Dacă e miercuri, e haos

De câteva zile telefonul nu mă mai ascultă, s-a supărat pe mine, nu mai vrea să-mi fie prieten, nici măcar smart phone nu mai vrea să fie, așa că abia dacă mai pot răspunde la apeluri fără să-mi spuna el că are memoria plină și să nu mă îndemne să-mi sterg date din el. E Nokia E72. Mda, n-are taci, dar eu mi-am făcut treaba cu el cum nu se poate mai bine până acum. Ok, când ne mai supăram îi dădeam restart și prietenia o lua de la capăt, dar de data asta nu mai vrea. Așa că acum e în depanare, dacă știți vreo aplicație de mobil pentru twitter vă rog să-mi dați o mână de ajutor. Mulțumesc!

De ce zic că-i haos miercuri? Pentru că azi vin oamenii de la Minolta Ikea să-mi monteze bucataria, din care cele mai multe piese sunt deja la mine în garaj, numai că-mi lipsește o parte din blat. Adica un blat întreg. În ziua când am luat-o, erau pe stoc la Ikea trei blaturi de care aveam eu nevoie, fix trei îmi trebuiau și mie, bucurie mare. Până să introducă însă băiatul care ne ajuta, comanda în calculator a dispărut unul din ele. Îl luase deja o familie de lângă noi. Off, ce mai vaiet, ce ma zbucium….

Oricum, se anunța că mai vin în stoc blaturi din astea minunate de care voiam noi, așa  că am stat oarecum liniștiți că montajul venea peste două săptămâni, adică azi, și blaturile trebuiau să intre la ei în stoc pe 5, adică acum două zile. Numai că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg și cică s-a modificat schimbarea și acum abia pe 13 vor veni blaturile de care am eu nevoie. Vă imaginați cum ar fi să stau cu dulapurile fără blat vreo săptămână în cel mai fericit caz? Eu nu.

Așa că am luat problema în mână și azi mă înfințez la Ikea și-mi fac rost de blat. Nu știu încă cum voi rezolva problema, dar nici nu mă gândesc prea mult la asta, am s-o rezolv, nu încape îndoială.

Bun, și ca să fie tot tacâmul complet, vineri au fetele la școală bazarul anual de Crăciun, unde copiii vând produse făcute de mâna lor și a părinților care îi musai să-i ajute. Noi anul asta ne-am decis să facem prăjituri (eu împreuna cu Sonia) și penare, suporturi de flaut și săculeți pentru castane (eu împreună cu Iulia și buni). Dacă prăjiturile le facem vineri, la celelalte trebuie să lucrăm de zor până atunci și să sperăm că terminăm la timp.

So, o zi frumoasă vă doresc și vouă.

Tags: aplicatie twitter, bazar, blat, bucatarie Ikea, jucarii, prajituri, telefoane

Voi anul ăsta la ce cadouri v-ați gândit?

Nu-mi spuneți că e devreme, mai sunt doar câteva zile pînă la Moș Nicolae și mai puțin de o lună până la Crăciun.

Trebuie să recunoaștem că oricât am fi de săraci, oricât de mult ne-ar fi afectat criza sau mai concret,deși salariile ne sunt din ce in ce mai mici si cheltuielile din ce în ce mai mari, nu putem lăsa sărbătorile să treacă fără să le luam celor dragi cadouri de Crăciun dintre cele mai frumoase.

Țin minte că pe vremuri, copil fiind, mă bucuram și de cea mai mică jucărie, iar apoi pe măsură ce-am crescut au început să crească și pretențiile mele. Voiam tot felul de lucruri complicate iar părinții mei se dădeau peste cap, numai să mi le poată oferi. Adevărul este că eram un copil bun și din cauza asta voiau ei să fiu de fiecare dată încântată de cadou. Stiți de ce zic că eram copil bun? Pentru că și eu le luam lor cadouri. Bine, eu de fiecare dată mă străduiam să le iau ceva care le placea, dar de care, la o adică, să mă pot folosi și eu. Așa fac și acum cu Sorin. Îi spun, de exemplu, ca vreau să-i iau de Crăciun un aparat de făcut masaj de care cine credeți că se va folosi cel mai des? Exact!

Adevărul este că anul acesta n-am să mai fac asta și îi voi lua cu adevărat ceva ce-i va plăca și de care nu mă vad atingându-mă, cel puțin o vreme. Am mai vrut eu să fac asta și anul trecut, dar n-am reușit. Anul acesta sper să-mi iasă, am găsit un site cu cele mai misto, după părerea mea, cadouri pentru bărbați. Bine, merg pentru cei care cam au de toate și cărora știți că le plac chestii de genul acesta, deși unii n-ar recunoaște că le face încă o deosebită plăcere să se joace și în lumea reală. Că la jocuri pe computer sunt cu toți mari campioni.

