate unul mai bun, de ce nu. Total greşit, dar învăţăm din greşeli, nu-i asa?
Ei bine, în a 5 zi de când am luat aspiratorul ăsta nou, l-am dus la service. Mai bine zis, soţul l-a dus, că el avea un fix cu spălarea şi a observat că minunea de aspirator nu spăla cum trebuie. După circa o săptămână l-am luat acasă şi a funcţionat cum trebuie vreo lună, după care din nou la service, de data asta cu altă problemă care s-a rezolvat şi ea în 10 zile. Toate bune şi frumoase până pe 03 martie, când maşinăria a cedat din nou. De data asta i-a murit motorul, aşa că seviceul a comandat motor nou pentru el. Mda, numai că motorul nu vine aşa uşor şi mai veneau şi sărbătorile.
Am uitat să vă spun că nu aveam aspirator de rezervă, aşa că încercam să salvăm aparenţele cu o mătură obosită.
Sorin mergea aproape zilnic la service şi primea inevitabil acelaşi răspuns: “n-a venit piesa“. În joia de dinaintea Paştelui am luat toate actele şi m-am dus la serviceul de aspiratoare. Nu cu gandul să fac scandal. Adica, nu să fac mare scandal…
Am început normal, le-am spus că am nevoie urgentă de aspirator şi nu plec de acolo fără aspirator, nu neapărat al meu, pentru că dacă nu are motor, n-am ce face cu el, dar macar să-mi dea ceva la schimb până se repară ăla, ceva cu care să-mi fac treaba. Doamna de la recepţie a spus că ea nu-mi poate da aşa ceva, să vorbesc cu omul de service. Am vorbit şi cu omul de service şi mi-a spus că el nu poate hotărî nimic în acest sens şi m-a trimis la şef. 
Şefului, pe care îl bănuiesc că m-a auzit discutând cu angajaţii săi, nu i-au trebuit mai mult de două vorbe din partea mea şi a spus doar atât către recepţioneră: “Fă-i, te rog, o fişă de schimb doamnei”. Pur şi simplu. Nu tu ceartă, nu tu rugăminţi, n-a fost nevoie de nimic, başca, toată povestea s-a desfăşurat în nu mai mult de 5 minute. Ba şefu’ a mai şi făcut un spirit de glumă: “Doamnă, noi am vrut să vă scăpăm de curăţenia de Paşte, dar dacă insistaţi…”
În continuare mi-au dat o fişă de schimb şi aspiratorul stricat, apoi m-au trimis cu ele la magazinul de unde am achiziţionat aspiratorul. Acolo totul a fost super simplu (oricum, faptul că am avut cutia de la aspiratorul stricat şi toate accesoriile a fost un must). Doamna de la service magazin (Metro) ne-a făcut retur la factura iniţială şi casiera ne-a restituit banii cash. Puteam, dacă vroiam, să luăm acelaşi model de aspirator nou sau pur şi simplu mă puteam duce în altă parte să-mi iau ce model vreau. Am ales să-mi cumpăr tot de acolo un aspirator mai normal, mai mic, mai fără spălare, mai ieftin evident. Am făcut şi o parte din cumpărăturile de Paşte cu diferenţa de bani.
So, am aspirator nou.
Nu uitaţi de masa pe care am pregatit-o aseară pentru voi.
Educaţia, această eternă poveste
Mar
Dacă ai 5 minute libere (ai face bine să le ai) citeşte asta. Apoi gândeştete şi dacă ai nelămuriri mai citeşte-o odată.
Gata, ai terminat? Are dreptate omul sau nu?
Eu zic că da, zic că sunt sute de români ca mine, care se pricep la toate şi la nimic. Asta după părerea mea nu-i bine deloc. Ştim să facem câte puţin din toate şi nimic perfect. Când spun nimic mă refer la chestii importante, nu la condusul maşinii (hahah, nici pe ăsta nu-l facem perfect) sau ciorba de lobodă.
Explicatia…
Oct
S-ar putea sa fi gasit o explicatie pe care sa o accepte copilul:
Guess Who – Noi In Anul 2000
Asculta mai multe audio Muzic
Intrebari…
Oct
Aseara Sonia m-a intrebat, exact cand ma asteptam mai putin, de fapt nu m-am asteptat niodata la asta:
“Mami, noi de ce ne-am nascut in Romania?”
In primul moment n-am stiut ce sa-i raspund, in al doilea moment i-am spus ca-i tarziu si ca-i explic eu maine.
Am pus si eu problema pe twitter asa:
nina35: Șit, m-a intrebat fiica-mea adineauri “Mami, noi de ce ne-am nascut in Romania?” Ce naiba sa raspund la asta?
si am primit raspunsuri:
clickio: @nina35: pentru ca au fost suficient de norocoase sa nu se nasca in Somalia
Fitzylv: @nina35 cum se fac copii nu te`a intrebat? daca da.aratai asta http://www.otherthings.com/howtobaby/
arhi: @nina35 din cauza ca dumnezeu ne uraste?
alexymsg @nina35 zi-i k in Romania se nasc cele mai frumoase femei. E un adevar pe care ar trebui sa-l stie de mica.
