Posts Tagged ‘primavara’
Iubesc saptamanile scurte. Ca asta. 
- Ieri am realizat ce oameni minunati am in jurul meu. De fapt stiam asta, ca doar nu-s chiar asa ignoranta, dar ieri mi-am reamintit ca ma pot baza pe ei no matter what.
- Fetele sunt inca in vacanta si se bucura din plin de asta.
- Nu va mai plangeti de vremea de afara, asta-i primavara adevarata in care purtam trenci si pantofi, spre deosebire de anii in care treceam direct de la cizme la papuci.
- Am impodobit fatada casei cu flori si arata bestial, dar pentru a o vedea ar trebui sa-mi faceti o vizita.
- Citesc Europolis de Jean Bart, sper sa o termin in weekendul asta si sa va scriu despre ea.
E tot martie acum 30 de ani.
Grădiniţa la care mergeam era departe. Departe pentru un copil care se trezea în fiecare dimineată la 6.00, pentru ca la 6,30 să ia drumul grădiniţei, alături de părinţii grăbiţi, care trebuiau şi ei să ajunga la slujbă.
Cu ochii lipiţi de somn, îmi trăgeam pe mine dresurile, cărora atunci le ziceam ştrampi, şorţuleţul gri-bleu şi fundiţele. Cizmuliţele roşii de cauciuc, paltonaşul în carouri şi căciula completau ţinuta zilnică de grădiniţă la începutul primăverii.
E tot martie acum 20 de ani
Liceul la care mergeam era departe. Departe pentru o eleva care se trezea în fiecare dimineaţă la 6.00, pentru ca la 7,00 să ia drumul liceului, alaturi de un prieten, pe care îl admira în taină, ce locuia în blocul de alături, dar mergea zilnic la alt liceu.
Cu ochii bine spălaţi, îmi trăgeam pe mine dresurile, cărora încă le ziceam ştrampi, sarafanul bleumarin şi cămaşa bleu. Cizmuliţele gri de piele (luate pe sub mana de la magazinul Muntenia) şi paltonaşul negru-gri completau ţinuta zilnică de liceu la începutul primaverii (de căciulă nici nu putea fi vorba la vremea aia).
E tot martie acum 10 de ani
Jobul la care mergeam era departe. Departe pentru o tânara mamă care se trezea în fiecare noapte din două în două ore, ultima dată la 6.00, pentru ca la 7,00 să ia drumul serviciului, alături de toţi călătorii tramvaiului 36, care mai de care mai ciudaţi.
Cu ochii bine fardaţi (trebuia să şterg cumva semnele nopţilor nedormite) , îmi trăgeam pe mine dresurile, sarafanul negru şi cămaşa alba. Cizmele negre de piele (alese dintr- o mulţime de alte modele din magazin ) şi paltonul negru completau ţinuta zilnică de business la începutul primaverii (de căciulă nici nu putea fi vorba).
E tot martie…azi
Jobul la care merg nu-i aşa departe, mai ales pentru o femeie care circulă zilnic cu maşina. Mă trezesc în fiecare dimineaţă, ca o mare doamnă, pe la 7,00 (deh, copiii mari se pregătesc singuri, mama le face micul dejun şi pachetele), pentru ca la 7,50 să iau drumul şcolii/serviciului, alături de toţi ceilalţi partcipanţi la traficul de dimineaţă, care mai de care mai ciudaţi.
Cu ochii bine fardaţi (am timp, deci îmi fac de cap) , îmi trag pe mine dresurile, rochia şi esarfa. Cizmele negre de piele (alese dintr- o multime de alte modele din şifonier) şi geaca de piele neagră, completează ţinuta zilnică care numai de business nu e la începutul primaverii (de căciulă nici nu putea fi vorba).
P.S. Am vrut doar să subliniez că a venit primăvara în sfârşit.
Ştiu că toată lumea vorbeşte despre ninsoare, ştiu că e a douăzecea zăpadă de anul ăsta, ştiu că ar trebui să fie primăvară, stiu… Ninge însă aşa frumos.