Tags: baieti, bigboytoys, cadouri, jucarii

De la peruci la cărți într-o oră

Sâmbătă seara am fost la petrecerea unei prietene de-a copilelor. Pentru că fetei îi plăcea o jucarie anume, ne-am străduit să i-o facem cadou, dar cum noi tre’ să luăm cadou la dublu, a doua alegere a fost o perucă. De fapt era doar o coadă pe care o puteai atașa părului tău printr-o clemă, ceva banal oricum. Da, dacă ar fi totul așa simplu…

Sonia și Iulia au coalizat și mi-au reproșat că lor nu le iau niciodata așa jucării frumoase, iar de fiecare dată când merg la ziua altor copii acestora le luăm numai lucruri cool ( fie vorba între noi, din peruca aia curgea o grămadă de păr, am văzut în timpul petrecerii și mi-a părut rău că i-am luat copilei asta, dar răul era deja făcut). 

Măi, li s-a pus pata pe coada aia și neapărat au vrut să aibă și ele. Inițial le-am zis că eu nu dau banii pe așa ceva.  Sonia mi-a replicat: Mami, tocmai ce-ai făcut-o!   Oricum au înțeles ideea și  s-au dus la tataie, l-au pupat pe amândoi obrajii și-au făcut rost de bani.

Apoi le-am zis că merg cu ele la magazin doar după ce își termină temele. Toate. Au reușit și asta în timp record și am fost nevoită să mă țin de cuvânt. Odată ajunse la magazin ne-am dus direct la raionul cu păpuși, peruci pentru păpuși și cozi din astea cu păr curgător. Hahaha, ce m-am bucurat, nu mai aveau decât una blondă. Din păcate pentru mine mai exista un magazin, la câțiva kilometri distanță. Aveam un chef să  caut peruci duminică după-amiază, ceva de speriat. 

Fetele mele n-au părul blond așa că s-au cam pleoștit când au vazut oferta, dar mama lor atât a așteptat. Eu: Nu vreți să intrăm în supermarket să vă uitați acolo, poate vă alegeți altceva, poate niște stilouri bune sau o mapă frumoasa? Ele: Hmmm, da, mergem în magazin, dar ne uităm la jucării și dacă ne ajung banii ne luam ceva de joacă.

Norocul meu că oferta de jucarii e oarecum limitată și ele le-au cam încercat pe toate. S-au plimbat un pic printre rafturi și s-au liniștit. Resemnate au vrut să meargă la cărți. Stilouri și mape noi nu le atrageau nici atât, dar special n-am zis eu nimic de cărți. Am vrut să văd dacă le trece varianta asta prin cap. :D

Au stat vreo douazeci de minute printre cărți, ocazie cu care am mai văzut și eu ce-a mai apărut nou și până la urmă am plecat de la raionul ăla cu două cărți. Dacă de a Iuliei sunt foarte mulțumită, ca-i Heidi editată bibingv, o idee ce mi se pare genială, mai ales pentru copiii care acum se străduiesc să învețe o limbă străină, ei bine, cu Sonia am avut de furcă, vroia numai cărți cu vampiri sau ceva cu povești de groază. În final am  lăsat și eu și ea câte ceva de la noi și am acceptat să-și ia Cum să fii cea mai bună în toate.  Ce să zic, ea poate să încerce, înainte de-a afla că-i imposibil.

Nu vă spun ce mândru a fost bunicul când a văzut că fetele au ales cărți în locul perucilor.

Tags: alegeri, carti, copii, jucarii

Tati, tati, uite săniuţa

Deşi săptămâna trecută mă plângeam că-i o corvoadă să merg la cumpărături, vineri, aproape de ora închiderii, eram la supermarket. Am ales ora aia pentru că mă gândeam că-i mai liber, şi am avut dreptate, când am ieşit din magazin mai era în parcare doar maşina noastră şi încă doua-trei maşini care presupun că erau ale angajaţilor.

În periplul nostru târziu am zăbovit câteva minute bune la raionul jucării, în încercarea de a găsi ceva cadouri drăguţe pentru doi copii frumoşi, dragi, cuminţi şi deştepţi. Nu ai noştri.

La raftul cu jucării pentru băieţi era gălăgie mare.  O familie numeroasă, adică mama , tata, un unchi, bunica şi bunicul plus prichindelul care era şi subiectul dezbaterii:

- Haidi fă, ia ceva şi hai să mergem că anunţară fetile astea închiderea.

-Ce să-i iau mă că helicopter din ăsta mare are. Nu tu i-ai luat mă Lucefere data trecută?

-Da mă, i-am luat eu d-ăsta, hai să-i luăm maşină din asta cu telecomenzi. Ia uite nenicule cât e de mare asta, îţi place?

-Nu-i lua mă dreaqu’ iar maşină că are  grămadă de maşini, i-ai un robot, ceva.

-Ce să faca bre cu robotu’, n-ai văzut că roboţii ăia a’ lu’ Ministru nu-i place?

- Uite mă, ia vino să vezi ce şucar e autobuzu’ ăsta, are şofer care coboară, să fiu al drequ’ dacă nu i-l iau p-ăsta. D-ăsta n-are nimeni fă Maricico, o să moară ăia a lu’ Bălan când l-o vedea.

