Posts Tagged ‘placere’
Scopul tuturor actiunilor noastre este in general placerea
Mar
Acum cateva zile va spuneam aici ca am facut o simulare de shopping si ca acum am cod, ce-mi va deschide cine stie ce usi prin magazinul virtual al @5minutedeplacere. Mai ziceam eu si ca-mi golesc mintea de el pana la lansare, respectiv maine, 19 martie, dar n-a fost chip, am intrat zilnic pe acolo, am tag-uit intruna produse. Sunt acum peste 60 si e aglomeratie, nu guma.
Iubitoare de fotografii cum ma stiti am pus ochii din prima pe rama foto carusel care mi-e foarte draga si care ar mai rezolva din problemele mele cu spatiul destinat expunerii pozelor. Tot la capitolul asta mi-a mers la suflet si suportul asta pentru bijuterii care ar merge excelent langa papusile mele de portelan si cei mai important, ar face ordine in margele, lanturi, amulete si alte bijuterii lungi si greu de tinut in frau. Numai de le-as gasi si pe adevaratul magazin de shopping nu doar in simulare.
Deh, nu-i usor sa pastrezi doar pentru tine ceea ce place multora, asa ca va spun, mai e timp doar pana maine sa faci si tu rost de cod (pentru asta doar adaugi ca prieten @5minutedeplacere , iti alegi ce articol iti place si-l tag-uiesti) iar atunci cand se va deschide cu adevarat magazinul de shopping 5minutedeplacere.ro incearca sa fii pe faza.
Si nu uitati, in toate lucrurile vietii veti afla placere, daca stiti cum sa le gustati. 
Placere gratis?!
Mar
Fiica-mea vrea caiet de biologie, curatenia de Pasti nu se face singura si ziua se mareste. Cu chestiile astea in minte, ajung dimineata la birou si incep sa citesc mailuri.
Printre cele 5236 de mailuri necitite, gasesc request de prietenie de la 5minutedeplacere, pentru a-l adauga ca prieten pe facebook. De obicei, ce nu cunosc, ignor, cum insa, n-am intalnit inca pe cineva care sa ignore placerea, aparent fara explicatie, am acceptat. Deh, trebuie sa-mi satisfac si eu curiozitatile cumva. Ajung intr-o pagina extrem de prietenoasa si aflu ultima gaselnita: un magazin online de shopping gratis.
Hm, mi s-a parut ca am citit shopping gratis…ce misto ar fi fost. Mai citesc odata. Stai sa vezi ca stau bine cu vederea, chiar daca ochelarii mei jmecheri m-au scos de multe ori basma curata. Am citit bine, numai ca nu inteleg. Vedeti dumeavoastra, cu capul nu stau chiar asa de bine.
Cand m-am trezit azi dimineata, shoppingul era pe bani. Ce-or vrea sa spuna cu gratis? Cum, sincer, nu cred ca-i pe bune, ca orice om care tine la banii lui si stie ca nimic nu-i gratis, caut sa inteleg chichita. Nu-i rost de asa ceva.
Deocamdata sunt afisate doar poze cu produsele, ca la o prezantarile de moda. Eu n-am stat insa pe ganduri si mi-am ales un produs pe care l-am si tag-uit. Ca rasplata am primit un cod. Mare chestie, habar n-am la ce-mi foloseste, dar stiu sigur ca e gratis. Codul zic.
Ce-ar trebui sa fac acum cu el? La ce-mi va folosi? Ei bine, in stadiul asta sunt acum. Ma simt ca-n filmele cu gansteri, unde personajul pozitiv gaseste-n mana mortului o cheie, care-i va folosi apoi, negresit, pentru dezlegarea misterului. Extrapoland, codul asta al meu sigur ma va ajuta sa deschid, vreo usa secreta din magazinul asta online de shopping.
N-am ce sa fac, il pun deoparte, imi golesc mintea de el pana pe 19 martie si-mi vad de ale mele… Fiica-mea vrea caiet de biologie, curatenia de Pasti nu se face singura si ziua se mareste. Eu am cod. Toate se leaga, parca vad ca nimic nu-i intamplator. 
Cu câtă bucurie te duci la job?
Feb
O colegă ne întreba ieri dacă noi venim cu drag la serviciu…
Am analizat o fracţiune de secundă întrebarea şi am încercat să răspund. Ce inseamna să vii cu drag la servicu?
Să simţi bucurie când auzi sunetul ceasului dimineaţa? Să ai de seara pregătite cu grija hainele pentru ziua care abia incepe. Sa vrei sa ajungi cu cel putin jumatate de ora inainte de inceperea programului pentru a reciti lista cu sarcini. Sa astepti sedinta de dimineata cu bucurie, pentru ca ai niste chestii terminate pe care vrei să le arăţi colegilor, dar mai ales şefului. Să ştii că undeva în jur de unsprezece mintea ta va vibra la noile sarcini venite pe mail de la conducere, sarcini pe care le-ai prevăzut şi ai deja câteva idei despre cum le vei rezolva, surprinzandu-i pe toţi. Să bifezi tot ce ţi-ai propus pe ziua respectivă şi să-ţi stabileşti pentru mâine targeturi mai ridicate şi să pleci acasă cu gândul că mâine vei fi mai bun, pentru că faci ceea ce-ţi place.