SorinRusi: @nina35 ca asa a vrut nenea de SUS…pentru ca ne Iubeste..
criserb @nina35 pai daca mama e din .ro unde sa se nasca saracii?
………………….
Mai am doua ore pana ajung acasa si eu nu stiu ce sa-i spun. Mai are cineva vreo idee?
Tags: copii, existenta, ghinion, nesansa, noroc, Romania, sansa
Până când?
Sep
Am câteodată o stare în care îmi vine să plec pe o insula pustie (a se citi, loc nepopulat) împreună cu ai mei. Dacă acum un an-doi starea asta se instala o data, de doua ori pe an şi ţinea maxim trei zile, acum din păcate (sau din fericire) am cel puţin o zi pe săptămână (care nu-i niciodată în weekend ) în care vreau să nu mai ştiu de nimic şi de nimeni şi să plec în lume.
M-am săturat de România! Cel mai mult mă afectează nu impozitele uriaşe, nu sutele de taxe pe care le inventează de la o zi la alta guvernul. Nici măcar schimbările de la educaţie nu mă afectează aşa de tare cum simt că-mi mănâncă energia, timpul şi sănătatea, sistemul nostru sanitar.
N-o să vă spun eu acum cum stă treaba, o vedeţi şi voi zilnic la ştiri, o auziţi povestită de colegi, prieteni sau părinţi, dar credeţi-mă până când nu eşti chiar tu cel care o paţeşte şi până nu simţi pe pielea ta cum stă treaba, ţi se va părea totul, o poveste tristă, peste care treci în maxim câteva ore.
E normal. E în firea noastră să fim aşa. Nici n-am putea trăi probabil, dacă n-am uita repede neplăcerile. Dar ce ne facem când nu mai putem să trecem cu vederea aceste neplăceri, când asistenta uită să-ţi dea pastila după-amiază şi tratamentul se dă peste cap, când eşti din Timişoara, singur în spital, de o luna şi ceva, ai rămas fără nici un ban şi ţi se spune că trebuie să-ţi cumperi singur tratamentul pentru următoarele zile, pentru că spitalul nu mai are bani de medicamente, când trebuie să fii operat mâine, nu există sângele şi ţi se cere să-ţi chemi prietenii să doneze sau să trebuiască să plăteşti pentru sângele ce-ţi este necesar.
În condiţiile astea eu nu cred că mai rezist mult. Şi mai rău e că nu se întrevede nicio ameliorare a acestei situaţii. Ba din contră…
Voi ce şi cum faceţi ca să suportaţi în continuare, felul în care sunteţi trataţi în România?
Lacu Sarat sau mostra de turism in Romania
Iun
Duminica am fost la Lacu Sarat. “Statiunea” este situata langa Braila pe drumul inspre Slobozia. Nu stiu sa va dau coordonatele mai corect de atat, pentru ca s-a stricat GPS-ul cand i-am dat sa-mi gaseasca adresa.
Am ajuns si fara GPS relativ usor, dupa ce ne-am ratacit, am nimerit intr-o padure si ne-a indrumat apoi, paznicul padurii.
Am lasat masina in parcarea amenajata inainte de Revolutie si am mers pe jos, printre masini parcate pe alei, desi era la intrere un mare semn de interzis, pana la intrarea pe plaja Lacului Sarat. Am zis plaja? Scuzati, am vrut sa zic un camp usor in panta, cu iarba arsa.
Ca sa intri platesti taxa si tu si copilul, nu conteaza cati ani are, ca tot suflet este si la o luna si la 10 ani. 4 lei intrarea pentru adulti si 2 lei pentru copii. Ieftineala fata de alte locuri, insa mai bine dai mai mult si stii de ce ai dat.
Statiunea despre care vorbesc este prezentata asa si mi-ar fi placut tare de tot, sa gasesc acolo ceva in genul prezentarii. Insa ca aproape intotdeauna, socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ.
Trecand peste toate inconvenientele cu plaja si aleile statiunii, vezi in toata splendoarea lui LACU SARAT. Arata dezgustator, insa cica e sanatate curata. Probabil ca daca s-ar interveni asupra lui, in sensul de curatare sau mai stiu eu ce-i mai trebuie, s-ar strica elementul NATURAL si apa si-ar pierde calitatile.
Una peste alta am stat cateva ore acolo, insa nu cred ca am sa mai merg prea curand. Am plecat fara sa gasesc toaleta. Daca era, era bine ascunsa, ceea ce nu-i neaparat un lucru rau, cine stie ce mai gaseam si acolo.
Mi-a placut in schimb namolul. Eu sunt fan namol. S-a dat si Sonia pe tot corpul, inclusiv pe costumul de baie si pe fata. Pe Iulia am apucat s-o dau la un singur cot, insa s-a strambat si mi-a zis ca daca o mai ating cu asa ceva, ea lesina. Ii spusese taica’su ca e facut din hândel.
Am mai gasit un lucru pe jumatate bun in Lacu Sarat. Inghetata de 1 leu, la cornet. Asta a fost jumatatea buna. Dupa ce o cumperi, in secunda unu incepe sa se topeasca, pentru ca-i facuta cu maximum posibil de apa.
In rest, toate bune!
Tags: lacu sarat, Romania, statiuni
