Posts Tagged ‘parc’
Sedinţă în parc
Iun
Azi aş fi vrut ca şedinţa de dimineaţa să se ţină într-un parc. Să ne întâlnim toţi la intrare, îmbrăcaţi de birou, cu mărgele si pantofi cu cămăşi şi cravate şi aşa cum suntem să ne aşezăm pe iarbă în cerc, ca ăia din Misa. Iolanda de la butiq să ne aducă cafea în pahare de plastic, iar pentru cei mai subţiri dintre noi şi covrigi. 
Să nu ne temem că fusta se cutează sau pantaloni se înverzesc.
Să respirăm şi să vorbim despre business în cuvinte puţine. Şi apoi să ne întoarcem la munca… Atât.
Ieri aş fi vrut să fiu dădacă
Apr
Ieri eram cu maşina prin oraş, cu treabă. Multă treabă. Telefoanele sunau, clienţii cereau, furnizorii nu aveau, şoferii ceilalţi erau cel puţin la fel de grăbiţi ca mine.
La un stop prind un minut de relaxare şi mă uit spre intrarea în parcul de la Politehnică. Pe alee mergea liniştită o femeie cu un copilaş în cărucior şi cu o fetiţă un pic mai mare, cam de 4 ani, de mânuţă. Aia mică avea în mână o galetuşă de plastic din care se vedea capul blond al unei păpuşi. Echipa asta frumoasă înainta fără altă grijă pe aleea parcului.
Măi, vă spun, aşa mi-aş fi dorit în clipa aia să n-am altă treabă decât să merg cu copiii în parc, încât am uitat pentru câteva clipe că fac cu plăcere munca pe care o prestez zilnic la job, că-i zi de lucru, că am o gramadă de probleme de rezolvat.
Hm, aşa mi-aş fi dorit să am în grijă doar doi copilaşi (dacă ar fi fost ai mei, ar fi fost cu atât mai bine). 
Voi aţi trecut prin faze din astea sau sunt eu nebună?
Pentru că putem
Apr
Aşa cum vă spuneam n-am ţinut cont de norul de cenuşă şi am fost în weekend în parc. Lume multă, pestriţă, frumoasă… Multa lume frumoasă. Tineri la care îţi era mai mare dragul să priveşti, copii jucăuşi, mămici îngrijite şi liniştite. N-am auzit ţipete, n-am auzit plânsete, de parcă toata lumea intrase în transă şi viaţa se desfăşura, în locul acela, frumos.
A fost o ieşire la iarbă verde de care după 6 luni de iarnă aveam atâta nevoie. Chiar şi bătrânii se bucurau din plin, atât de vremea frumoasă cât şi de tehnologie:
Hai, sa aveti o saptamana excelenta!
In parc la IOR
Apr
Pentru ca la scoala fetelor orele de sport inseamna volei, volei si iar volei, am fost ieri in parc si am jucat, cum altfel, volei. Mingea de volei s-a spart si pentru ca n-am avut timp sa luam alta am jucat cu ce-am gasit. Adica mai mult fetele au jucat.
Căzătura
Ian
Acum trei ani, la începutul verii eram cu rolele prin Herăstrău. Toţi patru. După ce ne-am plimbat fo două ore la liber sau controlat, am mâncat îngheţată, am băut suc şi am admirat peisajul, ne îndreptam spre ieşire. Parc aglomerat, sâmbătă după amiază, caldură mare, veveriţe pe alei, noi fără griji, patinam haotic.
Maşina noastră era parcată undeva în pantă, la ieşirea din parc. Coboram panta lejer, când văd copilul Iulia trecând pe lângă mine într-o viteză ce mie mi s-a părut extrem de mare. Ţipa: “mamiiiii!”. Mintea mea bolnavă a procesat că ea are nevoie urgentă de ajutor şi vă daţi seama, fără să stau pe gânduri, am pornit după ea, tare de tot. În pantă. Credeam că nu se poate opri şi are nevoie de ajutor. 
