Posts Tagged ‘masini’
Un drum scurt cu Dacia 1300
Dec
Nu, nu-s amintiri din vremuri demult apuse. S-a întâmplat săptămâna trecută.
Fetele ies de la şcoală de obicei între 17 şi 18. În ziua respectivă a sunat un client întârziat pe la patru şi jumătate şi l-a rugat pe Sorin să dea o fugă până la el. Mai dornic ca oricând să întărească zicerea cu “clientul nostru, stăpânul nostru”, al meu pleaca în viteză, uitând desigur acasă telefonul mobil. 
S-a făcut cinci, s-a făcut cinci şi jumătate şi Sorin nici vorbă să apară. Pe la şase fără un sfert mă sună fetele: “Mami, tu ai de gând să ne mai iei azi de la şcoală?”
Aveam două soluţii, ori plecam cu tramvaiul, făceam 45 minute până la şcoală şi luam fetele, ori luam maşina lu’ tata o Dacia 1600 1300 din 1969. Pe gaz. Caz în care, gândeam eu, ajung mult mai repede la şcoală. Decizia mi-a fost uşor forţată de mama care mi-a spus: “ia maşina lu’ tac-tu şi du-te repede la fete!” Şi de aici începe aventura:
Maşina, deşi nu ştiu exact dacă o putem numi aşa, era în garaj cum îi stă bine oricărei dacii care se respectă, băgată cu faţa. Mă urc în ea, credeţi-mă, înarmată cu toată răbdarea din lume, bag cheia în contact, o răsucesc şi nu mă aştept să pornească din prima. A pornit. Rămân un pic descumpănită în faţa acestei surprize şi încerc să-mi amintesc cum mi-au arătat la şcoala de şoferi că se bagă marşarier la dacia pe care am învatat să conduc. Aha, parcă se trăgea puternic în stânga de maneta schimbătorului de viteze, se apăsa apoi pe ea şi se trăgea în spate. Se auzea apoi un cârâit care îţi atrăgea atenţia că n-ai făcut bine operaţiunea şi reluai. Din a doua sau din a treia încercare trebuia să-ţi reuşească. Mie mi-a reuşit din a doua, timp în care cred că dacă aş fi plecat pe jos după fete, aş fi fost deja în staţia de tramvai.
Eniuei. Am pornit încet cu spatele să scot maşina din garaj şi am constatat că în afară de cea din maşina, de pe mijloc, ăsta bătrân n-are oglinzi. Adica are doar suporturile de oglinzi, unul gol şi unul cu un ciob spart. În momentul ăsta m-am îmbărbătat: “hai Nina că se poate, ce-ţi trebuie ţie oglinzi laterale, conduci cu atenţie şi ai scăpat. ”
Odată ajunsă în stradă, mi-am dat seama că plouă şi că trebuie pe lângă lumini să-mi meargă şi ştergătoarele. Vă vine să credeţi, au ba, dar sergătoarele mergeau, luminile nu. Adică mergea doar un far. Am coborât să-l repar pe cel care nu merge, ştiam eu o metodă de pe vremuri, trebuia doar să îl loveşti. Aşa am făcut, s-a aprins. Când însă am vrut să urc din nou la volan, ah Doamne, ce volan gigantic, tare, subţire şi înţepenit, am avut impresia că s-au închis uşile pe dinăuntru. Nu mai puteam să deschid portiera. Îmi venea să plâng şi nici nu plecasem din faţa porţii.
Până la urmă am găsit poziţia corectă în care butonul ăla tare s-a lăsat păcălit şi am deschis uşa. Motorul torcea, not. Bag în viteză şi plec uşor de pe loc. Maşina mă zgâlţâia, ploaia nu se oprea, drumul era întunecat, viteza a doua nu vroia să intre şi pace. Într-un moment de slăbiciune, al lui, nu al meu, schimbătorul a cedat şi a intrat în viteza a doua exact când trebuia să pun prima frână. :D Odată trecută de prima intersecţie, am prins curaj şi eu şi maşina, însă tot drumul m-am gândit: “ăştia care iau carnetul conducând maşini noi şi uşor de manevrat nu-s şoferi, să pună mâna să încerce să conducă o dacie ca asta şi apoi mai stăm de vorbă.” Când puneam frână apăsam pe pedala până la fund şi trăgeam tare de volan. La un moment dat chiar mă gândeam ce fac dacă răman cu volanul în mână.
