Posts Tagged ‘masina’
Cine are noroc, are
Mai
Pentru că n-am încă bani de mașină nouă și pentru că am zilnic multe drumuri de făcut spun sincer că m-aș multumi să am pe mână, fie și numai pentru o săptămână, o mașinuță Citroen DS3 ca cea din filmultețul de mai jos, în care viitoarea fostă iubită a lui Cabral ne plimbă prin București o zi întreagă. Partea în care pe fundal cântă Zaz – Je veux e preferata mea. Bine și partea cu mâncarea, dar cum mă străduiesc de câteva zile să țin o tentativă de cură, mă abțin de data asta. 
Pentru a intra în posesia mașinii nu-i suficient însă doar să vă uitați voi la filmuleț, ci și să scriu eu pe unde m-aș plimba prin București cu mașinuța, vă spun doar atât: marea majoritate a timpului mașina va sta în fața casei ca să vadă toți vecinii că am mașină nouă, să vorbească, să bârfească, etc. Cum adică am garaj? Păi cine vede mașina în garaj? Acolo țin Dacia veche a lu’ tata socru. Glumesc! Ar vrea ea să stea în fața curții, dar asta nu se va întâmpla decât noaptea. Poate.
Acum serios. Programul mașinii sus numită, recte Citroen DS3, ajunsă pe mâna unei femei cu toane, recte io, va fi exact ca al unui corporatist cu gânduri de carieră serioasă, adică între orele 8,00 hai sa zicem 9.00 AM și 10 PM, după cum urmează:
- 9,00-10,00 – mergem sa bem ca fetele cafeaua în oraș. Să zicem că vom face asta într-o cafenea cu geamuri largi unde am putea păstra pe tot parcursul contactul vizual.
- 10,00-11,00 – trecem pe la bancă și apoi dăm o fugă la piață să luam fructe și legume proaspete. Vom lua si un buchet mare de flori de sezon și ne vom întoarce încărcate acasă.
- 11,00 – 12,00 – DS3-ul stationează și doamna toane gătește.
- 12,00 – 13,00- Facem o plimbare cu fetele la școală, mergem încet de tot pe strada liceului pentru a fi sigure că suntem observate de absolut toată lumea. Tineretu, zic.
- 13,00- 17,00 – Pauza. Masina se odihneste si soferița muncește. De undeva trebuie să vină și banii, nu-i așa?
- 17,00- 21,00 – luam fetele de la școala și mergem să mâncăm și să vedem o piesă de teatru. De data asta e și tati cu noi, îl văd cu coada ochiului cum se miră și înceracă să întelegă ce-i cu toate luminițele de pe bord.
- 22,00 – stingerea pentru mașină. Cum spuneam va sta în fața casei toată noaptea și va fi admirată până a doua zi în zori de tot ce mișcă prin zonă, fie el om sau animal.
V-am spus eu că Citroenul DS3 va avea program de corporatist, nu m-ați crezut…
Tags: Citroen DS3, concurs, masina
Buretele
Noi
Din ciclul “ţara piere şi baba se piaptănă” vom vorbi azi despre burete.
Prima dată a fost unul mic şi verde cu care mama ne freca spatele, mâinile şi picioarele. Il umplea cu spumă din belsug şi ni-l plimba pe piele cu multă îndemânare. De mamă.
Apoi a fost buretele sprijinit de tabla din clasă. L-am remarcat în prima zi de şcoală. A mea. Tovarăşa învăţătoare a şters tabla şi ne-a spus că buretele trebuie să fie tot timpul curat. Pentru asta trebuia spălat cu apă şi clătit cu oţet. Aşa-i că nu ştiaţi asta? Primii 3 ani de şcoală i-am petrecut într-o sală de clasă în care mirosul de oţet ne însoţea de la prima până la ultima oră. În clasa a-IV a am schimbat şcoala, învăţătoarea şi modul de a şterge tabla.
A urmat apoi buretele din bucătărie. Cel de vase. Care trebuie să fie întotdeauna curat. La mine se întâmplă un fenomen neobişnuit. De câte ori îl schimb, vine cineva şi varsă zaţul din ibricul cu cafea, invariabil, peste burete. Bineînţeles că dacă întreb, nimeni din casă n-a făcut treaba asta. De aici am eu firele albe, nu de la bătrâneţe.
Cam astea sunt situaţiile în care m-am întâlnit eu până acum cu noţiunea de burete. Până ieri.
