Posts Tagged ‘oamneni’
13 ianuarie
Ian
In Targoviste stateam la bloc. 33B. Vis a vis de blocul nostru era un altul. 33A. Stateam la etajul trei si numele nostru de familie era Nedelcu. In blocul celalalt la etajul trei, intr-un apartament pozitionat fix ca al nostru, era o alta familie al carui nume de familie era tot Nedelcu.
Va dati seama ca toate scrisorile noastre se duceau la ei si majoritatea scrisorilor adresate lor veneau la noi, da?
Cand m-am mutat acolo in bloc (aveam vreo 10 ani), printre primele prietene pe care mi le-am facut a fost Adriana Nedelcu, Anduţa, cum ii spuneam noi. Era o fetita lunga si desirata, bronzata frumos in cantonamentul petrecut la mare. Facea baschet si era un pivot excelent. Era un fel de lider al copiilor din fata blocului. Daca Anduţa zicea ca jucăm castel, apăi asta jucam.
Cam la 17 ani de la primele zile ale prieteniei noastre, eram la Starea Civila din Targoviste si doamna care oficia casatoria il intreba pe fratele meu in gluma, daca a hotarat sa ia numele sotiei. 
Da, este acum cumnata mea de 11 ani, prietenia noastra are 28 de ani si Andruţa isi sarbatorste azi ziua de nastere.
La multi ani, doamna Nedelcu!
Tags: Adriana, felicitari, oamneni, prietenie
La slujba de duminica
Aug
Recunosc nu sunt un om bisericos. Mai intru din cand in cand sa aprind o lumanare, merg de regula la deniile de Paste si la Inviere, la nunti, botezuri, inmormantari, da’ cam atat.
De cateva luni Sonia ma roaga sa mergem duminica dimineata la slujba. Am cotit-o cat am putut, da’ sambata seara n-am mai scapat si i-am promis ca mergem a doua zi. Dimineata copilul m-a trezit la 7.00 “hai mami!”. Nu va spun cat imi era de somn si cu as fi dormit inca vreo doua ore, cel putin. I-am spus sa se mai culce putin ca-i prea devreme si ca o trezesc eu, sa stea fara grija si am adormit din nou.
La 8.30 m-a trezit tot ea aproape plangand, ca sa ma trezesc odata, ca ea pierde slujba. N-am mai avut nici o scapare si in 30 de minute ieseam pe usa, eu si copilul (n-a mai vrut nimeni sa mearga).
Am fost la o bisericuta din apropiere si va spun sincer ca am sa repet experienta de cate ori voi putea. Curtea bisericii este mare si curata, plina de pomi aducatori de umbra si adiere racoroasa. Biserica racoroasa plina de lume frummoasa. Am stat cred ca o ora la slujba, si inca 15 minute in curte pe o bancuta.
In afara de preot si un ajutor de preot (nu stiu ce era un copil de vreo 16 ani imbracat in haine preotesti), in biserica mai cantau trei preoti din trei generatii. Trei barbati cu niste voci profunde, care faceau ca muzica bisericeasca sa-ti patrunda in oase. Sonia ma strangea de mana, se inchina odata cu ceilalti si tresarea de cate ori incepea clopotul sa bata.
Mi-au placut oamenii din biserica. Habar nu aveam cat de multi tineri merg la slujba. Nu erau acolo doar sa aprinda o lumanare, ci stateau smeriti si ascultau slujba, duminca dimineata cand generatia lor se pregatea de plaja si strand.
Am vazut deasemea, multi barbati imbracati in haine de duminica. Cred ca erau mai multi decat femeile. Explicabil intr-un fel…
N-am stat la slujba pana la sfarsit, nu stiu daca-i pacat sau nu. N-am pupat nici toate icoanele si n-am dat nici acatist (uitasem banii acasa), insa am aprins lumanarile pe care din fericire le-am avut la noi.
Sonia ma intreaba in drumul spre casa daca mai venim si saptamana viitoare. Sincer va spun ca-i excelent sa-ti incepi duminica ganditu-te la Dumnezeu si petrecand o ora si un pic la biserica. N-as fi zis.
E prima data cand particip la slujba de duminca. Nu-i rau.
Numai bine Nicol!
Apr
Am cunoscut de-a lungul timpului, ca si voi cred, oameni si oameni. M-a ferit Dumnezeu de canalii, nu am intalnit, sau daca i-am intalnit, n-am interactionat. Din oamenii astia multi, cativa mi-au devenit prieteni. Cand spun prieteni nu ma refer neaparat la faptul ca vorbim zilnic, sau ca ne vizitam des. Se mai intampla sa mergem impreuna la distractii, dar nici asta nu-i neaparat.
Cand spun prieteni, ma refer la oameni pe care te poti baza. Nu mai ai bani pana la salariu, te imprumuti la un prieten. Ai nevoie de bormasina, iei de la el. Vrei sa stea cineva o zi cu copiii., apelezi la ea. Ce daca nu are inca copii. Ii iubeste si se va descurca. Uiti ca e miercuri si trebuie sa-ti cumperi o carte. Ti-o aduce ea, pentru ca te cunoaste suficient de bine, incat stie ca sigur ca tu vei uita. Are nevoie sa vorbeasca cu cineva, tu esti acolo, cu sfaturi sincere si pertinente. Rolurile evident se pot schimba.
Ideea este ca suntem prietene. Este unul dintre putinii oamnei cu principii pe care ii mai stiu. La ea respectul de sine il regasesti exact asa cum este el explicat in dex. Si acum a ales sa plece. 
Intotdeauna e greu cand un prieten drag pleaca departe. Nu conteaza ca e Buzau sau Amsterdam. Pentru mine, care abia reusesc sa fac o vacanta pe an afara si in cel mai bun caz inca una prin tara, Buzaul e departe oricum.
Ma doare sufletul pe de o parte. Cum sa nu te doara, daca unul din oamenii care ti-au fost alaturi cand doctorii ti-au spus “vom incerca sa te salvam“, pleaca?
Pe de alta parte ma bucur. Viata la care pleaca e altfel si cand spun altfel ma refer in primul rand la mai mult timp liber castigat. Se intampla asta intr-un moment excelent pentru ea. Poate mai bine de atat nu se putea.
Pentru ca avem acum, mai mult decat oricand, multe cai de comunicare, mai am o speranta, cum ca lucrurile nu se vor schimba radical. Insa pentru moment, nu-mi ramane decat sa ma bucur pentru ea si sa-i urez numai bine in tot ce va face de acum inainte.
Multe bucurii de aici in colo Nicol!
