Am facut ieri si mi-a iesit excelent. Nu am apucat insa sa-l gust. Abia ce l-am scos din cuptor si-au tabarat ai mei pe el, de ziceai ca-i cel mai bun chec din univers, l-au taiat cald, l-au mancat cald si-ar mai fi vrut. Azi fac doua si poate apuc sa fac o poza inainte sa dispara. Apoi daca doriti va dau si reteta, care acum e secreta. O am de la Natalia care o are de la o colega care o are…
Pana atunci va las cu nufarul de azi. Nu, nu mi-a trecut.
Edit later:
Azi m-am hotarat sa fac, pentru prima data in viata mea, cozonac. 🙂
Chiar acum am terminat de transcris reteta, pe care o am de la Nicol, care o are de la mama ei, care o are…. Cozonacul asta este recunoscut ca fiind una dintre cele mai bune, mai gustoase si mai pufoase prajituri. Eu insa, il fac pentru miros. Imi place maxim mirosul de rom, amestecat cu coaja de lamaie. Mi se pare ca e miros de sarbatoare. Imi starneste amintiri dragi, pe care as vrea sa le aiba si copiii mei. Miros de cozonac. De aceea e important ca prajiturile traditionale sa le faci acasa.
Ce daca n-o sa-mi iasa? Aroma va ramane oricum. Mirosurile or sa ramana in casa. Si amintirile vor sa ramane in familie. 🙂
Revin pe seara si cu poze, fie ca o sa fie umflat si frumos, fie ca o sa fie prabusit in tava. 😀 Sa speram ca nu-l ard. 🙂
Cum spuneam in postul de mai jos, fetele azi au facut prajitura. Prajitura de copii. Adica, dupa o reteta dintr-o revista de copii. Nici nu s-au trezit bine dimineata, aproape n-au mancat micul dejun si s-au apucat de treaba. Si-au luat munca foarte in serios, asa ca aproape au invatat pe de rost reteta.
Nu m-au lasat sa fac aproape nimic, desi in revista scria “cereti ajutorul unui adult”. Ceva, ceva au facut totusi si eu.
Le-am facut doua/trei poze:
A fost prima data cand fetele au gatit de-a devaratelea. 🙂
La sfarsit Iulia a fost incantata si Sonia a zis ” Eu nu mananc asa ceva.”
Postul acesta il poti citi si pe www.toane.ro