Să-i spună şi ei cineva…

În weekendul ăsta am fost la ţară la părinţii mei şi acolo duminică dimineaţa toată lumea din sat, dar absolut toata lumea, cu mic cu mare, baştinaş sau musafir se uită la emisiunea “Viaţa satului”. Mărturisesc că am urmarit-o şi eu cu interes, mi-am amintit astfel că există viaţă şi dincolo de porţile oraşelor, şi încă ce viaţă… 

 În timp ce noi urmăream, cum spuneam, cu atenţie emisiunea, Sonia şi Iulia lipeau pe nişte coli de hârtie frunze şi tot felul de crengi. Se pregătesc intens pentru bazar, vă scriu eu zilele viitoare care-i treaba cu el. Între timp se prezenta în emisiune cum într-un sat (îmi scapă numele) o doamnă bibliotecară destupată le-a permis copiilor în bibliotecă accesul la net de pe vreo trei calculatoare, iar ăştia mici erau tare bucuroşi. I-a învăţat ce au voie şi ce nu au voie să facă la calculator dar sigur că, copiii curioşi  mai intrau şi pe unde nu aveau voie, mai ales baieţii. 😀 Când reporterul i-a întrebat ce le face doamna bibliotecară dacă îi prinde că accesează pagini de net care nu-s tocmai educative, copiii au raspuns că vinovaţii sunt pedepsiţi prin interzicerea accesului la net o luna de zile sau, atunci când copilul recunoştea că a greşit şi îi promitea doamnei că nu se va mai întâmpla, pedeapsa i se reducea la o săptămână.  Când a auzit aşa o grozăvie, copilul Sonia şi-a ridicat capul ciufulit dintre hârtii şi frunze şi cu un aer atotştiutor a zis:

– Ce doamnă fraieră! Să-i spună şi ei cineva că există magic desktop. Alege ea din prima site-urile la care copiii au acces şi nu mai stă să-i urmărească. Tu ştii tataie că există un program de calculator pentru copii?…

Continue reading Să-i spună şi ei cineva…

Sunt un părinte grijuliu- I

Într-o lume perfectă cuvintele de mai jos  ar avea probabil mai puţină însemnătate, dar cum suntem cu toţii departe de a trăi înconjuraţi de perfecţiune, ascultaţi cu luare aminte ceea ce urmeaza să vă spun: dragi părinţi, există o cale prin care ne putem face viaţa dacă nu mai frumoasă atunci cu siguranţă mai liniştită.

Oricare dintre voi s-a gândit probabil, şi n-a făcut-o doar o dată, la faptul că odrasla sa va afla de pe internet, la nici 8 ani împliniţi, ce-i ala joint şi care-i diferenţa dintre el şi o tigară oarecare. Da, am dat exemplul ăsta pentru că adevărul despre cum venim pe lume, copiii de vârsta asta îl ştiu de mult şi n-au avut nevoie de computer ca să-l afle, a fost de ajuns să meargă la grădiniţă. Să revenim. Părintele-i îngrijorat. Nu ştie cum să-şi apere juniorul de toate măgariile de pe net, îngrijorare ce-l va ţine cel puţin până la vârsta la care ăstia mici vor inventa ei înşişi tera-internetul sau mai ştiu eu ce. Ei bine, în categoria asta mă încadrez şi eu. La părinţi.

Acum vreo lună am auzit de existenţa lui, a softului pentru copii Magic Desktop. Nu mai ţin minte dacă nu cumva mi-au spus chiar copilele mele de el. Ceva de genul “mami, e super, trebuie să-l avem şi noi!” sau “Stefania îl are de ceva timp şi se laudă peste tot cu asta, noi de ce nu avem?”.  Mi s-a părut o chestie misto ca şi concept, dar n-am insistat să aflu amănunte pentru că nu înţelegeam de ce şi-l doreau copiii, dacă softul acela urma să le restricţioneze accesul la anumite pagini şi fisiere din computer sau de pe net.

Continue reading Sunt un părinte grijuliu- I