Echipa 1914 #letsdoitro raporteaza

25 septembrie 2010 a inceput devreme, mai devreme de 5.30, cand ar fi trebuit sa sune ceasul. Am facut rapid  cafea, sandvisuri, am spalat ceva fructe si am verificat sacii si manusile. Erau toate in rucsac. Ne-am echipat si noi (da, a mers si Sorin) iar la 6.40 ieseam din casa. George ma sunase deja si imi spusese ca s-a trezit tarziu si va ajunge direct la locul de intalnire, sa nu-l mai asteptam. La prima oprire am luat-o pe  Carmen. Era fresh. Ne-a spus totusi trista ca Oana, un alt membru al echipei noastre de 10 oameni, nu poate veni. Nu a gasit cu cine sa-si lase micutii care sunt totusi mult prea mici pentru a ne insoti. O cunosc pe Oana si stiu cat de trista trebuie sa fi fost ieri pentru ca nu a fost cu noi acolo. Nu-i nimic!

La 7.20 eram la Afi Palas, la locul de intalnire. Echipa s-a intregit cu Ioana, Beti, Cristian, Sabina si Ortansa. Este ca am avut echipa beton? Le cer tuturor de pe acum scuze pentru ca am scris postul asta si pentru ca voi publica poze cu ei. Convenisem sa nu facem asta, ca n-am fost acolo ca sa ne laudam apoi pe bloguri, dar credeti-ma ca nu pot sa tac asa cum nu tac nici cei care striga sus si tare ce fericiti sunt ei ca n-au facut mnimic in 25 septembrie. Uitati-va la poze si recunoasteti ca cel putin daca nu va parem fericiti, se vede macar ca suntem mandri. 

Continui. Am facut inventarul materialelor si am stabilit ca ne mai trebuie cate ceva. O vizita scurta la super-market si se rezolva si problema asta. Ploaia care a inceput nu ne-au dat niciun fel de emotie asa ca a renuntat si s-a oprit.  Am urcat in masini si am plecat spre Bragadiru sa facem inregistrarea. Urma sa curatam padurea de langa Draganesti Vlasca in zona parcarii, unde masinile opresc si calatorii se usureaza la iarba verde, iar Bragadiru ne era in drum.

Continue reading Echipa 1914 #letsdoitro raporteaza

Ion- finalul

(daca ai pierdut inceputul povestii)

Baiatul visa inca, in dimineta cand pleca cu mioarele spre pasune. Mama ii pusese in traista un colt de paine, o bucata de slana si un bot de branza. Mai avea pe langa traista si un toiag. Orice cioban care se respecta are un toiag bun. Ion era deci pe calea cea buna. Acesta (toiagul) avea sa il ajute sa conduca turma de oi in directia dorita de el si avea sa-l apere de juvinele padurii. 

Nu se indepartara prea mult de casa si Ion isi dadu seama ca il urma si Matei, nebunia de caine, care il insotea pe unde se ducea, un caine foarte destept,  care nu-l daduse de gol timp de o luna de zile cat baiatul studiase in grajd. 😀

Ion s-a bucurat nespus, Matei ii va fi de un real folos in periplul asta, mai ales ca baiatul nu avea nici un fel de experienta cu oile.

Au coborat valea Buzaului fara exeperiente neplacute, au traversat apoi raul pe podul vechi de lemn si au intrat cu oile in padure. Ion stia ca daca merge drept, in cateva ore va iesi cu animalele la pasune, in partea cealalta a padurii. Inaintau cu greu, pentru ca padurea era deasa, oile se poticneau si trebuiau indemnate sa inainteze.

Soarele era acum aproape de amiaza, baiatul dadea semne de oboseala si ar fi vrut sa se opreasca putin. Ii spuse gandul lui Matei, ii rupse si acestuia o bucatica din painea lui, Continue reading Ion- finalul

Piatra Verde

Cam la un km de Mina Unirea de la Slanic Prahova, se afla o stanca, pe care cei din imprejurimi o numesc Piatra Verde. Dupa piatra, cam la inca un km, este o poiana frumoasa, cu cateva locuri in care poti face  gratar la iarba verde, copii pot alerga in voie si se pot juca dupa bunul plac 🙂 .

Aici in poiana ne-am hotarat si noi sa petrecem cateva ore in aer curat. Locul era frumos cum spuneam insa plin de mizerii. Erau acolo aruncate tot felul de gunoaie, de la clasicele cutii de bere pana la scutece de unica folosinta ( folosite 😀 ). In timp ce baietii s-au apucat de gratar, noi fetele ( bine, bine… nu le-am convins pe toate) am inceput sa strangem gunoiul din poiana ( au participat si copii , bineinteles). Din fericire cineva lasase la marginea padurii niste saci de rafie noi nouti. Noi am reusit sa umplem cativa, dar, mai era mult de munca acolo. Important este ca cineva inaintea noastra s-a gandit sa lase sacii, noi ne-am gandit sa-i umplem si poate la un moment dat romanii se vor hotara sa nu mai arunce gunoiul la intamplare 😀 . Dupa gratar am jucat fotbal ( cu o minge pe care au gasit-o copii in padure 🙂 ) 

La intoarcere ne-am oprit la Piatra Verde, am admirat privelistea si am facut cateva poze:

Continue reading Piatra Verde