In Targoviste stateam la bloc. 33B. Vis a vis de blocul nostru era un altul. 33A. Stateam la etajul trei si numele nostru de familie era Nedelcu. In blocul celalalt la etajul trei, intr-un apartament pozitionat fix ca al nostru, era o alta familie al carui nume de familie era tot Nedelcu.
Va dati seama ca toate scrisorile noastre se duceau la ei si majoritatea scrisorilor adresate lor veneau la noi, da?
Cand m-am mutat acolo in bloc (aveam vreo 10 ani), printre primele prietene pe care mi le-am facut a fost Adriana Nedelcu, Anduţa, cum ii spuneam noi. Era o fetita lunga si desirata, bronzata frumos in cantonamentul petrecut la mare. Facea baschet si era un pivot excelent. Era un fel de lider al copiilor din fata blocului. Daca Anduţa zicea ca jucăm castel, apăi asta jucam.
Recunosc nu sunt un om bisericos. Mai intru din cand in cand sa aprind o lumanare, merg de regula la deniile de Paste si la Inviere, la nunti, botezuri, inmormantari, da’ cam atat.