Oricum, încet, încet, cu maxim a treia viteză bagată am ajuns la şcoală. În 30 de minute. Un drum pe care în mod normal îl fac cu maşina în 7 minute. Aici ia fetele de unde nu-s. Adică nu erau. M-a fulgerat un gând negru, clientul la care se dusese Sorin, avea sediul pe undeva prin apropierea şcolii. Nu cumva soţul meu trecuse la întoarcere şi luase fetele şi nu mă anunţase pentru că nu avea telefonul la el.
N-a fost aşa şi dacă ar fi fost cred că făceam cu capu’ şi eu îs un om paşnic, numai că drumul ăla a fost un coşmar şi nu aş fi vrut sub nicio formă să fi fost făcut degeaba. Le-am sunat pe fete, care da, au telefoane, numai că termină tot timpul creditul. Mi-au spus că erau în liceu pentru că afară plouă şi doar n-aş fi vrut să mă aştepte-n ploaie. Au ieşit, au rămas un pic şocate când au văzut trăsura ce venise să le ia şi au urcat tăcute. Atât le-ar fi trebuit, să comenteze…
Drumul spre casă l-am făcut în viteză, am băgat chiar a patra. Ştiaţi că şi daciile au viteza a patra?
Bun. Important e că am ajuns cu bine acasă, însă copilele m-au rugat ca data viitoare când n-am maşină să vin să le iau, să vin liniştită cu tramvaiul, pentru că ele mă aşteaptă. 
Tags: dacia 1600, drumul, masini
Bine v-am regasit!
Apr
Mai tineti minte cand v-am spus ca trebuie sa plecam la Zagreb? Hmm, calatorie mai cu peripetii ca asta, mai rar.
Deocamdata va spun doar atat: am ajuns cu bine acasa. 
Cand am sa-mi fac curaj o sa va spun si povestea, pe bucatele normal pentru ca e mult prea lunga…
Promit pe seara macar niste poze.
Daca vreti sa-mi faceti o bucurie, dati un click aici si vedeti despre ce-i vorba.
Later edit:
Tags: caini, calatorii, Croatia, masini, oameni, radiatoare, Serbia
Despre nimic
Ian
Adevarul este realitatea, trecuta prin putul gandirii fiecaruia dintre noi. Deci adevarul nu este nicidecum doar unul. E, asa cum spune oricine nu are idee despre ce e vorba, “undeva la mijloc”.
Nu stiu de ce am scris textul de mai sus.
Doamne, de ar tine zapada asta pana sambata, sa ne dam din nou cu saniuta. Desi nu mai speram sa ninga, n-am urcat saniuta in pod, nici hainele groase in raftul de jos.
Azi dimineata am vazut o masina de zapada. Nu de dezapezit. Era o masina plina de zapada pe dinafara. I se vedeau doar un pic farurile (se topise un pic zapada din cauza caldurii farurilor aprinse. Avea parbrizul curatat cat un cerc cu diametrul de 15 cm, si ii spate i se vedea numarul. Atat. In rest toata era acoperita cu zapada, dar nu ca restul masinilor pe care le vedeti pe stada, ci mult mai multa. Nu stiu de unde luase atata zapada.
Masina asta mergea. Fix pe linia de tramvai, dar nu cred ca soferul isi dadea seama de asta.
P.S. A se observa nuferii violeti.
Pana inceputului de an
Ian
Ca orice slujbas care se respecta, am pus azi ceasul sa sune la 6.00, ca sa ma reobisnuiesc cu raul. Dupa ce i-am dat scurt alarmei doua amanari, in cele din urma ma urnesc.
