Posts Tagged ‘luni’
Articolul de luni
Oct
Pfuăiiii, am scris un articol întreg, nici prea lung nici prea scurt, dar sigur pe placul meu și-al vostru, articol care a dispărut. Pur și simplu.
Bine, acum eu pot să spun că era cel mai bun articol scris de mine vreodată, că oricum nu mă poate contrazice nimeni, dar n-am s-o fac. Nu era important, era un articol pentru ziua de luni, ziua în care nici iarba nu crește, apăi textele să se salveze. Așadar, pentru că nu vreau să-mi las cititorii cu ochii în soare chiar dacă afară-i înnorat, vă trimit pe mami știe să citiți cum, ca o mamă nemernică ce sunt, am trimis o perioadă copilele la școală fără pachet. Mamelor din lumea-ntreagă, așa ceva nu se face. 
Tags: copii, luni, mami stie, texte sterse
Munca mea de luni
Oct
Pentru cei care se întreabă de ce nu scriu azi un post lung și frumos, eventual și amuzant, în care să vă povestesc câte în lună și în stele, am un răspuns în imagini:
Foliile alea verzi, toate (și încă ceva în plus, plotter-ul taie în continuare), trebuiesc decolate și lipite pe multe, multe tricouri.
Da știu e o muncă de călugăr bătrân chinez pe care m-am angajat c-o fac și care acum mă cam sperie, dar mă descurc eu până la urmă. Știți cum e, ochii te sperie și mâinile te scapă.
A, și asta nu-i tot ce am eu de lucru, nu, nici pe departe, actele-s acte, clientii sunt clienți, toată lumea vrea câte ceva. 
O săptămână excelentă vă doresc și vouă!
Gânduri răvășite
Mai
Am gândurile împrăștiate și mărgelele la gât. Am mâinile date cu cremă și cafeaua nebăută. O riglă zace uitată într-un colț al biroului. Oare există și o lume a ei?
Săptămâna a început fără ca eu să pot lua startul odată cu ea și am aflat, în felul ăsta, că lumea se mișcă și fără mine, iar gândurile răvășite nu mă ajută deloc. Cu toate astea, astăzi e o zi foarte importantă pentru mine, așa cum ar trebui să fie toate zilele din viața noastră. Așa aiurită cum mă simt, astăzi am facut un lucru de care-s tare mândră și pe care cu multă bucurie sper că îl voi duce la bun sfârșit. E un lucru simplu, ba chiar e și micuț, dar e departe de a fi neimportant. Repet, pentru mine.
Hai că scriind mi se face ordine în minte și am senzația că încep încet, încet să mă regrupez. Serios vă zic, mă simțeam ca și cum capul îmi era într-o parte, corpul în alta, iar mâinile și picioarele căutau ceva. Acum că degetele se mișcă grațios pe taste , picioarele s-au așezat comod unul deasupra celuilalt, ochii încep să mi se limpezească și mintea să cugete. Nu știu de la ce m-am simțit așa, parcă fără început și făr sfârșit, important e că scriind despre asta, senzația de împrăștiere trece și mă adun bucată cu bucată.
Mărgelele sunt tot acolo și cafeaua s-a mai golit puțin. Deci lucrurile se întâmplă. Sper ca până pe seară să fiu din nou eu, pentru că cei care citesc mai des aici știu că nu ăsta-i felul în care înșir cuvintele pe sfoară, unul pe față, altul pe dos… Oh, asta-i din altă parte, iar eu azi nu lucrez cu lână, ci cu hârtie și carton.
Sper că voi ați avut un început de săptămână mult mai clar. Al meu e încă un pic de neînțeles.
Tags: ameteala, ganduri, imprastiere, luni
Luni pe fuga
Noi
Nu stiu cum se face ca lunea niciodata nu am timp de scris. Of, sunt atatea de facut… Intalniri de la 9.30 si multa munca pe teren.
As fi vrut sa va povestesc cum am fost ieri cu familia la film. Nici nu stiam ca tre’ sa ai 300 de lei disponibili daca vrei o seara la film. Si macar daca ar fi fost un film misto. Am vazut Harry Potter-Talismanele mortii care a fost, pentru mine cel putin, am un copil caruia i-a placut, o mare dezamagire. Pentru ca trebuie sa stiti ca desi eram oarecum reticenta la seria de filme cu baietelul ochelarist si simpatic, atunci cand am vazut primele parti am fost incantata. Talismanele mortii insa nu mai sunt pe gustul meu si din cate am observat nici pe gustul oamenilor din sala, pentru ca a fost o galagie continua la filmul asta.
