Posts Tagged ‘ritual’
O paralelă
Mar
E tot martie acum 30 de ani.
Grădiniţa la care mergeam era departe. Departe pentru un copil care se trezea în fiecare dimineată la 6.00, pentru ca la 6,30 să ia drumul grădiniţei, alături de părinţii grăbiţi, care trebuiau şi ei să ajunga la slujbă.
Cu ochii lipiţi de somn, îmi trăgeam pe mine dresurile, cărora atunci le ziceam ştrampi, şorţuleţul gri-bleu şi fundiţele. Cizmuliţele roşii de cauciuc, paltonaşul în carouri şi căciula completau ţinuta zilnică de grădiniţă la începutul primăverii.
E tot martie acum 20 de ani
Liceul la care mergeam era departe. Departe pentru o eleva care se trezea în fiecare dimineaţă la 6.00, pentru ca la 7,00 să ia drumul liceului, alaturi de un prieten, pe care îl admira în taină, ce locuia în blocul de alături, dar mergea zilnic la alt liceu.
Cu ochii bine spălaţi, îmi trăgeam pe mine dresurile, cărora încă le ziceam ştrampi, sarafanul bleumarin şi cămaşa bleu. Cizmuliţele gri de piele (luate pe sub mana de la magazinul Muntenia) şi paltonaşul negru-gri completau ţinuta zilnică de liceu la începutul primaverii (de căciulă nici nu putea fi vorba la vremea aia).
E tot martie acum 10 de ani
Jobul la care mergeam era departe. Departe pentru o tânara mamă care se trezea în fiecare noapte din două în două ore, ultima dată la 6.00, pentru ca la 7,00 să ia drumul serviciului, alături de toţi călătorii tramvaiului 36, care mai de care mai ciudaţi.
Cu ochii bine fardaţi (trebuia să şterg cumva semnele nopţilor nedormite) , îmi trăgeam pe mine dresurile, sarafanul negru şi cămaşa alba. Cizmele negre de piele (alese dintr- o mulţime de alte modele din magazin ) şi paltonul negru completau ţinuta zilnică de business la începutul primaverii (de căciulă nici nu putea fi vorba).
E tot martie…azi
Jobul la care merg nu-i aşa departe, mai ales pentru o femeie care circulă zilnic cu maşina. Mă trezesc în fiecare dimineaţă, ca o mare doamnă, pe la 7,00 (deh, copiii mari se pregătesc singuri, mama le face micul dejun şi pachetele), pentru ca la 7,50 să iau drumul şcolii/serviciului, alături de toţi ceilalţi partcipanţi la traficul de dimineaţă, care mai de care mai ciudaţi.
Cu ochii bine fardaţi (am timp, deci îmi fac de cap) , îmi trag pe mine dresurile, rochia şi esarfa. Cizmele negre de piele (alese dintr- o multime de alte modele din şifonier) şi geaca de piele neagră, completează ţinuta zilnică care numai de business nu e la începutul primaverii (de căciulă nici nu putea fi vorba).
P.S. Am vrut doar să subliniez că a venit primăvara în sfârşit. 
