Posts Tagged ‘odihna’
Cum m-am odihnit în weekend
Mar
Am avut în sfârșit un weekend cu odihnă, venit dupa două sfârșituri de săptămână maraton, în care am reamenajat câte o cameră (dormitor) din casă, adicș zugrăvit, pus parchet, montat mobila și aranjat. Când spun am, mă refer la faptul că eu m-am învârtit pe lângă Sorin în timp ce el muncea și l-am încurcat în punctele esențiale. 
Oricum ideea e că nu ne-am odihnit deloc de două weekenduri și acum a fost momentul.
Am început lejer sâmbătă dimineața cu un montat de șifoniere în pod. Doua. Mari și grele. Mobila veche din camerele pe care le-am remobilat, am dat-o unei vecine (care fie vorba între noi, găsește ce să facă cu toate vechiturile) mai puțin sifonierele pe care ne-am hotărât să le montăm în pod și să aranjăm frumos în ele muntele de saci cu haine, unele cu eticheta pe ele, pe care le aveam în pod. Operațiunea ne-a ținut ocupați doar până la prânz, când am luat o pauză de două ore, cât am vorbit un pic cu Ioana (care se pare că se va muta vis-a vis de noi : ) ) și-am mâncat.
Am continuat weekendul de odihnă cu aranjatul hainelor în șifoniere, îndepărtat pânzele de păianjen și cărat câte ceva în general. Când totul a fost pus la punct se făcuse cinci după-amiază. Am jucat jumătate de ora badminton cu fetele în curte și asta a fost toată relaxarea pentru sâmbătă asta, dacă nu pun la socoteală și baia lungă care a urmat.
Nu același lucru îl pot spune despre duminică, când într-adevăr totul a fost mult mai simplu. Curățenia am început-o din baia de sus, am continuat cu dormitoare, hol, coboară pe scări, sufragerie, baia de jos și bucătărie. Simplu. Când termin în bucătărie, sigur în baia de sus sunt câțiva stropi pe oglindă, dar asta nu mai contează. 
Se face ora prânzului și cum aveam în plan de ieri, am încins focul la grătar și-am pârjolit bine frigăruile pregătite de mama.
După prânz m-am odihnit vreo două ore și apoi am ieșit cu Iulia din nou la badminton. Asta e noua lor distracție și ne-am amuzat teribil cu regula inventată de noi, de a zice un cuvânt în chineză de câte ori atingem fluturasul. Vântul ne juca feste, și cum noi nu suntem experte nici la badminton, nici la chineză, vă dați seama ce se cheamă că a fost acolo.
Pe la patru am plecat cu Sorin la Ikea, că aventura noastră cu redecorarea mai are multe capitole și ne mai trebuie una, alta. Din fericire am găsit tot ce am vrut, ba și ceva în plus, iar prețurile pe care le știam din catalog, erau acum ușor mai mici, de exemplu niște rafturi pe care le-am vrut, în catalog erau 60 de lei și noi le-am luat cu 49,99.
Ne-am întors acasă pe noapte și am tras concuzia, privind zâmbind unul la altul: ne-am odihnit și weekendul ăsta.
Acum când recitesc îmi dau seama că am și călcat un coș mare de rufe în weeek endul, dar nu-mi mai amintesc când. :D
Tags: frigarui, mobila, odihna, reamenajare, treaba, weekend
Somnul de după-amiază
Apr
Să mă fi picat cu ceară şi n-aş fi dormit la prânz, copil fiind. Nici eu şi nici prietenii mei de la vremea aceea. Aveam o energie fix după masa de prânz ceva de speriat. Cred că n-am dormit la prânz în toată copilăria mai mult de 30 de zile şi astea cu greu, pentru că nu aveam încotro. Nu includ aici zilele de grădinită când de voie de nevoie stăteam cu ochii închişi şi făra voia mea adormeam.
Fetele mele sunt acum la fel. La gradiniţă dormeau la prânz, numai când le lua somnul pe neaşteptate, nu din proprie iniţiativă. Acum, de patru ani de când sunt la şcoală, nu vor să doarmă la prânz şi pace. Numai uneori, în vacanţele petrecute la ţară, la bunici, se întâmplă să adoarmă.