Am ajuns-o rapid, am smucit-o din mers şi am aruncat-o pe o bancă de pe marginea aleii, dupa care, în loc să mă concentrez să mă opresc şi eu, mi-am întors capul să văd dacă e ok copilul. Moment în care s-a întâmplat ceva la picioarele mele, rolele nu m-au mai ascultat şi fara prea lung preludiu, am văzut copacii învârtindu-se deasupra mea şi m-am prăbuşit brusc pe buci, ca să nu zic noadă şi apoi pe spate.
Sincer, nu cred că m-aş mai fi ridicat de acolo fară targă, dacă n-ar fi venit spre mine un băiat, care mi-a dat mâna să mă ridic. De ruşine, am fost în stare să redevin biped, să-i mulţumesc omului pentru ajutor şi să urc dealul până la maşină (era parcată cam la jumătatea pantei) cu rolele în picioare.
Bineînţeles că Iulia m-a întrebat de ce am aruncat-o pe bancă, că ea ţipa aşa de fericire, nu că nu mai putea să se oprească.
Iniţial, m-am dat rotundă că n-am nimic, peste o ora eram la urgenţe la Floreasca şi deşi n-am avut nimic rupt sau mişcat, am avut dureri în zonă toată vara. Rău.
V-am povestit toate astea pentru că le-am revăzut “cu ochii minţii” azi dimineaţă, când am călcat strâmb pe scările din casă şi am căzut, cât sunt de lungă, de sus si pana jos, luând contact puternic cu fiecare treaptă. Acum nu-mi mai simt picioarele, palmele, dosul şi spatele. Sunt bine. Puţin ameţită, da’ bine.
De luni
Oct
Din nou vreme urata (pentru voi) din nou stare misto (pentru mine).
Mai nasol este ca am muncitorii in curte si nu pot lucra pe ploaie. Astia de la meteo au zis ca vremea se strica de miercuri. Acum asta e, cum ne-o fi norocul, bine ca e gata fatada. Acum suntem in faza “Pe afara-i vopsit gardul, inntru-i leopardul!”
Ok, lasand asta la o parte, ne-am bucurat ieri de poate ultimul weekend cu caldura din toamna asta. Am fost in parc la IOR si am zis ca stam o ora. Insa acolo timpul trece altfel si fara sa ne dam seama de timp, am petrecut trei ore excelente, in natura. Ce daca aveam un mare teanc de rufe pentru calcat? Ia sa vedem, moare cineva ca n-am calcat eu rufele ieri? Nu, cel mult, intarzie cineva la scoala, pentru ca mami dimineata calca de zor la uniforme si camasi. :
Sa aveti o saptamana excelenta!
Vremea e in mainile mele
Mai
Nu stiu in alte parti cum a fost zilele astea vremea, insa la Bucuresti (fix la mine-n curte) a fost excelent. Imi place vremea asta mai mult decat va puteti imagina. Nu-i nici cald nici frig. Oriunde ai sta e bine, nu trebuie sa stai la umbra neaparat, nu trebuie sa stai la soare musai. Poti manca afara, te poti juca afara, poti face un gratar bun, evident afara. Aseara am vrut sa iesim un pic prin parc (dimineata la noi s-a lucrat chiar daca a fost ziua muncii) si chiar cand ne-am hotarat s-a intunecat cerul. Daca ne-am razgandit s-a destins atmosfera si n-a mai fost nici ploaie nici furtuna. Cred ca e o conspiratie ceva, ca noi sa nu putem iesi din curte ca se strica vremea.
Am stabilt ca azi sa iesim totusi in parc. Cum am zis, cum s-a inorat. Mai bine nu mai mergem, i-a sa vedem iese soarele?
Aha, sa stii ca da. Ramane stabilit, noi stam in casa si voi mergeti cu totii la plimbare. Am eu grija de vreme. Parol…
Edit later
Hihihihi, cred ca nu trebuia sa zic la nimeni asta, pentru ca exact in minutul in care am publicat asta, a inceput sa ploua tare de tot.
Inapoiiii, toata lumea inapoiiii….