Am dat comandă, acum câteva zile, la o fabrică, de 510 bucăţele de burete. Dacă o bucăţică era cam cât o pernuţă decorativă, vă imaginaţi cam cât însemnau, ca şi volum, 510? Vă spun eu, nu vă imaginaţi.
Am plecat ieri ca o floricică să ridic eu comanda de la fabrică. Cu autoturismul. 
Nu mică le-a fost mirarea celor din depozitul de unde se făcea livrarea când au văzut ce maşina am tras eu la rampă. Cu portbagajul ridicat.
Şeful de depozit, un drăguţ, m-a întrebat daca am destulă motorină, cât să fac cel puţin 10-15 drumuri pentru a lua toată comanda. Oameni buni, era vorba despre un munte de burete. Pe care eu vroiam să-l bag într-un Accent. Dintr-o dată.
Ok, n-am reusit, dar nici nu m-am lăsat uşor. I-am spus omului că în maxim 3 drumuri îl iau pe tot. Şi-a râs în barbă, dar s-a arătat dispus să mă ajute. Am băgat atât de multe pernuţe din alea în maşină încat părea o chestie făcută din burete. La sfârşit doar locul pe care stăteam eu mai era liber. Eram înconjurată de bureţi. Un şugubăţ de băiat de la depozit îmi strigă: ” Măcar eşti sigură că dacă faci vreun accident tu scapi cu viaţă, că te salvează buretele.” V-am spus că-mi plac oamnenii care vad partea buna în orice lucru rău?
Şi uite aşa, am încălecat pe o şa, moale ce-i drept, şi am reuşit în trei drumuri să aduc muntele de burete la atelier. Acum credeţi-mă am altă percepţie asupra ceea ce poate însemna burete.
Gigel avea masină
Iun
Gigel (să-i spunem aşa pentru ca Dorel nu are carnet) merge zilnic cu maşina personală la serviciu. Maşina nu-i nici veche, nu-i nici nouă, nu-i nici BMW, nu-i nici Logan, nu-i nici neagră, nu-i nici albă…decentă.
Ieri Gigel a oprit ca de fiecare dată la gogoşerie să-şi ia micul dejun, gandindu-se că peste câteva zile, odată cu creşterea TVA-ului, îi va creşte şi gogoaşa. Pardon, preţul gogoşii. Având mintea ocupată cu astfel de gânduri, omul nostru n-a mai închis maşina, oricum, în afară de faţa casetofonului nu aveau ce să-i fure din ea, în scurtul timp în care avea să lipsească.
După ce gogoşile au fost tăvălite prin praful alb şi dulce şi apoi ambalate în punga ce avea să-i înnebunească cu mirosul emanat pe colegii de muncă ai lui Gigel, acesta se îndreapta fluierând a pagubă spre maşină.
Care maşină lipsea. E drept că omul o lăsase într-o zonă cu oprirea interzisă, dar nu stătuse decât 5 minute şi nu era prima dată când făcea asta. S-a uitat îngrozit în zare să-i vadă pe ridicătorii de maşini dar n-a fost chip să dea cu ochii de ei. A trecut cu bine peste preinfactul provocat de conştientizarea faptului că va plăti cca 1000 de lei ca să-şi recupereze maşina şi a dat telefon unui coleg care păţise chestia asta acum ceva vreme şi ştia ce-i de făcut în situaţii din astea. A sunat la 112 şi a întrebat ce trebuie să facă în continuare. În tot acest timp gogoşile se răceau şi rămâneau nemâncate.
Numai că tragedia a intervenit în momentul în care poliţistul i-a comunicat că în zona în care se afla nu a fost niciun echipaj de ridicare autoturisme şi ca masina sa nu figureaza intre cele adunate de pe strazi.
Deci da, lui Gigel i-au furat masina. Scurt. Credeţi că i-o mai găseşte cineva, vreodată? Eu nu.
P.S. Gogoşile au fost totuşi excelente.
Tags: gigel, masina, ridicari auto
Vineri plecam la Zagreb
Apr
Cu masina. . Am hotarat asta inainte de a veni norul de cenusa, asa ca ma felicit inca.
Plecam in interes de serviciu, evident. Nu ne-am permite sa lasam totul balta si sa plecam intr-o excursie de placere, la sfarsit de saptamana. Nu. Dar sa incercam sa scoatem cat mai multa placere din drumul asta, lung si probabil obositor, putem. Spun probabil pentru ca am fost odata cu masina din Bucuresti pana dincolo de Barcelona, adica vreo 3500 km fara sa oprim pentru dormit, nicaieri. Bine, eram mai tineri si mai nelinistiti. Acum vom vedea.
