Tag: productie

Nu mor de foame

Am citit asta la dojo și am simțit că-mi pune sare pe rană. Mă gândesc și eu din ce în ce mai serios la motivele care ne țin în țara asta.

Am sperat timp de, iaca, 22 de ani că lucrurile se vor schimba și vom ajunge și noi o țară civilizată. Îmi amintesc de România anilor 85 când profu de geografie ne spunea că suntem o țară în curs de dezvoltare. Atunci mă gândeam, cu mintea mea de copil, că până voi crește eu mare și voi avea copii de școală sigur vom fi ajuns o țară dezvoltată, o țară în care cine muncește, are, o țară în care sistemul de învățământ va fi pus la punct, o țară în care atunci când te îmbolnăvești ai unde te trata omenește. Nu mi-am dorit luna de pe cer, am vrut doar să trăiesc într-o tară normală. Da, știu, am o problemă cu cuvântul ăsta.

Veți spune că mă plâng aiurea, că nu sunt eu cea mai afectată, că viața n-a fost chiar aspră cu mine și familia mea. De bine de rău noi avem casa noastră, afacerea noastră, copiii noștri, dar cu toate astea, dacă mă întreabă cineva cum îmi merge, mai mult decât: nu mor de foame, n-am ce răspunde. Și dacă nici noi nu muncim, atunci nu mai muncește nimeni. Și dacă nici noi nu plătim salarii, taxe și furnizori la timp, atunci nu le mai plătește nimeni.  Și dacă nici noi nu muncim…a, am mai spus-o pe asta.

Continue reading Nu mor de foame

Tu zâmbeşti vreodată atunci când munceşti?

Şi nu, nu mă refer la momentul în care colegul de birou face o glumă. 🙂

Aproape în fiecare dimineaţă când ies cu cafeaua în curte îmi aleg câteva floricele. Zilele astea a fost atât de cald, încât mi-a fost mila de sărmanele flori să le ţin zăvorâte în birou, aşa că vaza mea a rămas goală. Nu mă plâng, doar că mă obişnuisem ca florile să-mi zâmbească atunci când muncesc. 🙂

Bine, o să spuneţi că ar fi fain să zâmbesc eu atunci când muncesc, dar nu totdeauna îmi iese asta. Mă surprind uneori încrâncenată asupra lucrului pe care-l fac, fie că-i vorba de făcut o ofertă, de terminat un raport sau de împachetat pantaloni. Norocul meu e că momentele astea sunt rare şi se întâmplă mai ales atunci când se apropie ziua de salarii şi eu n-am încă banii necesari. Pentru că aşa-i în tenis, nu întotdeauna ăia care muncesc se scaldă în bani. Nu vă doresc să ajungeţi vreodată în situaţia de a nu avea de unde plăti salariile angajaţilor, în condiţiile în care i-ai mai ţinut şi după program câteva zile luna asta. Ni s-a întâmplat nouă şi am stat zilele alea într-un stres de zece ori mai mare decât dacă n-aş fi avut eu bani de pâine sau mâncare. Oricum, a fost demult, nu mai vreau să trec prin aşa ceva, dar o sa va povestesc odată şi cum se trece peste şi ce învăţăminte am tras din asta.

Revenind la bucuria de a munci şi de a vedea ceva ieşind din mâinile tale, ei bine, niciodată, dar absolut niciodată nu vei avea aceeaşi satisfacţie intermediind chestii. Adică luând de aici şi vânzând dincolo. Paradoxal, banii câştigaţi astfel sunt infinit mai mulţi, dar la sfârşit, când vei trage linie şi vei aduna, nu cu ce ai rămas tu, ci cu ce au rămas ceilalţi, cu ce te poţi mândri că ai făcut tu, îţi vei da seama că de fapt tu nu te vezi decât într-o sumă de bani pe care probabil se vor bate rudele după ce tu nu vei mai fi.

Continue reading Tu zâmbeşti vreodată atunci când munceşti?