Odată cu trecerea timpului însă, chestia asta cu dormitul după-amiază îţi devine din ce în ce mai dragă, şi ajungi undeva în jur de 40 de ani să-ţi doreşti foarte mult ca imediat după masă de prânz să-ţi poţi face somnul de frumuseţe.
Mi se pare acum atât de anormal că un copil să nu doarmă la prânz încât îmi bat gura în fiecare zi cu îndemnul acesta adresat fetelor mele. În van desigur.
Le-am spus că vor fi mai deştepte, că vor fi mai sănătoase şi mai frumoase. Degeaba, nu le tentează.le rog sa-si ia o carte si sa stea cu ea in pat, poate citind le vine somnul. Iulia zice: “Mami, eu citesc, citesc, ma plictisesc de citit si somnul tot nu vine. ”
Nu mai ştiu ce metode să adopt ca să le fac pe fete să se odihnească la prânz.
Ceva idei?
Trezitul în weekend
Oct
Am o problemă. În fiecare zi lucrătoare, când sunt nevoită să duc copiii la şcoala şi apoi să semnez condica într-o întreprindere, gândesc aşa: “Lasă că vine weekend-ul şi scot eu atunci pârleala, de n-am să dormmm, până pe la 11.00.”
Când vine sâmbăta, mă trezesc fără excepţie la 7,30. Şi duminica la fel.
Cazul de azi:
Mă uit la ceas, 7.30. Îmi vine să urlu. Nu o fac. Mă întorc pe partea cealaltă şi ţin ochii strânşi, vezi doamne, poate păcălesc somnul şi mai adorm un pic. Nu merge. Încerc altceva. Mă ghemuiec ca un copil în burta mamei şi mă gândesc la ceva frumos. Eee, parcă, parcă pornesc din nou spre lumea viselor, când pocneşte ceva. Ah, e uşa dormitorului, care nu ştiu de ce, se deschide ca sticla de şampanie, prin pocnet. Tresar şi văd lângă mine un copil care cu o voce foarte suavă îmi spune “Mami, îmi aduci şi mie micul dejun la pat? Da’ nu acum, când te-oi trezi tu!”
Sunt de acord şi copilul pleacă. Dacă aş fi trează de-a binelea n-aş fi de acord cu micul dejun la pat, dar acum, ca să mai capăt un sfert de oră de linişte, zic da.
Mă ghemuiesc din nou ca un copil în burta mamei şi încerc să savurez maxim momentul, când din senin şi fără să-l fi programat cineva, porneşte televizorul. Ştiu, e zona crepusculară la mine in casă. Nu deschid ochii, întind mâna dupa telecomandă şi îl sting. Linişte…..
Nu mai vine nicio urmă de somn, deja în cap am programul pe ziua asta: mic dejun, curăţenie, gătit pentru 9 guri, cumpăraturi, dus copiii la ziua unei colege, inspectat mersul lucrărilor de construcţii, etc.
Mai bine mă hotarăsc să mă trezesc acum. O să am mai mult timp şi poate mă lipesc de o ora de odihnă după amiază. Asta aşa, de încurajare, ca să nu-mi pară rău că n-am dormit nici azi până la 11.
Concediu
Sep
Pentru că tusea nu vrea să cedeze, pentru că fetele au început şcoala şi vreau să le obişnuiesc cu un nou program, pentru că vara asta nu prea m-am odihnit, mi-am luat concediu.
Sper ca zilele sa treacă greu de tot, pentru că mi-am propus să fac, multe, multe lucruri şi aş vrea să am timp pentru toate.
Mă duc să-mi iau fetele de şcolă, pe jos. Asta e una din marile lor dorinţe. Să vină mami pe jos (ok, o să mă duc cu bicicleta azi) şi să ne întoarcem încet acasă.
Sper să mă întâlnesc şi cu Miruna azi, că-i musai să-mi dea ceva, vă spun eu vouă ce, da’ nu acum, zilele viitoare, că doar e concediu, ce Dumnezeu, le luam pe rând.
Aş vrea ca vremea să fie frumoasă, poate prind şi culesul viei în perioada asta de leneveală, şi vă chem la un must. Vă băgaţi?
