Posts Tagged ‘mos Craciun’
Moș Crăciun le-a adus până la urmă fetelor ceva ce ele își doreau foarte tare. Toți copiii de pe stradă sau de la școală aveau deja. Ele ne-au făcut capul mare cu chestia asta și ca orice copiii care-și urmăresc interesul, pana la urma au reușit.
Hai să vi le arăt în momentul în care au desfăcut cadourile:
Ați înțeles ce-au primit pe langa jucarii, da?
Buna dimineata la Mos Ajun si maine cu bine, la Mos Craciun!
Vine Craciunul. Atat am vorbit despre el, ca nu-mi vine sa cred ca-i aproape gata sosit si va trece mai repede decat vom avea noi timp sa mancam sarmalele din oala mare, toba si piftia.
Nimic nu se compara insa cu asteptatrea copiilor. Il asteapta pe Mos, parca pe masura ce trec anii, cu asteptari mai mari. Ma intreaba la ce ora vine Mosul, vor sa doarma sub brad, isi fac planuri inchipuindu-si cum s-ar juca daca primesc nu stiu ce jucarie… :D Ieri le-am prins cu ultima gaselnita in materie de asteptare. Au gasit un site care le spune cat mai e exact pana vine Mos Craciun si ce face el in momentul asta. Vreau sa va zic ca verifica din zece in zece minute starea lucrurilor, accesand site-ul cu pricina. Daca nu ma credeti, verificati.
Pana si eu astept cu mare drag sa le vad fețele in momentul in care vor gasi cadourile sub brad. Nici nu mai contreaza de unde a pornit obiceiul asta si cat va tine, important este ca noi il traim cu intensitate, cu bugete mai mici sau mai mari de la un an la altul.
Abia astept sa-mi spuneti, azi ce va doriti si maine ce v-a adus Mos Craciun. 
Copiii vor plânge suparati, parintii nu vor fi nici ei mai veseli. Mosul s-ar putea sa nu ajunga la noi in iarna asta, oricat de mult si-ar dori. Nu poate, pentru ca e inchis si nu se stie daca va scapa curand.
Roxana l-a văzut şi vrea să îl ajute. Treaba voastră nu este să-l scăpaţi pe Moş Crăciun de la închisoare. Voi trebuie doar să spuneţi varianta voastră, despre faptele care au dus la un aşa deznodământ tragic. Află amănunte despre povestea asta aici, sau dând clik pe bannerul cu Santa-Claus din dreapta.
Voi trimite şi varianta mea. Sper să am dreptate, măcar de data asta. 
Succes şi fie ca Moşul să fie liber şi să-şi facă treaba, în seara de Crăciun!
Nu prea ma deplasez pe jos decat atunci cand nu am nicio treaba si merg la plimbare. In rest, masina-i sfanta si cateodata, atunci cand timpul si situatia o permite, reusesc sa mai rezolv una alta si circuland cu bicicleta. Nu-i cazul acum.
Aseara am fost la sedinta cu parintii la scoala. Scoala este relativ aproape, cca 1000 de metri si am hotarat ca-i bine sa-mi mai misc oasele si grasimea, asa ca am plecat pe jos.
Trecand peste faptul ca la sedinta am aflat despre o anumita profesoara de romana pe care fetele urmeaza sa o aiba de la anu’ ca este pusa pe capatuiala pe spinarea parintilor la modul agresiv si vezi doamne, nimeni nu-i poate face nimic ca are ea pe cineva sus pus la minister, la sedinta s-a discutat despre serbarea de Craciun care va avea loc maine, la care e musai sa vina mosul.
Parintii au hotarat ca sacul mosului trebuie incarcat pe loc si s-a luat hotararea ca eu cu inca o mamica sa mergem chiar aseara la Cora (care este la vreo 300 m de scoala) si sa incarcam sacul, if you know what I mean.
Ei (parintii) nu stiau ca eu am venit fara masina si mie mi-a fost oarecum sa spun ca nu merg. I-am spus doar invatatoarei ca sunt pe jos si ea s-a oferit sa ne duca cu masina pana la magazin. Doh, 300 m pe jos cu mainile in buzunar erau o binecuvantare pentru mine, chiar nu era nevoie de masina la dus. Intoarcerea cu mult bagaj era problema dar cine sa se gandeasca la asta.
Mai trebuie sa precizez ca nu exista un traseu RATB prin zona asta de care va vorbesc, variantele sunt perpedes sau cu automobilul. Imi vine mie ideea salvatoare si zic “hai sa facem noi cumparaturile, ca il sun eu pe Sorin la sfarsit si vine el cu masina sa ne ridice cu tot cu bagaj”.
Sa zicem ca am ajuns la Cora, sa zicem ca am terminat repede cumparaturile, sa zicem ca am depasit bugetul cu 30 de lei, sa zicem ca niste seturi de pixuri au costat cu aprape 5 lei mai mult decat la raft, sa zicem ca a venit timpul sa-l sun pe Sorin.
Mai tineti minte cand ca spuneam ca tre’ sa-mi leg telefonul de gat? Ei bine, da. L-am uitat acasa, mai exact l-am uitat in masina, pe el, telefonul.
Nu aveam cum sa-l mai sun pe Sorin, doamna care mai era cu mine nici ea nu avea telefon, bani de taxi nu mai aveam si in plus, nu cred ca ne-ar fi luat minunatii taximetristi de Pantelimon pentru un kilometru jumate. Ne-am imbarbatat cat am putut, am impartit frateste sacosile si am pornit spre casa pe jos.
Cand eram aproape sa iesim din parcare de la Cora, ii vine mamicii care era cu mine, o idee. Exista de cealalta parte a parcarii o statie de maxi-taxi, care ocoleste un pic dar ne lasa in capatul strazii noastre. Ne-am facut noi calculul, ca omul puturos care mai bine sta mai mult dar ajunge mai odihnit la destinatie si am luat-o la picior catre statia de maxi-taxi. Am ajuns relativ repede si am stat. Am stat, am stat, am stat, timp de jumatate de ora. Veneau si plecau o multime de microbuze din astea, numai al nostru nu venea. Pana la urma l-am intrebat pe un sofer care oprise in fata noastra, daca stie ceva de maxi-taxi 701, daca stam bine in statia asta… Omul a zambit pe sub mustata, la propriu, si mi-a spus asa: “Nu mai circula 701 de la 1 decembrie.” Deci da.
Am facut stanga-mprejur, si plouate ca doua curci, am luat-o cu sacosile noastre mamut, catre casa. Ne-am oprit des, am ras pana n-am mai putut de tepele pe care le-am luat, am adoptat niste catei de pe drum si din vorba-n vorba am ajuns la destinatie. Am cazat bagajele intr-un loc secret si m-am oferit sa o duc cu masina acasa pe cealalta mamica, care locuieste la 10 case distanta de noi.
Cred ca acum, o perioada, o sa am tot timpul telefonul la mine.