Nu mi-a luat mult sa-mi intru rol (doar ce mi-am dat cu apa rece pe fata) si sa calc doua camasi, sa trezesc doi copii, sa pregatesc micul dejun, sa ma imbrac sa pieptan trei capete cu parul lung, la doua sa le fac si codite, etc.
Afara ninsese. Eu, la fel ca autoritatile, aflu mai la sfarsit. Noroc ca masina se odihnise in garaj 10 zile si am plecat in tromba, cu catel cu purcel, inspre scoala si serviciu.
Ajungem cu bine la scoala, aproape chiar prea bine, drumurile arata mai bine decat se vad din casa, las fetele si dau sa plec. Masina nu vrea sa mearga in fata. Eu fata desteapta, dau un pic cu spatele si pornesc. De data asta merge numai ca trage tare dreapta si face un zgomot ciudat. Opresc. Stiu ce are ca doar nu conduc de ieri de azi. Ma dau jos sa ma conving. Da, da, am dreptate. E pana pe dreapta fata. Pomii erau plini de zapada, trotuarele pline de copii frumosi, care veneau la scoala si se bucurau de albul din jur si eu ma uitam pierduta la pana mea de inceput de an. Deci da.
Bineinteles ca il sun pe Sorin, bineinteles ca el vine sa ma ajute sa fac pana (multumesc!), bineinteles ca asta n-a reusit sa-mi strice buna dispozitie de inceput de an. Singurul inconvenient este ca acum masina merge cu rezerva care, nu exagerez, arata ca o roata de motocicleta. Deh, trecem noi si peste asta.
Spor la munca si voua!
Pentru că și mașinile trebuiau să poarte un nume
Oct
Îmi amintesc ca am văzut odată un film, cu un bătrân un pic nebun, care citea în fiecare zi în ziarul local doar reclama celor de la Toyota:”You want it – You got it – Toyota!”. Atât. Apoi, daca cineva vorbea cu el, răspunsul lui era invariabil: “You want it – You got it – Toyota!” Până la urmă, bătranul este sunat de organizatorii unui concurs, nu mai știu cu ce ocazie. Ce credeți că l-au întrebat? Exact. Care-i sloganul celor de la Toyota? “You want it – You got it – Toyota!” a fost raspunsul cât se poate de senin al moșului, care s-a pomenit câștigand astfel un automobil Toyota.
Mi-a placut așa de mult, încât o perioadă, când mă bloca cineva cu câte o întrebare, îi raspundeam: ”You want it – You got it – Toyota!” Sigur că nu mi-a trecut prin cap ca-ș putea avea norocul bătrânului.
Între timp, sloganul s-a transformat în unul și mai mișto: “Today Tomorrow Toyota” Like future, you know?
Lăsând gluma la o parte, să trecem la bancuri:
Traian către tatal lui: Tată ce înseamană AUDI?
Tatal : Another Ugly Deutsche Invention
Traian: Dar BMW
Tatal: Brings Me Women
Traian: FIAT ?
Tatăl: Failure in Italian Automotive Technology
Traian: FORD, tati?
Tatăl: Fix Or Repair Daily.
Traian: Dar VOLVO?
Tatăl: Very Odd Looking Vehicular Object.
Traian: Și DACIA tată?
Tatăl: Dacă Ai Cap Ia-ți Altceva.
Traian: PORSCHE?
Tatăl: Proof Of Rich Spoiled Children Having Everything.
Traian: Dar de Toyota ce zici tată? Ce înseamnă?
Tatăl (mustăcind) : Pentru că și mașinile trebuiau să poarte un nume, li s-a spus TOYOTA!
Azi Traian merge cu Corolla. Și tacsu’ la fel. 
Au ţinut întotdeauna ştacheta sus în ceea ce priveşte calitatea, n-au neglijat nici designul şi au reuşit să facă cele mai fiabile maşini din lume. Da, să facă.
Asta e diferența între Toyota și alți producatori, ceilalți vând mașini, Toyota face chestiile astea.
