Tag: memorie

Feţe fără nume

Până pe la 20 de ani, recunoşteam la prima vedere orice om cu care făcusem vreodată în viaţa mea cunoştinţă. Ştiam după nume  toţi colegii de grădiniţă, după nume şi prenume, plus locul ocupat în bancă, toţi colegii de clasă din  generală şi liceu. Recunoşteam pe stradă orice elev din şcoala noastră sau de prin zona în care locuiam şi eram contrariată de fiecare dată când auzeam “Ah, îl cunosc, dar nu ştiu de unde.” Gândeam la vremea aia şi probabil că nu greşeam prea mult: “Doamne, ce retard, cum să nu mai ştii de unde cunoşti un om?!”

Îmi mai aminteam, aşa în linii mari, cam ce am făcut mai important în fiecare an al vieţii mele, începând cu varsta de 4 ani, când m-am mutat de la Brăila la Târgovişte şi am început grădiniţa. Ceva gen, la 5 ani am fost prima dată la mare, la şase ani am fost la prima (şi ultima) prezentare de modă din viaţa mea, etc… 😀

Bunnn. Anii au trecut şi treptat am început să uit lucruri.

Continue reading Feţe fără nume

ce faci cand simti ca te lasa memoria?

Iti faci blog 🙂 asta a fost primul meu gand. Nu glumesc!
N-am avut niciodata o memorie extraordinara, dar, am avut o memorie mult peste medie ( asta in comparatie cu colegii de scoala evident). La scoala invatam usor poeziile, lectiile, comentariile, dar majoritatea dintre ele erau uitate apoi ( exceptie fac poezii precum Zdreanta al lui Arghezi sau, Mama de George Cosbuc, pe care nu reusesc sa le uit, si pe care majoritatea dintre noi le stim 🙂 ).
Imi aminteam si eram in stare sa scriu un rezumat al oricarei carti pe care o citeam. Nu intelegeam expresiile: ” cartea asta am citit-o de doua ori”, “filmul acesta l-am vazut de doua ori”. De ce sa citesti o carte de doua ori?, ai terminat toate cartile din lume si ai luat-o de la capat 😀 ? Acum nu mai sunt de aceeasi parere. Cred ca as reciti cu placere unele carti 🙂 .
In urma cu ceva timp un prieten m-a intrebat daca joc Conquiztador. Nu stiam despre ce-i vorba si mi-a explicat ( vezi www.conquiztador.ro).
Nu-i rau jocul, nu are cum sa sa-ti strice, dar, am inteles ca memoria mea nu mai este antrenata ca in trecut.
Mi-am dat seama ca memoria asta pe care o aveam si care, cum spuneam, nu a fost niciodata extraordinara, nu numai ca nu mai poate reproduce niste notiuni care candva imi erau familiare, dar are dificultati si in a recunoaste uneori informatia originala.
Ce sa fac? Ce inseamna asta? Ma lasa capul? Nu, refuz sa cred asta, trebuie sa fie alceva, si sa existe o cale prin care sa-mi antrenez memoria (pentru inceput e bun si Conquiztadorul). Si mai e si blogul 🙂 , nu-i asa?