Posts Tagged ‘noroi’
Desculţ
Iul
Vreau să merg iar desculţă prin iarbă.
Când eram copil stăteam o vară întreagă la bunici fără papuci. Nu ştiu de ce nu aveam papuci. Îmi amintesc de sandale, de tenişi, dar nu şi de papuci. Irelevant.
Ieşeam dimineaţa din casă şi îmi lipeam tălpile goale de ţărâna din curte. Mâncam ceva, asezaţi la masa mare de lemn şi nu mai intram în casă până la prânz. Timpul mi-l petreceam cu alergatul după fluturi prin lunca Buzăului. Eram mai mulţi şi toţi eram desculţi.
Prânzul îl îmbucam tot în curte şi dacă bunica era în toane bune, mergea cu noi la scăldat, de unde ne întorceam cu câte-o găletuşă plină de apă, pe care o foloseam la spălatul picioarelor înainte de a intra în casă la siestă. Până ne lua somnul, bunica se chinuia să ne scoată ghimpii din tălpi. Nu era zi fără cel puţin un ghimpe.
De departe, cea mai distractivă parte a mersului desculţ era în apropierea bălţilor din stradă. În colbul străzii se formau după ploile de vară balti mici cu apă puţină şi mult nămol. Să te bălăceşti într-o baltă din aia, iar nămolul să-ţi gâdile talpile şi să-ţi intre printre degetele picioarelor ca să iasă apoi victorios prin spaţiile srâmte dintre ele, era un joc pe care noi, dracii de copii, îl practicam cu mare bucurie. Ah, mi-e aşa dor să merg desculţă prin iarbă, ţărână sau noroi. 
Tu când ai mers ultima dată desculţ?
Tags: copii, iarba, noroi, picioare goale
Mersul pe jos, un sport extrem
Feb
Azi am vrut să vin pe jos. Nu mi-a ieşit că n-am cizme de cauciuc. Am luat maşina şi bine am făcut. Şoselele erau pline de apă dar asta n-ar fi aşa rău, dacă excludem găurile din asfalt care acum, acoperite cu apă nu se mai văd şi devin adevarate capcane pentru oamenii şoselelor. mai rău am văzut că a fost azi pentru pietoni.
Trotuare pline de apă, treceri de pietoni care nu se văd şi staţii de tramvai super-aglomerate. Eu, de obicei, nu prea dau atenţie pietonilor decât atunci când sunt pe trecere dar azi, îmi era aşa milă de oameneii pe care îi vedeam cu cizmele (altfel îmblănite bine) din care se scurgea apa… Cum să ajungi la lucru deja murat?
Ferice de domnişoarele pe care le-am văzut azi cu cizmele alea de cauciuc cu floricele. Dacă aveau în geantă şi o pereche de pantofi “pentru la birou” ele chiar au fost cele mai câştigate.
Eu am parcat maşina pe strada unde firma la care lucrez are sediul şi a trebuit să merg pe jos maxim 20 m. Mi-am udat ghetele cât să nu fiu nevoită să mă întorc acasă sau să mă încalţ cu sandalele, pe care le port de astă vară în potbagajul maşinii.
Edit later:
Un prieten îmi scrie pe mail dimineaţă:
Eu ii doresc tot binele din lume soferului de jeep, nascut si crescut prin ceva cur de Berceni si mutat acum cand are bani in Cartierul Francez, care m-a stropit din cap pana-n picioare pe Sos Nordului! De pe ochelari pana in soseste sunt plin de apa! Sper sa-i mearga bine in continuare si sa aiba parte de o zi cat mai buna!