Acest post a fost scris pentru cea de-a treia zi de concurs, SuperBlog 2009.
P.S. nu uitati ca vor fi premiati și comentatorii.
Prietena mea din traficul de dimineata
Aug
Daca ar fi sa adunam toate articolele scrise vreodata pe bloguri despre trafic, cred ca s-ar face de-un roman in 20 de volume macar.
Hai sa mai adaugam unul, petrecut in dimineata asta in Bucuresti, pe traseul Bulevardul Burebista- Mihai Bravu- Calea Calarasi- Popa Nan…..Romulus.
Spark-ul meu s-a imprietenit cu o Dacie 1310 (cum altfel). N-ar fi ridicat si el ochii mai sus.
Ne-am intalnit prima data pe bulevardul Burebista, doamna cu dacia B-24-LGP iesea de pe o straduta si spark-ul, cavaler cum il stiti, i-a dat voie sa treaca. In semn de multumire, doamna din dacie a aruncat mucul de la tigara din care isi luase energia de dimineata, pe geam. Ce dragut! Nu ti-ar fi rusine cucoana?!
Am pierdut-o din vedere o vreme si nu stiu cum se face ca la intersectia cu Mihai Bravu ea venea din spate pe o alta banda si mi-a cerut voie sa schimbe banda intrand evident in fata mea. Desi ar fi fost suficient sa-si semnalizese intentia ea nu. Facea niste semne disperate ca si cum eu as fi fost retard si n-as fi inteles din prima cam ce doreste.
Am lasat-o ca doar vorba aia ne cunosteam si e frumos sa-ti ajuti cunoscutii, chiar daca v-ati cunoscut recent si nu v-a lasat o impresie tocmai buna. Drept multumire a accelerat puternic si a pus apoi o frana brusca, fiind cat pe ce sa se “casatoreasca” cu fiesta din fata ei, din care un barbos i-a trimis niste ocheade nu tocmai prietenoase. Ne-am departat din nou si ca un facut a aparut iar la o intersectie pe Popa Nan, ea venind de pe stada fara prioritate.
Sa va mai zic ca mi-a taiat fata direct, cand nu prea mai aveam cum sa opresc? Nu mi-a venit sa cred ca-i atat de nesimtita, ca sa n-o fac direct proasta. Atunci m-am intrebat serios daca ea o avea carnet de conducere. Ea femeia.
Cum eu viram stanga la intersectia cu pricina, am avut noroc ca nu apucasem sa incetinesc si am evitat impactul in ultimul moment. A mea si-a vazut de drum nestingherita ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Am mers in continuare in spatele ei si de data asta i-am retinut si numarul de la masina si am vazut si cum arunca paharul alb de plastic din care probabil terminase cafeaua. Cum unde il arunca? Pe strada. Doar ca el, paharul, dispare cam in 500 de ani, dar cei ca ea probabil nu vor disparea niciodata. Deci cum spunea cineva, nesimtitii nu sunt biodegradabili.
Pana sa ajung la serviciu spark-ul a mai zarit, prin ochii mei fireste, o masina nu-s ce marca, dar care avea o vopsea neagra mata foarte, foarte misto. Da asta a trecut repede si n-am ma avut timp sa ne imprietenim cu ea.
Ghinion de nesansa- iertare, v-am pacalit!
Apr
Cat de ghinionist trebuie sa fii sa-ti lovesti masina de 1 aprilie? Maxim, as zice.
Noroc ca n-am lovit-o grav si am fost in stare sa o trag pe dreapta. Nu intru in detalii de acident, eu am fost de vina, ma gandeam la nemurirea sufletului si am uitat sa apas pe frana. Mai nasol este ca trebuie sa o iau tractata de acolo.
Va dati seama ca mi-am sunat colegii sa-i anunt si mi-au zis ca nu mi-am ales cea mai subtila cale de ai pacali, ca sunt satui de fazele astea si sa o las balta.
Mi-am sunat sotul si a reactionat la fel, adica mi-a spus ca nu se fac glume de genul asta, ca poate atrag ghinionul. Sit. Ce nu intelegea el era, ca ghinionul deja venise.