Oricum n-am timp sa povestesc. Va pup si sa aveti o saptamana excelenta!
Tags: film, Harry Potter, luni, Talismanele Mortii
Scurte de luni
Noi
- Soarele e în continuare la mine pe terasă.
- Fetele vor să meargă neapărat singure cu tramvaiul la şcoală. Mă mai gândesc la asta.
- M-au sunat ăştia de la BCR şi vor neapărat să mă vad cu ei azi la un interviu. Eu le-am zis că nu vreau să mă angajez, ei insistă.
- Sorin a stricat televizorul. S-a chinuit ieri aproape toată ziua, spre seară a reuşit. Se futu buşi softul. Nuuu, nu-s supărată.
- Joi seară voi fi aici în calitate de “blogger părinte”, dacă eşti prin zonă, dă un semn.
- Azi la 19.00 expoziţia Roxanei aka draw for joy îşi are vernisajul. Intenţionez să ajung. Cu tot cu fete, desigur.
Have a stelar week! (o urare via titus)
Tags: conferinta, copii, expozitie, luni, scoala, scurte, televizor, treburi
Şi mai ziceaţi că sunt eu nebună
Aug
Pentru cei care se aşteptau să scriu ceva deştept în dimineaţa asta (nu că aş mai fi scris ceva deştept vreodată, dar am câţiva cititori răbdători care au încredere în mine şi-mi spun că mai devreme sau mai târziu tot vor citi un articol bun aici), vă rog să mergeţi să citiţi altceva, eu azi (şi un general lunea) nu pot să gândesc. Urăsc lunea şi ea mă urăşte pe mine. Pretty fair.
Totul începe cu o rază de soare care-mi intră dimineaţa pe fereastră şi o face altfel decât în celelalte zile. Adică, lunea raza intră piezis şi se opreşte supărător pe ploapele mele. Deschid ochii orbită şi văd că-i 7.30. Luni.
Închid ochii din nou şi încerc să nu mă gândesc la nimic. Îmi iese. Nici nu-i greu la cât de goală mi-e mintea. 
Până la urmă raţiunea învinge şi mă trezesc, îmi bag picioarele în papuci şi pornesc spre baie. În drum spre baie traversez un hol prin geamurile căruia văd terasa. Îmi amintesc de sâmbata şi duminica ce tocmai s-au încheiat, când mi-am petrecut mare parte de timp pe terasa asta. Mai o bălăceala, mai o carte, mai un joc, mai un stat la soare…
Trecând până la urmă peste tot şi toate, termin cu baia, mă îmbrac şi pornesc spre serviciu. Ajung în timp record şi urc mândră (habar nu am de ce eram mândră) scarile cladirii în care avem sediul. Un coleg vigilent observă că mi s-a descusut un pic o bretea de la rochie şi face glume, cum că s-ar putea să răman dezbrăcată. Îi răspund cunoscătoare că anul ăsta se poartă rochiile prinse pe un singur umar, deci nu-i problemă.
Ajung în faţa biroului, mă aşez, dau drumul computerului şi aud undeva în jur că tocmai ce s-a buşit serverul firmei. Adică cu totul. Excat când ne revenisem după ce în iunie se întâmplase exact acelaşi lucru. Naşpa.
Acum să aibă cineva curaj să-mi spună că lunea e o zi bună. Doar să îndrăzniţi. Eu am ştiut încă de la raza aia ciudată de dimineaţă că ceva nu-i în regulă. Plus că azi colac peste pupază, tre să plătesc rata la bancă şi n-am bani suficienţi, dar măcar serverul să-şi revină.
Luni după duminică
Aug
Cea mai proastă idee posibilă e să vină urâta zi de luni după frumoasa zi de duminică. Nu putea să urmeze măcar o prietenoasă zi de joi, ca sa nu spun vineri?
Păi stai tu duminica cu familia şi prietenii la palavre, la băute, grătare, piscină, filme sau după caz, somn şi după aşa o zi de relaxare şi desfrâu apare ea, lunea. Cu multă muncă şi sarcini care mai de care mai greu de evitat, cu mersul la clienţi şi rezolvat de sesizări, oameni care te aşteaptă sau cu acte de obţinut de pe la autorităţi, adică de la oameni care nu te aşteaptă.