Vă zic să aveţi o zi excelentă şi mă duc să-mi petrec concediul. Pentru început, medicamente…
De luni
Sep
Am nevoie de odihnă. Urgent.
Nu mă luaţi că azi e luni şi se presupune că-s odihnită, că nu ţine. Vreau să mă odihnesc, mai cu seamă pentru că începe şcoala în curând şi eu nu-s pregătită. Da, ştiu că nu eu încep şcoala, dar chiar şi aşa, tot trebuie să-mi fac curaj.
Am auzit că fetele vor avea o învăţătoare nouă (a treia de la începerea vieţii de şcolar) şi vor fi mult mai mulţi în clasă (ceea ce nu-i neapărat mai rău, până acum erau doar 13 copii) şi sunt sigură că le mai aşteaptă şi alte surprize. Noroc că lor le plac surprizele.
Dacă las deoparte faptul că începe şcoala, tot îmi mai rămâne ceva de rezolvat. Tusea. Am o tuse tâmpită care nu-mi dă pace. Nu-i porcină că am verificat, e doar enervantă şi dacă nu-i fac urgent ceva, cred că se tranforma in pneumonie, şi asta e tot ce-mi lipseşte la momentul asta. De aceea azi imi fac timp şi merg la doctor. Ce-o fi, o fi.
În rest, numai bine! Hai să aveţi o săptămână frumosă!
Oare chestia că am nevoie de odihnă, despre care am scris la început, mi se trage de la tuse sau de la faptul că, în afară de câteva zile, vara asta n-am avut concediu?
Vreau la plaja
Aug
Pe principiul, tara piere si baba se piaptana, dupa ce ca am treaba de nu-mi vad capul, eu simt ca am nevoie de o vacanta, fie ea si scurta. 
Trebuie sa-mi fac niste calcule si sa ma tirez din Bucuresti macar la sfarsitul saptamanii asteia si inceputul saptamanii viitoare. N-am timp sa scriu mai mult acum. N-am timp sa citesc bloguri, da in vacanta asta scurta care vine, sper sa ma pot lauda ca am luat cu mine laptopul si internetul mobil si m-am adus la zi cu tot ce am pierdut zilele astea.
Voi ce-ati mai facut, ce planuri mai aveti?
Bateriile sunt incarcate….start
Mai
Sper ca ati profitat cu totii de weekend-ul asta frumos. Putem spune ca a fost primul sfarsit de saptamana de vara, din primavara asta.
Eu am facut exact ce mi-am propus, odihna, plimbare, citit, natura, copii, dulciuri, etc… lucruri frumoase. Nu m-am gandit nici o clipa la ziua de luni, chiar daca Darael mi-a amintit abia aseara, ca asa trebuia sa fac (bine, m-am gandit putin la tinuta).
Asa cum a trecut saptamana trecuta, val-vartej fara sa-mi dau seama, asa a trecut si weekendul. Am fost la padure la Pusnicu, fara gratar insa, doar cu voie buna. Am stat langa lac cateva ore, feriti de mirosul de carne arsa si muzica proasta data la maxim. Am fost si in parc la IOR, aseara pana tarziu. Se innoptase si noi nu mai plecam de acolo. Nicu-le, tu unde erai?
Cand tarziu in noapte am pus capul pe perna, ma gandeam ca nu le-am vazut deloc scriind pe fete. Si-or fi facut oare ele temele? Eu am uitat complet sa le aduc aminte. V-am spus eu ca o sa fac doar ce-mi place. Ei chestia asta cu temele nu-mi place deloc. Dimineata mi-a fost si teama sa le intreb de teme. Ce-o fi o fi!
Spor la lucru pentru toata lumea!
I’m so happy!
Mai
Va jur ca nu am avut timp nici sa respir. V-am zis ca tre’ sa dam ranadament 500% la munca, asa-i? Eu eu am vrut sa vad, daca pot mai mult. S-au adaugat la asta si cateva probleme personale (cand spun probleme personale, vorbesc despre lucruri bune ) si lucrurile s-au desfasurat cu o viteza mai mare decat limita legala in zona mea. Asa ca a dat weekend-ul peste mine, la propriu. Habar nu am avut ca azi e vineri si ca ne-a dat Dumnezeu urmatoarele doua zile de odihna. Oh, cata nevoie aveam de asta, dupa saptamana asta de cosmar.