Nu m-a crezut nimeni. Am fost la politie si am declarat accidentul. Noroc ca acolo nu era asa aglomerat, si domnul pe care l-am lovit a fost chiar domn, in sensul ca am fost la politie cu masina lui, care spre deosebire de a mea nu avea daune prea mari. Prea mari pentru ochiul liber, ca pe factura de la service sunt sigura ca vor fi destul de mari.
Totul e bine cand se termina cu bine, pana la urma, cand am sunat la firma sa-mi dea numarul de la polita CASCO, m-au crezut si colegii, si s-a gasit un bun samaritean care sa ma ridice de la sectie.
Sotul meu crede in continuare ca a fost o pacaleala. Nasol.
Edit later
Am citit undeva ca dupa pranz nu mai e bine sa faci farse, asa ca nici eu nici masina nu am patit nimic rau azi, cel putin pana la aceasta ora, dar nu-i timpul trecut.
Ma bucur mult ca aveti incredere in mine.
Scurte din traficul de seara
Mar
Pentru ca in seara asta am plecat la cinci de la serviciu si am ajuns acasa la sapte (cu o scurta oprire intr-un loc prietenos), va spun ce-am adunat din traficul bucurestean:
- Masinile mergeau toate in aceeasi directie cu mine. :D
- Politistul dintr-o intersectie avea cea mai sictirita fata posibila.
- Un BMW negru mi-a multumit prin aprinderea avariilor.
- Taximetristii nu se dezmint, unul depaseste in viteza un autobuz, ii taie apoi fata si opreste.
- Aproape de casa mi-am dat seama ca s-a inoptat acum 30 de minute si-am aprins luminile.
- La intersectia de la Morarilor, doua masini de pe banda din dreapta au vrut sa faca stanga. Au reusit. Pe rosu.
- Cel care e primul la semafor, niciodata nu se grabeste.
- Olix si-a inceput emisiunea la radio, cu promisiunea ca, va da 1700 de euro.
- Pe strada noastra ca de obicei nu functioneaza iluminatul stradal.
- Masina de serviciu este in garaj si nu-l va parasi pana luni dimineta.
Am zis…
Scurte din traficul de seara
Mar
Pentru ca in seara asta am plecat la cinci de la serviciu si am ajuns acasa la sapte (cu o scurta oprire intr-un loc prietenos), va spun ce-am adunat din traficul bucurestean:
- Masinile mergeau toate in aceeasi directie cu mine.
- Politistul dintr-o intersectie avea cea mai sictirita fata posibila.
- Un BMW negru mi-a multumit prin aprinderea avariilor.
- Taximetristii nu se dezmint, unul depaseste in viteza un autobuz, ii taie apoi fata si opreste.
- Aproape de casa mi-am dat seama ca s-a inoptat acum 30 de minute si-am aprins luminile.
- La intersectia de la Morarilor, doua masini de pe banda din dreapta au vrut sa faca stanga. Au reusit. Pe rosu.
- Cel care e primul la semafor, niciodata nu se grabeste.
- Olix si-a inceput emisiunea la radio, cu promisiunea ca, va da 1700 de euro.
- Pe strada noastra ca de obicei nu functioneaza iluminatul stradal.
- Masina de serviciu este in garaj si nu-l va parasi pana luni dimineta.
Am zis…
Acest post il putei citi si pe www.toane.ro
Daca as putea fi…
Feb
Am luat-o de la Beti si o dau mai departe catre Flore, Lili si toti ceilalti… Darael a raspuns deja genial…
Eu zi ca daca as putea fi:
o floare: lalea galbena
un anotimp: primavara
o culoare: verde
un animal: ghepard
un obiect vestimentar: little black dress
o piesa de mobilier: un tablou
piesa muzicala: Anotimpurile (Primavara) de Vivaldi
un vers: ..Să nu-mi deştepţi tristeţea amintirilor culcate
un peisaj: (mai mult…)