Ok, acum că m-am trezit, să vedem cum stă treaba de fapt. Când aud ceasul dimineaţa conştientizez durerea acută din spate, mă intorc pe partea cealaltă şi strâng tare din ochi că poate, poate mă trezesc într-o zi de sâmbătă. Când ajung eu mai devreme cu 5 minute de ora începerii programului, e clar că traficul a fost lejer. Plec mereu de acasă, mult mai tarziu decât ar trebui. Şedinţa de dimineaţă este un mit, o facem rar şi reprezintă pentru noi doar un mod de a socializa şi de a da din cap că da, ne-am făcut treaba şi-o să ne-o facem în continuare atâta timp cât pe zece ale lunii salariile ne vor fi în conturi. Când văd cum curg mailurile cu sarcini, redirecţionez tot ce pot şi rezolv fără să pun la suflet ce-a rămas. Când vine ora de plecare uit de tot, ce sarcini, ce gânduri pentru mâine…nimic. Ma duc acasă unde-i cald şi bine, unde mă aşteaptă ai mei.
Acum, ca să nu mâniem pe nimeni, sinceră să fiu, am un loc de muncă excelent, care-mi permite să întârzii uneori dimineaţa, să fac în ziua respectiva fix ce-mi place, să-mi las pe mâine câte sarcini vreau şi să plec acasă cu maşina de serviciu. Plus că, cel mai important aspect este (după salariu, evident) că am nişte colegi de milioane. Deci da, îmi place jobul meu şi nu l-aş da decât pe unul şi mai mişto. 
Tu te duci cu drag la serviciu?
Tags: bani, bucurie, job, munca, pasiune, placere, sedinte, serviciu
Şahul, plăcerea serilor de iarnă
Ian
În serile geroase de iarnă, când ne strângeam cu toţii în bucătărie, singura cameră încălzită din casă, depănam amintiri. Ascultam poveştile părinţilor de nenumărate ori. Dialogul,decurgea în fiecare seară, cam aşa:
Noi copiii: Tati, ne povesteşti ceva de când erai tu mic?
Tata: Pe care vreţi să v-o spun azi?
Noi copiii: Pe aia cu tancurile care treceau pe stradă…
Pe măsură ce creşteam, am adus în casă obiceiuri de la şcoală. De exemplu, la şcoală jucam cu colegii fazan şi x şi 0. Când tata ne-a văzut jucând asta acasă, ne-a considerat suficient de copţi la minte încât să înceapă să ne înveţe sah.
Sahul a devenit rapid jocul nostru preferat în serile de iarnă de care vă spuneam. Tata nu ne-a învatat doar regulile, ne-a transmis şi plăcerea lui de a juca şah. Evident că la vremea aia, ne putea învinge uşor pe noi copiii, dar el avea strategia lui. Ne lăsa din când în când să câştigăm. Dar nu oricum. Ne lăsa să câştigăm în partidele în care noi jucam concentrat, când urmăream toată tabla de şah, nu numai doi pioni şi-un nebun, pe care ne axam tot atacul.
Timpul a trecu, acum când ne întâlnim (mai rar decât am vrea noi) şi jucăm sah, tata zice că joacă la capacitate maxima. De câte ori câştig, am totuşi bănuiala că m-a lăsat.
Azi încep să le învăţ pe fete să joace sah. Deja e un pic cam târziu aş spune, dar mai bine mai târziu decât niciodată. Cum de ce e cam târziu? Păi, ele joacă x şi o de ani buni.
Cat timp faci fix ce-ti place?
Iul
Cat timp petreceti in fiecare zi, facand doar ce va place?
Eu cred ca ideal ar fi ca raspunsul sa fie: cam 80% dintr-o zi fac doar ce-mi place. In restul timpului ma spal pe dinti, dau cu aspiratorul si strang masa.
Idealul insa e departe de realitate si ajungem deseori ca doar in 20% din timpul unei zile il petrecem facand ceva ce ne place, incluzand aici si mesele ca doar suntem gurmanzi si-i o placere sa mancam.
Nu inteleg de ce oamenii nu-s incurajati mereu sa faca ce le place. Vorbeam ieri cu Iulia si o intrebam ce-i place ei cel mai mult sa faca. Raspunsul de copil de 10 ani a venit promt: “Sa ma joc.”
Dar de-a ce iti va placea sa te joci cand vei fi mare? am intrebat in continuare. Mi-a raspuns ca i-ar placea sa fie educatoare, invatatoare sau profesoara. Sa lucreze cu copiii. Fiecare dintre noi ne-am ales cand am fost mici, o meserie care ne placea, insa undeva pe drum am pierdut din vedere asta si ne-am indreptat spre altceva. Putini sunt cei care si-au urmat visul din copilarie.
Am un nepot de var prin alianta, pe care nu l-am mai vazut de 11 ani. Avea atunci 5-6 ani si ne canta ca un dascal din biserica. Ne spunea ca el vrea sa fie popa si de pe atunci isi dorea mult haine de preot. Ieri am aflat vesti despre el. Mai are putin si termina liceul teologic si nu ma indoiesc ca va intra la Institut. Felicitari!
Oricat ai incerca in timpul liber sa faci doar ce-ti place, daca ai un job pe care il urasti sau pe care il faci “din obligatie” nu-i ok. Important este sa-ti placa ce faci, fie ca asta se intampla intr-un birou sau in parc, la sadit ronduri de flori. Am intalnit multi mecanici foarte pasionati de meseria lor, care mi-au spus ca n-ar alege alta meserie daca ar fi sa o ia de la capat. Am intalnit insa si multi oameni care-si blesteama zilele cand se trezesc de dimineata si pleaca la serviciu, unde-si petrec 70% din timpul unei zile.
Tu cat esti de pasionat de munca ta?
