Să nu pierdem timpul…

Trebuie să recunoaşteţi că după aşa un weekend e musai să ne adunăm şi să avem o săptămână plină de reuşite. Adică, dacă nici după o vreme ca asta, în miez de noiembrie, nu sunteţi mulţumiţi, atunci nimic nu vă mai poate mulţumi pe voi.

Lăsaţi în urmă gândul că n-aţi plătit integral ratele, că salariile v-au scăzut şi că pe plan mondial, pentru că au fost multe inunadaţii în China anul ăsta şi nu s-a făcut la ei, chinezii au cumpărat tot bumbacul pe care l-au găsit pe piaţă. Să vedeţi acum scumpiri de haine, chiar dacă ele sunt în magazine de anul trecut şi n-au nici picătură de bumbac în compoziţie. Că aşa-i în tenis!

Mă rog, ziceam să lasam astea în urmă şi să ne concentrăm pe ce trebuie să facem pentru ca grijile de mai sus să nu ne mai bântuie. Să muncim, fraţilor! Nu în plus, nu în afara orelor de program , nu până la epuizare, ci cu plăcere. Să ridice primul piatra acela dintre voi care-i epuizat de muncă, care în timpul programului nu aruncă el şi-un ochi pe blog, twitter sau facebook chiar şi atunci când astea nu au nicio legatură cu felul în care câştigă el bani? Ok şi asta nu-i nimic, că nu  strică să te deconectezi de la muncă măcar 5 minute/ora (mai ţineţi minte ce bine ne făceau pauzele din şcoală?),  problema reală  apare atunci când în timpul orelor de lucru voi doar vă faceţi că munciţi. Nu-mi spuneţi că atât sunteţi plătiţi, atât munciţi, că nu ţine. În felul ăsta pierderea e de ambele parţi. Şi a voastră şi a angajatorului. Tu pierzi timp, iar timpul, cum ar spune Mastercard, e nepreţuit. Iar angajatorul pierde bani. Bani pe care un angajat conştiincios şi capabil i-ar putea câştiga pentru el dacă ar şti să-l motiveze. Sincer, cred că în sistemul motivaţional stau toate problemele românilor. Noi nu suntem din cei care să facă ceva din convingere.  Nouă trebuie să ne dai motive pentru a face ceva aşa cum trebuie. Iar cei care trebuie să ne motiveze sunt preocupati cu altceva. Nimic important. 

Desigur, să dai vina pe ceilalţi pentru nereuşitele tale este un sport naţional la care, ca şi la fotbal, ne pricepem cu toţii. Însă nu asta e soluţia.

Mă gândesc la o situaţie în care motivaţia vine din tine.  E una singură şi  poţi verifica şi tu dacă faci parte dintre cei care n-au nevoie de niciun stimul pentru a face performanţă. Ia o foaie de hârtie şi răspunde:

1. Ce ţi-ar plăcea să faci?
2. La ce te pricepi cel mai bine?
3. Care-i ocupaţia ta în prezent? 

Câţi dintre voi pot da la întrebările astea acelaşi răspuns? Puţini aşa-i? Pentru ceilalti e nevoie de motivaţie. Cred ca nu mai trebuie să aşteptăm de la nimeni nimic. Să incercăm să ne motivăm singuri şi dacă nu ne iese să cerem ajutor. Important e să nu pierdem timpul…

Tags: asteptari, motivatie, munca, oameni, romani, timp

De ieri mănânc cu socoteală

Gata, am terminat-o cu mâncarea. Cu mâncarea nesănatoasă desigur, gen tocăniţă cu cartofi şi încă trei legume cu şuncă tăranească afumata şi dreasă cu smântână  sau macaroane cu brânză şi stafide scufundate în vişinată. Gata.

Dumincă dimineaţă îmi spălam maşina în faţa curtii.  Apropo, aţi văzut ce au păţit ăştia doi? Au fost cu maşina la râu să şi-o spele şi le-a luat apa maşina, ba erau să nu mai scape nici ei.

Revenind, îmi spălam maşina cu sârg, apă şi şampon special. Merita sărăcuţa, că au trecut câteva luni bune de la ultima îmbăiere. Cum de obicei când spăl maşina ma fac ca porcu mă murdăresc, am luat de la Sorin din şifonier nişte bermude care-mi veneau bufant şi-un tricou lălăi. Doar nu era să-mi murdăresc hainele mele pentru atâta lucru.

În timp ce executam operaţiunea, ba chiar eram spre finiş şi îmi revenise oarecum pofta de viaţă, trece prin dreptul meu o vecină cam nedusă la biserică şi în plus slabă stinghie, care dupa ce îmi zice cuviincios “Bună ziua” îmi taie definitiv îngheţata din meniu pentru tot restul vieţii cu următoarele cuvinte: “ Ce dracu te-ai îngrăşat în halul ăsta,  ca te-ai făcut cât o balenă, maică.” Am râs…forţat. I-am răspuns că-mi merge bine, de aia m-am îngrăşat dar mă gândeam deja că pâine, paste, grăsimi şi dulciuri n-or să mai existe pentru mine de azi înainte.

Ştii cum e când pui pe tine câteva kg şi nu-ţi faci probleme, spui că lasă, le pot da jos în câteva zile dacă-mi pun mintea, am mai facut asta şi altă dată… Sau când, deşi te îngraşi, lucrurile tale vechi tot te încap şi la cele noi îţi păstrezi încă masura, nu iei măsuri, că e mai comod să mănânci seara mâncarea gătita de mama soacră peste zi, în loc să-ţi faci o salată şi să te limitezi la ea. Ei bine, aici m-am încadrat eu până duminică. Dar gata, s-a terminat cu “lasă bă, că merge aşa”. Poate că de asta aveam nevoie, de un şut din asta oprit cu pieptul.

Dacă mă ţin eu de ce-am început, adică mancare cu măsură şi bicicletă fără limită de km, sper să-mi revin, şi mai sper ca data viitoare când îmi spăl maşina, să-mi iau un maieu strâmt şi bermudele mulate, ca să nu mai aud de balene şi şunci. Reuşesc eu.

Aseară am făcut un chec.

sursa foto

Tags: femei, grasime, mancare, motivatie, slabit