Posts Tagged ‘prietenie’
Cum să nu le iubești?
Mar
Cu toate că m-am trezit la prima oră (adică la 6.30), n-am uitat să-mi pun mărțișorul în formă de potcoavă în piept. L-am primit de la fete aseară când au făcut împărțirea mărțișoarelor și le-a rămas unul în plus. 
Nu vreți să știți ce ceartă au tras azi dimineață pe marțișoarele venite din trei surse ( unele le-au facut ele la curs, le-a mai făcut câteva bunica, am cumparat și eu). Numai că mărțișoarele nu arătau la fel și de aici a început discuția:
- Mami, Sonia mi-a ascuns mărțișoarele.
- Ba nu i le-am ascuns, le-a pierdut.
- Mami, eu nu mi le-am ascuns, nu le mai găsesc, deci ea le-a luat.
- Nu ți le-am luat eu Sonia, adu-ți aminte ce-ai făcut, Doamne…
- Dacă nu-mi dați martisoarele imediat, eu nu mai merg la școală, că nu vreau să mă fac de râs.
Aici îmi aduc aminte că eu (ca o mamă grijulie) i le-am pus în ghiozdan aseară. Îi spun unde sunt.
- Vezi Sonia că nu ți le-am luat eu?
- Iulia, noroc că nu le-ai găsit că altfel sigur le luai, te știu eu.
………………………………………………………………………….
- Mami, Sonia nu-mi dă și mie din alea cu floare, că eu n-am niciunul.
- Nu-i dau, să fie sănătoasă, ea are mai multe cu gărgăriță, plus coșarii.
- Da mami, dar n-am din ăla cu floare. 
O întreb pe Sonia câte are cu floare, îmi spune că are trei și că nu vrea să-i dea Iuliei niciunul, pentru că are în clasă trei fete care vor să poarte același fel de mărțișor. O întreb dacă are și un mărțișor pentru sora ei.
- Să vad diseară, daca-mi rămâne ceva.
Îi spun că în primul rând ar fi trebuit să se gândească la sora ei și abia apoi la colege. Hmm, zice că nici Iulia nu are pentru ea mărțișor. Iulia neagă. Baga mâna în pungă, scoate un mărțișor la întâmplare și spune:
-Uite Sonia, ăsta era pentru tine, voiam să ți-l dau la școală, dar m-am răzgândit. Nu primești nimic.
Ma uit la ele și-mi zic: Se iubesc atât de mult…
Până la urmă am înșirat pe masă toate mărțișoarele. Fiecare dintre ele și-a oprit ce a făcut singură la cursul de creație, apoi am început împărțirea. Unul Iulia, unul Sonia., unul Iulia, unul Sonia… La sfârșit au pornit să facă schimb: “Dă-mi mie unul cu trifoi să i-l dau Andrei și ia tu unul cu rățușcă pentru Maria.” Într-un final s-au oprit și-au plecat la scoala împreună, ca cele mai bune prietene. Doh. E clar că potcoava asta a mea poartă noroc.
Tags: cearta, copii, martisoare, prietenie, surori
13 ianuarie
Ian
In Targoviste stateam la bloc. 33B. Vis a vis de blocul nostru era un altul. 33A. Stateam la etajul trei si numele nostru de familie era Nedelcu. In blocul celalalt la etajul trei, intr-un apartament pozitionat fix ca al nostru, era o alta familie al carui nume de familie era tot Nedelcu.
Va dati seama ca toate scrisorile noastre se duceau la ei si majoritatea scrisorilor adresate lor veneau la noi, da?
Cand m-am mutat acolo in bloc (aveam vreo 10 ani), printre primele prietene pe care mi le-am facut a fost Adriana Nedelcu, Anduţa, cum ii spuneam noi. Era o fetita lunga si desirata, bronzata frumos in cantonamentul petrecut la mare. Facea baschet si era un pivot excelent. Era un fel de lider al copiilor din fata blocului. Daca Anduţa zicea ca jucăm castel, apăi asta jucam.
Cam la 17 ani de la primele zile ale prieteniei noastre, eram la Starea Civila din Targoviste si doamna care oficia casatoria il intreba pe fratele meu in gluma, daca a hotarat sa ia numele sotiei.