Plecam vineri dimineata pe la 4 din Bucuresti, si intentionam ca pana-n 17.30 sa fim la Zagreb. S-o putea, nu s-o putea, noi nu putem decat sa incercam. Daca ai fost si/sau ai idee de drum de popasuri (pentru intins oasele si reimprospatat cafeaua), da-mi de stire. . Ca or sa fie si neprevazute asta-i clar, dar nu strica niciodata sa stii la ce sa te astepti, macar in parte.
Romania, tara oamenilor cinstiti
Aug
Acum vreo zece ani
Sotul meu avea o dacie masina de serviciu. Masina ramanea in fiecare seara in fata portii ca un caine credincios. Era o rabla cu care insa ne faceam treaba isi facea treaba.
Intr-o duminica dimineata masina nu mai era in fata curtii. Nu ne venea sa credem. Am intrat in casa sa vad daca sunt cheile, ma gandeam ca a dat-o cuiva si nu-si mai aduce el aminte. Acum logic vorbind, cine sa fure o rabla de dacie? Ei bine, uite ca s-a gasit cineva.
Evident ca am facut plangere la politie, evident ca masina n-a mai fost de gasit, dar n-as baga mana in foc ca a si cautat-o cineva.
Azi dimineata
Am cautat telefonul in geanta (a se remaca ca mi-am amintit de telefon inainte de a iesi din casa). Nu era. M-am sunat de pe un alt telefon, nu se auzea de nicaieri nici un sunet. Zic, e in masina sau l-am uitat la serviciu.
Cand am iesit la poarta am vrut sa deschid masina. Nu trebuia, era deja deschisa.
Zic: vai, aseara am uitat sa bag masina in garaj! Aseara am uitat sa inchid masina! Aseara am uitat telefonul in masina!
Pe scaunul din dreapta era telefonul. Mentionez ca nu e prima data cand mi se intampla asta.
Concluzie
In ultimii zece ani Romania a devenit o tara cu oameni cinstiti sau azi in Romania nu mai intereseaza pe nimeni un telefon si-un spark, chiar si luate impreuna.
Weekend la tara
Apr
Pentru ca de Paste nu am putut sa mergem si la parintii mei la tara, ne-am rezervat weekendul asta (care tocmai a trecut), sa le facem o bucurie si sa le ducem nepoatele doua zile. Zis si facut, numai ca socoteala de acasa nu se potriveste aproape niciodata cu cea din targ, inainte de a pleca s-au adunat o multime de lucruri de facut, iar plecarea s-a amanat cu cateva ore bune.
Noi tocmai ne hotarasem sa incercam un traseu nou. De obicei ne duceam Bucuresti- Buzau- Braila si acum am vrut sa fim mai smecheri, sa mergem Bucuresti- Slobozia- Braila, ceea ce n-ar fi fost tocmai rau, mai ales ca mergeam 90 km pe autostrada. Ai mei nu stau tocmai in Braila, ci intr-un sat din judet in care (am aflat acum) se poate ajunge pe cel putin 6 rute, care mai de care mai nasoala, in sensul ca drumurile in zona sunt pline de cratere (a se citi gauri enorme in asfalt). O singura ruta era cat de cat normala, dar noaptea care ne apucase pentru ca plecasem tarziu, impreuna cu GPS-ul, ne-au ajutat sa o ratam cu mare succes.
Deci da, aproape am rupt masina, am injurat ( in gand), am bombanit (cu voce tare) si drept recompensa a inceput ploaia. Ziceai ca vine sfarsitul lumii si noi orbecaiam noaptea pe niste drumuri de tara, pe o ploaie torentiala. Faza cea mai rea a fost, cand am vorbit la un moment dat cu ai mei la telefon si le-am spus ca ploua de rupe, dar mai avem doar 20 de km si ajungem, iar ei ne-au raspuns ”Mai copii la noi nu ploua, cine stie pe unde sunteti voi.”
Pana la urma am ajuns la ei odata cu ploaia, fenomen al naturii care n-a mai plecat decat duminica dimineta si care a facut, ca weekend-ul nostru la tara sa se transforme in weekend-ul nostru in casa.
Dar nici noi nu ne-am lasat si duminica, la prima raza de soare am fost in curte si pana spre seara ne-am facut de lucru pe afara, mai ales ca fetele s-au imprietenit cu noul catelus al bunicilor, pe care l-au plimbat de lant pe ulita.