Ce-o să mai regretaţi voi fulgii aştia albi atunci când căldurile vă vor ţine închişi în cutii cu aer condiţionat, consumând necesarul zilnic de lichide în cantitate dubla şi petrecând două treimi din timp pe budă.
Gândiţi-vă la câte beneficii avem de pe urma zăpezii: nu tu trafic aglomerat (am venit dimineaţa ca prin brânză, foarte puţine maşini pe stradă), nu tu praf în atmosferă (aerul e cât de curat poate fi el într-o capitală europeană), nu tu burţi la vedere pe străzi (piţipoancele sunt încă în blănuri), nu tu babe leşinate de la căldură, pe străzi, etc… Hmm, ce frumos ninge. ..
Hai că am luat-o razna.
Să vină primavaraaaaaaaaaaaa, vara, ce-o fi, numai să se oprească ninsoarea şi frigul! Hei, mă aude cineva acolo sus?
P.S. Cristian ne povesteşte o faptă rea spre bună pe fapte bune – fapte rele, acolo unde vă aştept să-mi scrieţi şi voi câte ceva, cînd aveţi chef şi timp sau când faceţi fapte bune. Ori rele. 
M-am trezit in dimineata de Craciun. Si eu care vroiam sa incep curatenia de Paste. Ce naiva…
Joi mergeam cu masina prin oras si ma bucuram ca tin franele (nu ca pe zapada), ma bucuram ca-s locuri de parcare si ca am o baba frumoasa. Azi, iarna s-a intors si casele sunt din nou acoperite cu zapada, dar purtam inca martisoare, ca poate-poate.
De unde noi ne pregatisem de primavara si scosesem masa si scaunele in curte, ninsoarea ne-a stricat planurile. Pana si umbrela de soare fusese instalata, asa dor ne era de caldura. Asa arata imprejurimile acum:
A venit primavara, ne-am îmbrăcat mai subţire, am lăsat grijile şi necazurile şi-am zâmbit. Cu zâmbetul ăla pe care îl ai când te uiţi la un pom înflorit. Am în faţă ea bucheţele de zambile frumos mirositoare şi multe, multe marţişoare.
Fetele au plecat la şcoală fără mărţişoare în piept dar cu buzunarele pline de ace mici de siguranţă. Erau aşa de bucuroase că vor da şi vor primi mărţişoare, că habar n-au mai avut să-şi înveţe la ştiinţe sau la civică. Oricum, astea mai pot aştepta, primavara nu…
Să aveţi cu toţii o primăvară frumoasă.
Dacă eşti fată, ai sau nu mărţişor în piept?
Acum ca primavara si-a intrat pe deplin in drepturi (era si cazul ca aproape a trecut deja o luna), zic sa luam si noi ceva masuri, pentru a reveni la forma initiala. Cand zic “forma initiala” nu ma refer numai la greutate ci si la durerile de spate si de incheieturi. Mai e vorba si de lenea, care ne-a apucat odata cu venirea iernii si care nu se da plecata acu’ ca-i primavara, sub nici o forma. Ok, am facut ordine in sifonier si am scapat de hainele de iarna. Asta m-a ajutat, dar nu pre mult.
Ce facem in continuare pentru a avea o conditie fizica buna? Adica pentru a avea capacitatea de a ne indeplini sarcinile cotidiene, fara a resimti o oboseala neobisnuita, si de a pastra o rezerva si pentru activitati fizice, sportive sau de petrecere a timpului liber.
Cand ati prins ultima data un metrou, coborand scarile mai repejor sau alergand un pic. Asa-i ca mai bine il asteptati pe urmatorul?
Eu am fost intotdeauna o fire mai sportiva am practicat la nivel de incepator, cred ca 50% dintre sporturile olimpice ). In ultimul timp insa m-am cam lenevit si as vrea tare mult sa ies din starea asta. Usor de zis, dar cu ce sa incep? Ceva usor…
Voi ce faceti pentru a reintra in forma, acum ca vremea tine cu noi?
