Posts Tagged ‘povesti’
Prima amintire
Aug
Sau de când îmi amintesc eu că exist. 
Mă însărcinează chinezu cu o leapșă faină la care răspund cu mare plăcere, deși vechii cititori de toane știu că eu le-am spus deja cum stau lucrurile cu primele filme care-mi vin în minte legate de viața mea.
Prima amintire vine de undeva de foarte departe. Fie că-ți amintești ceva de la 2-3 ani, fie că prima ta amintire datează de la 5-6 ani, aceasta te-a marcat profund ca și copil. Ți-a rămas în minte pentru că a însemnat pentru tine ceva major. A declanșat un clic, pe care în alte imprejurări nu l-ai fi sesizat, însă așa……
Viziunea poate fi legată de vocea mamei spunând o poveste. Liiceanu spune că amintirea lui cea dintâi este momentul în care, mama îi citește pe la 3 ani povestea Puiul. Îl marchează, îl face să plângă și înțelege că spre deosebire de poveștile cu balauri, pățania Puiului este foarte reală și apropiată de lumea lui.
Prima mea amintire este de pe la 2 anișori și este legată de un costumaș alb din lânică, cu care mama m-a îmbrăcat pentru că era duminică. Stăteam la țară. Duminica lumea mergea la biserică, tineri, bătrâni, copii. Când ne-am întors, țin minte că i-am zis mamei să mă lase așa îmbrăcată frumos, că nu mă murdăresc. 
La poartă, de o parte și de alta a drumului erau șanțuri nu prea adânci, în care se scurgea apa de la ploi. Împreună cu încă 2-3 copii m-am tăvălit la propriu în apa aia murdară din șanț, fără nicio remușcare legată de îmbrăcăminte. Când în sfârșit m-am uitat la haine și am văzut cum se scurgea o apă murdară din costumașul meu alb ajuns acum un negru-pământiu, mi-am amintit vorbele mamei: “Nina, te mănânc, daca te murdărești!”
Duminica dupa-amiaza femeile mai batrane de la țara au obiceiul să iasă la poarta și să stea de vorba. Când m-au văzut vecinele, și-au pus mâinile în cap și mi-au zis și ele: “Du-te repede acasă, că te mănâncă măta cand te-o vedea!” Eu deja mă gândeam cam câte bucăți de carne va scoate pentru mâncarea ce avea s- o pregăteasca din mine. 
Când am intrat în casă, apa încă se scurgea din lâna costumașului fost alb, însă mama când m-a vazut, în loc să țipe și să mă tranșeze, a avut cel mai frumos zâmbet pe care un copil îl poate vedea pe chipul mamei lui. M-a dezbrăcat repede, m-a spalat, m-a primenit de la piele și mi-a dat să mănânc ceva bun. Nu-mi mai amintesc ce.
Amintirea asta e așa de clară în mintea mea și mă gândesc cum de o țin minte înca, în timp ce de lucruri mult mai recente nu-mi mai amintesc. Probabil că, așa cum spuneam, atunci s-a declanșat un clic, am învățat să nu iau niciodată amenințările mamei ad litteram.
De când datează prima voastră amintire și în ce constă? Aș vrea să aflu asta de la cât mai mulți dintre voi și în special de la Oana, Roxana și un băiat, ia să vedem… criserb.
Tags: copilarie, povesti, prima amintire
Că tot ne plângem de timp
Dec
Textul de mai jos nu-mi aparţine, l-am primit pe mail şi cred că-i una din poveştile alea din care noi, oamenii mari, trebuie să învăţăm câte ceva:
| Cu voce timida si cu ochii plini de asteptare, micutul il priveste pe tatal sau si intreaba: - Taticule, cat castigi pe ora? Tatal, preocupat si cu un zambet sever, raspunde: - Fiule, aceste lucruri nu te privesc pe tine. Nu ma mai deranja, te rog! Du-te in camera ta si culca-te, ca trebuia deja sa dormi! Si sa nu ma mai deranjezi… baiat profitor!… discutia cu baiatul sau. Se simte putin vinovat si realizeaza ca a fost prea dur cu el. Se gandeste ca poate cel mic are nevoie de bani sa cumpere ceva de mare interes pentru el si-si face mustrari de constiinta ca l-a repezit. Se ridica si pleaca spre camera copilului, deschide usa usor, baga capul si vede ca cel mic inca nu a adormit. Intra in camera si il intreaba cu voce scazuta: |
| - Uite, fiule, ai aici cei doi dolari pe care i-ai cerut… Baiatul intinse manutele si lua banii si, luminandu-se la fata,spuse: - Multumesc, taticule! Si bagand manuta sub pernuta mai scose trei dolari.Si ii spuse tatalui sau: - Taticule, acum sunt fericit… am deja cinci dolari. - Bine, fiule. Acum, spune-mi pentru ce aveai nevoie de bani? il intreba tatal curios. Copilul raspunse, cu ochii stralucitori: - Taticule, ai putea sa-mi vinzi o ora din timpul tau? |
Tags: copii, intelepciune, oameni, povesti, timp
Amandoi
Mar
Odinioara
Erau tineri amandoi si cam de aceeasi varsta. Baiatul era imbracat cashual usor neglijent, dar o tinea de mana. Era a lui. Ii confirmase chiar ea, cu un suras usor melancolic, aruncat din coltul buzelor. Fata plutea parca intr-o rochita de bumbac inflorata, cam decoltata pentru vremea de afara. Asa ii spusese mama cand sa iasa pe usa si ii daduse in fuga un sal, sa-si acopere cu el umerii si decolteul. Mergeau la plimbare si cine stie, poate or sa intre la un film sau la o piesa de teatru. Erau amandoi si doar asta conta acum.
Peste 5 ani
Erau amandoi cam de aceeasi varsta. Barbatul era imbracat cashual si o tinea de mana. Era a lui. Ii confirmase chiar ea, cu o saptamana in urma, in fata ofiterului starii civile, cu un suras usor melancolic, aruncat parca din coltul buzelor. Femeia plutea parca intr-o rochie de bumbac deschisa la culoare, cam decoltata pentru vremea de afara. Bine ca avea cu ea, salul pe care il pusese mama in bagaje, cand se pregateau sa plece in calatoria asta de vis. Mergeau la plimbare si cine stie, poate or sa intre la un muzeu sau la o corida. Erau amandoi si asta conta acum.
Peste inca 10 ani (mai mult…)
Inapoi
Feb
Cu cat inaintezi in varsta, cu atat iti vine sa te intorci in trecut. Nu numai in trecutul tau, ci si al parintilor si bunicilor tai. Iti e frica ca nu cumva urmasii lor, adica tu, copii tai sa nu-i uite. Ti se pare ca asta ar fi nedrept. Ei meritau sa fie tinuti minte. Si iti este ciuda ca, povestind azi copiilor tai despre strabunicii lor, ei nu-s asa de receptivi, cum ti-ai dori tu poate, sa fie.
Ati inteles ceva? Nu? Si ce daca. Nu recitesc, nu modific, a fost un gand, si-l las asa.
Le-am spus azi fetelor o poveste adevarata. Au ascultat atente, cu ochi mari si sinceri de copii si la sfarsit au spus: “Mami, povestea asta este inventata?”
Am convingerea, ca ele candva vor intelege, ca nu toate povestile sunt inventate.