Una peste alta a iesit bine totul, nu ma intelegeti gresit. Ne-am odihnit, baietii au fost la peste, fetele au facut prajituri, copii s-au jucat, am simtit si cutremurul, ne-am adus aminte si de fitosele cu toping…..
Gata….acum spor la munca!
Daca e luni e tragic
Mar
Pentru ca nu ne-am adaptat inca la ora de vara, ne-am trezit super-tarziu. Of, e luni, ne asteapata o saptamana plina de zile lucratoare. Am facut totul pe repede inainte si am intrat in garaj la 7.55 Ne-am urcat in masina cu catel, cu purcel, genti si ghiozdane am facut o mica criza de nervi ca toate CD-urile mele erau imprastiate pe bancheta din dreapta, m-am linistit pana a deschis tata usile de la garaj si am dat la cheie. Nimic Deja gandurile negre se adunau, am mai pus o data contactul. Tot nimic. Era clar.
Monstrii ( vedeti de ce le zic eu monstrii?) se jucasera in masina vineri seara, ascultasera muzica, si lasasera (mai mult…)
Sunt un sofer bun
Mar
Prima data, mi-a spus asta instructorul cu care am facut scoala de soferi: “Hai Nina ca mergi bine. Cand te-am vazut la inceput cum te uitai la volan, am crezut ca nu scot eu sofer din tine, orice as face.”
Apoi mi-a spus-o foarte elegant politistul cu care am dat examen: “Pentru ca azi e 8 martie, hai sa zicem ca, ati luat permisul domnisoara.”
Nu va mai spun cum mi-au comunicat cat de bine conduc, pe rand, parintii, fratele, colegii de liceu si facultate si mai tarziu sotul si apoi patronul de la prima firma care a avut curaj sa-mi dea masina pe mana. Cert e ca au pastrat stilul, iar eu am primit de fiecare data “felicitarile” cu un zambet larg de multumire pe fata.
Tin minte cand mi-am luat prima mea masina (adica pe carte si talon scria Nina Costea). Doamne ce mandra mai eram. Cum adica ce masina era? Oltcit, a mai tare masina din vremurile alea. Mergeam intr-o zi cu ea pe Pantelimon, si sotul meu a vrut sa opresc putin la Dacia (un magazin de piese si accesorii auto, care nu stiu daca mai exista). N-am reusit sa opresc, pentru ca mi-a spus prea “din scurt”. In perioada aia trebuia sa stiu de acasa ce traseu aveam si sa nu ma abat de la el sub nici o forma.
Intre timp m-am mai “specializat” si dupa cativa ani de soferie am reusit sa-mi bag singura masina in garaj. Adica am invatat cum se deschide usa la garaj.
Ehehe, dar anii au trecut si acum, chiar sunt un sofer bun. Cine nu ma crede, e invitat la o plimbare la sosea….
Duster sa fie…
Mar
Am vazut aseara masina la televizor si am ramas un pic cu gura cascata. Ca pe majoritatea femeilor, pe mine la o masina ma intereseaza exclusiv felul in care arata. Daca e urata, poate sa aiba ea echiparea lui peste ca tot nu-mi schimb parerea, pe cand daca arata bine, greu ma convingi ca nu-si merita banii.
Mi se pare foarte misto, insa ma indoiesc ca se va produce in serie, in varianta asta. Sau cine stie!
Sunt curioasa ce impresie va face la Geneva.
P.S. N-as fi scris asta, dar toata noaptea am visat numai DUSTER
Spark
Noi
Am inceput saptamana cum nu se poate mai bine.
Fetele intra la scoala la 8.00 si de ocicei plecam cam la fara un sfert de acasa, ca sa fiu sigura
ca ajung la timp. Azi eram un pic in intarziere ( era 7.50) si cand am vrut sa scot masina din garaj, nimic.
Adica masina era in garaj dar nu avea viata . Dadeam la cheie si nimic. Nici macar nu facea ” clank”.
Aproape ca-mi venea sa plang. Pana la urma am rezolvat-o cumva, in sensul ca am plecat cu cealalta masina, dar, dimineata ( si nu numai ) a fost compromisa. Intoarce-te acasa, inceraca sa pornesti, am luat curent de la alta masina, nu merge, incearca impinsa, nu merge. Pana la urma am legat-o si am dus-o la GTT.
Normal ca am lasat-o acolo. Doar nu erau sa schimbe bateria pe loc , este o chestie de finete, cere timp.
Si uite asa, am ramas fara masina cateva zile. Mda….