Păi e corect? Dacă venea după duminică o zi de joi, alta era situaţia. Joia e cea mai frumoasa zi din săptămână. Ce trebuia rezolvat urgent ai făcut luni, marţi sau miercuri şi dacă totuşi a rămas ceva pentru joi poţi amâna relaxat pentru vineri, atunci când cheful de muncă e la cote maxime.
Singura situaţie în care suport mai bine ziua de luni, e atunci când aceasta coincide cu ziua de salariu. E, atunci mai treacă meargă, dar în rest…So, ce fac eu azi că n-am nicio tragere de inimă să mă apuc de treabă?
P.S. Şefu, ştiţi, ăsta e un post scris pentru blog, eu de fapt ador ziua de luni, am energia la mine şi mă gândesc s-o folosesc toată în timpul orelor de serviciu.
Atunci când totul revine la normal
Noi
E luni şi toate reintră pe făgaşul normal.
E luni şi sediul firmei la care lucrez e tot acolo, cu tot cu personal. Asta-i de bine. E luni şi campania electorală încă nu s-a terminat. E luni şi noi suntem mai optimişti ca altă dată. E luni şi avem încă rate la bancă. E luni şi muncitorii mei au plecat acasă, şi-au terminat treaba. E luni şi eu sunt mai bogată cu o floare, de fapt cu mai multe flori. Flori frumoase.
E luni şi frigul e mai aprig decât vineri, e luni şi sunt mai odihnită decât eram joi, e luni şi am mai puţine lucruri de pus la punct decât aveam miercuri, e luni şi nu-mi mai aduc aminte ce-am facut marţi. E luni.
E un nou început, e luni, e toamnă.
De luni
Sep
Am nevoie de odihnă. Urgent.
Nu mă luaţi că azi e luni şi se presupune că-s odihnită, că nu ţine. Vreau să mă odihnesc, mai cu seamă pentru că începe şcoala în curând şi eu nu-s pregătită. Da, ştiu că nu eu încep şcoala, dar chiar şi aşa, tot trebuie să-mi fac curaj.
Am auzit că fetele vor avea o învăţătoare nouă (a treia de la începerea vieţii de şcolar) şi vor fi mult mai mulţi în clasă (ceea ce nu-i neapărat mai rău, până acum erau doar 13 copii) şi sunt sigură că le mai aşteaptă şi alte surprize. Noroc că lor le plac surprizele.
Dacă las deoparte faptul că începe şcoala, tot îmi mai rămâne ceva de rezolvat. Tusea. Am o tuse tâmpită care nu-mi dă pace. Nu-i porcină că am verificat, e doar enervantă şi dacă nu-i fac urgent ceva, cred că se tranforma in pneumonie, şi asta e tot ce-mi lipseşte la momentul asta. De aceea azi imi fac timp şi merg la doctor. Ce-o fi, o fi.
În rest, numai bine! Hai să aveţi o săptămână frumosă!
Oare chestia că am nevoie de odihnă, despre care am scris la început, mi se trage de la tuse sau de la faptul că, în afară de câteva zile, vara asta n-am avut concediu?
E haos
Mai
A inceput saptamana intr-un ritm care ma face sa-mi vajaie capul tare de tot. Sa fie oare din cauza ca in weekend, am refuzat sa ma gandesc la ziua de luni? O Doamne!
Nu numai ca e haos, dar parca nimic nu se rezolva, totul este o continuare a problemelor existente sau o noua problema. Oare cat o sa tina treaba asta?
Cred ca e din cauza ca-mi trebuie concediu. Se presupune ca o sa vina si asta, insa mai e ceva pana atunci si daca nu rezolv ce-i de rezolvat, degeaba imi iau concediu. O sa-mi sune telefonul tot ca la serviciu, doar ca eu o sa fiu la iarba verde sau unde oi pune cortul anu’ asta. V-am spus ca vreau sa plec in concediu cu cortul anu’ asta? Va spun acum, dar o sa detaliez intr-o zi.
Of iar vin mail- uri. Unde naiba e criza aia despre care vorbesc toti si din cauza careia ne-au scazut noua salariile?
