Cu câtă bucurie te duci la job?

O colegă ne întreba ieri dacă noi venim cu drag la serviciu…

Am analizat o fracţiune de secundă întrebarea şi am încercat să răspund. Ce inseamna să vii cu drag la servicu?

Să simţi bucurie când auzi sunetul ceasului dimineaţa? Să ai de seara pregătite cu grija hainele  pentru ziua care abia incepe. Sa vrei sa ajungi cu cel putin jumatate de ora inainte de inceperea programului pentru a reciti lista cu sarcini. Sa astepti sedinta de dimineata cu bucurie, pentru ca ai niste chestii terminate pe care vrei să le arăţi colegilor, dar mai ales şefului. Să ştii că undeva în jur de unsprezece mintea ta va vibra la noile sarcini venite pe mail de la conducere, sarcini pe care le-ai prevăzut şi ai deja câteva idei despre cum le vei rezolva, surprinzandu-i pe toţi. Să bifezi tot ce ţi-ai propus pe ziua respectivă şi să-ţi stabileşti pentru mâine targeturi mai ridicate şi  să pleci acasă cu gândul că mâine vei fi mai bun, pentru că faci ceea ce-ţi place.

Ok, acum că m-am trezit, să vedem cum stă treaba de fapt. Când aud  ceasul dimineaţa conştientizez durerea acută din spate, mă intorc pe partea cealaltă şi strâng tare din ochi că poate, poate mă trezesc într-o zi de sâmbătă. Când ajung eu mai devreme cu 5 minute de ora începerii programului, e clar că traficul a fost lejer. Plec mereu de acasă, mult mai tarziu decât ar trebui. Şedinţa de dimineaţă este un mit, o facem rar şi reprezintă pentru noi doar un mod de a socializa şi de a da din cap că da, ne-am făcut treaba şi-o să ne-o facem în continuare atâta timp cât pe zece ale lunii salariile ne vor fi în conturi. Când văd cum curg mailurile cu sarcini, redirecţionez tot ce pot şi rezolv fără să pun la suflet ce-a rămas. Când vine ora de plecare uit de tot, ce sarcini, ce gânduri pentru mâine…nimic. Ma duc acasă unde-i cald şi bine, unde mă aşteaptă ai mei.

Acum, ca să nu mâniem pe nimeni, sinceră să fiu, am un loc de muncă excelent, care-mi permite să întârzii uneori dimineaţa, să fac în ziua respectiva fix ce-mi place, să-mi las pe mâine câte sarcini vreau şi  să plec acasă cu maşina de serviciu. Plus că, cel mai important aspect este (după salariu, evident) că am nişte colegi de milioane. Deci da, îmi place jobul meu şi nu l-aş da decât pe unul şi mai mişto.

Tu te duci cu drag la serviciu?

Tags: bani, bucurie, job, munca, pasiune, placere, sedinte, serviciu

Primul job

Unii dintre noi incep sa lucreze  inca din studentie (liceu ) iar altii nu-si gasesc un job nici dupa multi ani de cand si-au terminat studiile.

Unii ar munci orice, pentru ca n-au incontro sau pentru a sti sa faca cat mai multe lucruri, pentru a se putea intretine sau pentru ca vor sa inceapa de jos,  iar altii vor sa fie direct manageri, fiinca pentru asta s-au pregatit atatia ani in scoala si atunci prefera sa astepte pana-si gaseasc slujba de vis.

Important este sa stii ce vrei, sa stii ce-i mai bine pentru tine, sa stii unde vrei sa ajungi si sa-ti urmezi visul, no matter what.

Primul meu job a fost legat de comert (eram la liceul economic ) si pe timpul verii m-am angajat la o terasa in Targoviste, cu gandul ca din banii castigati sa-mi iau in toamna cele mai misto cizme posibile, vazute intr-un catalog adus de cineva din Italia.

Am lucrat acolo doua luni batute pe muchie, a fost super fun pentru ca Targovistea este un oras destul de mic, astfel incat ne cam cunosteam intre noi, iar cu patronii terasei eram si prietena si  lucrau cot la cot cu mine si cu alte doua fete.

In iarna aia am avut pentru prima data in viata mea, doua perechi de cizme in acelasi timp, una luata de parinti de la Muntenia (magazinul universal din Targoviste) si una adusa de cineva din Italia.

Mi-am amintit de asta ieri cand am urcat in pod incaltamintea mea de iarna de anul acesta si am avut nici mai mult nici mai putin de 12 cutii. 

Tags: incaltaminte, job, munca, prieteni