In primul moment m-am gandit ca n-am planificat nimic pentru weekend, insa e ok asa. O sa fac sambata si duminica, fix ce vreau. V-am mai zis ca imi place sa nu fac nimic? Nimic care sa nu-mi faca placere, evident…
Sa aveti un weekend cat mai frumos!
Weekend la tara
Apr
Pentru ca de Paste nu am putut sa mergem si la parintii mei la tara, ne-am rezervat weekendul asta (care tocmai a trecut), sa le facem o bucurie si sa le ducem nepoatele doua zile. Zis si facut, numai ca socoteala de acasa nu se potriveste aproape niciodata cu cea din targ, inainte de a pleca s-au adunat o multime de lucruri de facut, iar plecarea s-a amanat cu cateva ore bune.
Noi tocmai ne hotarasem sa incercam un traseu nou. De obicei ne duceam Bucuresti- Buzau- Braila si acum am vrut sa fim mai smecheri, sa mergem Bucuresti- Slobozia- Braila, ceea ce n-ar fi fost tocmai rau, mai ales ca mergeam 90 km pe autostrada. Ai mei nu stau tocmai in Braila, ci intr-un sat din judet in care (am aflat acum) se poate ajunge pe cel putin 6 rute, care mai de care mai nasoala, in sensul ca drumurile in zona sunt pline de cratere (a se citi gauri enorme in asfalt). O singura ruta era cat de cat normala, dar noaptea care ne apucase pentru ca plecasem tarziu, impreuna cu GPS-ul, ne-au ajutat sa o ratam cu mare succes.
Deci da, aproape am rupt masina, am injurat ( in gand), am bombanit (cu voce tare) si drept recompensa a inceput ploaia. Ziceai ca vine sfarsitul lumii si noi orbecaiam noaptea pe niste drumuri de tara, pe o ploaie torentiala. Faza cea mai rea a fost, cand am vorbit la un moment dat cu ai mei la telefon si le-am spus ca ploua de rupe, dar mai avem doar 20 de km si ajungem, iar ei ne-au raspuns ”Mai copii la noi nu ploua, cine stie pe unde sunteti voi.”
Pana la urma am ajuns la ei odata cu ploaia, fenomen al naturii care n-a mai plecat decat duminica dimineta si care a facut, ca weekend-ul nostru la tara sa se transforme in weekend-ul nostru in casa.
Dar nici noi nu ne-am lasat si duminica, la prima raza de soare am fost in curte si pana spre seara ne-am facut de lucru pe afara, mai ales ca fetele s-au imprietenit cu noul catelus al bunicilor, pe care l-au plimbat de lant pe ulita.
Una peste alta a iesit bine totul, nu ma intelegeti gresit. Ne-am odihnit, baietii au fost la peste, fetele au facut prajituri, copii s-au jucat, am simtit si cutremurul, ne-am adus aminte si de fitosele cu toping…..
Gata….acum spor la munca!
Odihna n-a omorat pe nimeni
Apr
Dupa cateva saptamani pline, ba munca, ba pregatiri, ba Florii, ba pregatiri, iaca a venit si timpul pentru odihna. Si daca ieri tot am mai avut de facut una alta, dupa cum e obiceiul, astazi ne-am propus sa nu facem nimic. Doar sa ne odihnim, sa ascultam muzica, sa ne uitam la filme, sa jucam carti si sa facem ce-om mai vrea noi (in limitele stabilite de vreme ).
Sper ca ati avut si voi niste sarbatori linistite, pline de oua rosii, cozonaci, fripturi si drob. Si mai sper ca dupa toate astea, sunteti inca ok. Ati avut familia alaturi, sau macar niste prieteni dragi? Excelent!
Nici nu vreau sa ma gandesc ca maine o luam de la capat. Parca e prea brusc. Eu mai aveam nevoie de cel putin doua trei zile de lancezeala odihna.
Hai sa ne bucuram si de ziua de azi la maxim si sa nu ne facem inca griji, in legatura cu ce va fi.
Hristos a inviat!
Tags: familie, liniste, odihna, prieteni, sarbatoare