- Haidi mă, n-aţi mai luat nimic, hai deaqu’ că zice ăştia că sântem la furat, luaţi-i băiatului un cadou frumos şi hai să mergem.

- Haoleu fă, da’ unde-i baiatu’?

Între timp, copilul familiei ce se consulta în vederea alegerii celui mai adecvat cadou pentru mezin, venea din cealaltă parte a raionului de jucării, cărând după el o săniuţă:

- Tati, tati, uite săniuţa, te rog să-mi iei săniuţa asta!

Toţi ai lui au rămas cu gura căscată, în timp ce eu zâmbeam în gând văzând  lecţia pe  care cei mari o primeau de la copil şi sperând eu atunci că nici pentru ei nu-i chiar totul pierdut. Mă refer la faptul că micuţul spusese te rog şi îşi alesese o jucărie decentă şi folositoare, dacă e să ne luăm după meteorologi.  Numai că zâmbetul mi-a îngheţat în suflet în secunda doi, când tatăl copilului a hotărât:

- Mâncaţi-aş coaili tăle, îţi ia tata şi săniuţa şi autobuzul (era o enormitate de autobuz căruia copilul nu-i aruncase nici măcar o privire). Haidi fă, ia-o pă măta şi pă tactu şi hai să mergem! Lucefere, tu nu i-ai luat nimic mă?

Sunt  foarte multi părinţi care gandescc aşa, bine, poate nu se exprima chiar la fel, dar de gândit… Al meu trebuie să aibă cele mai  mari şi scumpe jucării!

A, şi  în cazul în care vă întrebaţi dacă eu am stat şi m-am uitat la ei ca la spectacol în tot acest timp, răspunsul este da, aşa am făcut.

-

Tags: cadouri, copii, jucarii, parinti

Am găsit…

Pentru că avem doua fete, de fiecare dată când a fost vorba să le luăm cadouri, ma uitam la jucării pentru fete, logic. Soţul meu mai scăpa de lângă mine şi-l găseam la raionul cu roboţi şi maşinuţe, dar n-a fost chip să ia vreodată ceva de acolo pentru copiii noştri.

Pentru că iepuraşul trebuie să vină şi anul acesta în dublu exemplar, mă uit de câteva zile pe net în căutare de jucării educative (daca e să fie pe placul meu) şi frumoase (daca e să fie pe placul fetelor).

Din pagină în pagină ajung la acest fel de jucarii unde mă blochez pur şi simplu într-o descriere de genul “cardran” “anvelope durabile off-road cu crampoane”. Măi nene, astea-s jucarii? Şi atunci mi-am dat seama că anul asta, Sorin va primi de ziua lui, cel mai mişto cadou pe care i l-am luat eu în ultimii 5 ani: un elicopter cu telecomanda Evident că mă gândesc să-l manevrez şi eu, sper doar să nu rămân numai cu gândul.

Ştiu sigur că el  se va bucura de cadou, chiar dacă din greşeală intră pe aici şi află ce gând i-am pus.

Pentru fete nu m-am decis încă la nimic, că mi-am pierdut tot timpul pe care-l aveam ieri uitându-mă la maşinuţe şi  buldozere 4×4.  Sunt foarte tari, deja le-am aratat colegilor de serviciu şi care mai de care îşi dau cu părerea despre ce şi-ar dori.

sursa foto

Tags: cadouri, elicoptere, jucarii, masinute

jucarii versus carti

Recunosc ca atunci cand cumpar un cadou pentru un copil as opta oricand pentru  carte in locul clasicelor jucarii.

Nu zic ca asta e un lucru bun daca se exagereaza in directia asta, insa pe mine ma mai tempereaza sotul, care imi zice  “daca chiar vrei sa se bucure, i-ai si-o jucarie”.    Eu cred ca un copil  se va bucura si de carte, numai ca nu atat de mult si nu atat de repede cum o face atunci cand primeste ceva de joaca.

Acestea fiind spuse, se intelege ca Iulia si Sonia au in egala masura si carti si jucarii. Bine, au mai multe carti dar au si jucarii.

Ieri au facut copiii de pe strada noastra un targ de schimb de jucarii. Au dus si ele fiecare cate o jucarie si am fost curioasa sa vad cu ce se intorc (sau daca se intorc cu ceva).

Mare mi-a fost mirarea si bucuria si mandria si nu mai stiu ce sa mai zic, cand le-am vazut venind cu o carte. Si nu cu orice carte. Cu o culegere de texte literare pentru clasa a III a pe care dadusera ambele jucarii cu care plecasera.

Bucuria mea a mers si mai departe, cand am vazut ca ele chiar au inceput sa lucreze din ea si si-au luat treaba foarte in serios.

Numai ca, orice lucru bun are un sfarsit. In mai putin de o ora se certau pe ea si fiecare o vroia pentru sine.  S-a lasat cu plansete si pedepse, insa pana la urma lucrurile s-au linistit si culegerea va fi o zi a Soniei, o zi a Iuliei.

Tags: carti, copii, jucarii, prieteni