Da, este acum cumnata mea de 11 ani, prietenia noastra are 28 de ani si Andruţa isi sarbatorste azi ziua de nastere.
La multi ani, doamna Nedelcu!
Tags: Adriana, felicitari, oamneni, prietenie
Ei doi (II)
Sep
Cum vă spuneam aici, dragii babei, Bogdan s-a hotarât să facă ceva.
Avea un coleg român foarte mişto (homosexualii se pricep la băieţi 
), care nu era de aceeşi orientare sexuală ca şi el. Se cunoscuseră la puţin timp de la venirea lui Bogdan în Londra şi pentru că s-a nimerit ca şi la şcoală să fie colegi au ajuns să se cunoască destul de bine. Colegul ăsta, Cosmin, urma să vina în România curând.
Bogdan l-a rugat să-i ducă ceva, din partea lui, Corinei şi dacă are chef să petreacă şi măcar puţin timp cu ea în vacanţa. Cosmin urma să se întoarcă la Londra odată cu începerea noului an şcolar.
Am uitat să vă spun că Bogdan era un elev excelent în Roamânia, aşa că nu i-a fost deloc greu să-i impresioneze pe englezi. El obţinuse o bursa la Kings College, dar parinţii sai ştiau că va avea nevoie de bani pentru studii. Nu le spusese de bursa. De fapt, ei n-au aflat nici azi ca el e bursier.
De acum înainte povestea devine previzibilă. Cosmin i-a adus Corinei pachetul din partea lui Bogdan şi a petrecut ceva timp cu ea în vacanţa respectivă.
Pachetul cu pricina conţinea două scrisori. Una pentru Corina şi una pentru părinţii fetei.
În scrisoarea Corinei erau actele pentru înscrierea ei la Cambridge. Cea a părinţilor fetei conţinea o pledoarie de 10 pagini scrise de mânî, în care Bogdan le explica parinţilor fetei două variante de viitor ale copilului lor. Îi ruga în final ca, daca ea va dori, ei să nu se împotrivească şi să o lase să studieze în Anglia.
În vacanţa aceea Corina şi-a luat testele de engleză cu brio şi a acceptat oferta lui Bogdan de ai plăti cursurile, numai cu condiţia ca, undeva în timp, în viaţa asta, să-i returneze ajutorul.
Sunt în prezent în al doilea an de studiu la University of Cambridge şi sunt în continuare cei mai buni prieteni.
P.S. Corina nu avea niciun iubit când i-a răspuns lui Bogdan că se bucură pentru el, că a hotărât să-şi continue studiile acolo.
Ei doi
Sep
Corina și Bogdan se știau încă de la grădiniță. Făcuseră împreună și școala generală și au ales amândoi același liceu. Nu exista prietenie mai strânsă ca a lor, mai ales că locuiau pe aceeași stadă și drumul către școală îl făceau, mai mereu, împreună.
În clasa a XI a, Bogdan a plecat cu parinții lui la Londra, pentru cel puțin un an. Au trecut de atunci 11 luni.
Corina primește în fiecare săptămână câte o scrisoare de la Bogdan în care acesta îi povestește viața lui din noul oraș. Fata îi scrie și ea despre ce mai e prin țară la fel de des. Într-una din cele mai recente scrisori, baiatul îi spune ceva legat de planurile sale de viitor. Intenționează să studieze acolo și ar vrea să nu se întoarcă în țară odată cu parinții săi. Îi cere Corinei un sfat, ea ce crede, e ok să-și facă și facultatea în Marea Britanie? Fata îi raspunde fara nicio întârziere: Sigur, e cea mai buna alegere pe care o puteai face!
Bogdan, ușor dezamăgit de răspunsul ei, bănuiește că ea și-a găsit un iubit ( între ei doi nu fusese niciodată vorba de ceva mai mult decât prietenie). Îi era teamă pentru prietenia lor și hotărăște să facă ceva.
Are cineva idee despre ce-i vorba?
Edit later
Am omis, deliberat, să vă spun ceva: Bogdan este homosexual. Corina ştie asta.
Aşa-i că asta vă cam schimbă perspectiva?
