Sărac și curat

Nu știu alții cum sunt, dar în copilăria mea exista sintagma asta, iar eu înțelegeam că-i adevarată în sensul propriu al cuvintelor. Ei bine, azi nu mai e valabilă nicicum.

Saptămâna asta am exersat mersul cu tramvaiul și mi-am amintit mirosul pur si nealterat al jegului. Oribil, atât de oribil, încât acum când scriu, îmi vine să vărs. Mai oameni buni, se vede treaba că în ziua de azi fabricile de săpun s-au închis. În tramvai cu cât ești îmbrăcat mai prost, cu atât puți mai tare. Eu nu înțeleg cum vine asta.

 Omul sarac, care nu mai are nimic, care mai e și pe la jumătatea vieții, adică cu educația oarecum încheiată, atunci când nu mai are încotro s-o apuce, ar trebui să aibă cel puțin o direcție singură, să-și păstreze puterea de a fi curat. Ai noștri nu o folosesc. Vin și pleacă, mănâncă , beau, vorbesc, râd, plâng…probabil că fac toate astea, dar nu se spală.

În tramvaie miroase îngrozitor. Cel puțin în astea care pleacă de la Republica. Eu sunt oarecum șocată. Mai auzisem că -s tot felul de mirosuri în mijloacele de transport în comun, dar mă gândeam la transpirație, nu la căcat.  Adică, hai am înțeles în prima zi că mirosea a pișălău și alcool de la un nene cam la 55 de ani, mort de beat în miezul zilei. Credeam că a fost un caz izolat.

Am înțeles și-a doua zi când o bătrână cu o sacoșă din care venea miros de șobolan mort, a urcat la Diham. Am zis că n-am avut noroc și cazurile izolate îmi ies toate mie în cale, dar când miercuri m-am așezat pe un scaun de pe la mijlocul tramvaiului și, deși nimeni nu era în apropierea mea, venea totuși o putoare puternică de parcă flatulențele unei herghelii întregi erau în aerul din jurul meu. Mirosul venea de undeva din spate, unde un grup de oameni tineri vorbeau, râdeau și dădeau din mână în mână o sticlă de Unirea.  Bai nene, ăștia erau tineri. Cum mă să pleci de acasă nespălat? Puțind, duhnind, cu hainele murdare… Cum?!

Tags: jeg, mirosurile din tramvai, oameni nespalati

Datoria mea faţă de Nuţu Cămătaru

Aseară când am ajuns acasă, am găsit pe măsuţa din hol două plicuri. Unul era de la bancă şi conţinea un extras de cont deloc prietenos şi celălalt era un plic de la taxe locale. Îmi aduceau aminte că tre’ să platesc impozitul la o maşină pe care n-o mai am de vreo 8 ani, fiindca am vândut-o la modul: “dă-mi banii ia actele, lasă că mergem noi la poliţie după sărbători şi punem totul la punct”.

Tot pe foaia cu impozitul la maşină era trecută şi frumoasa suma de 400 lei, pentru amenzi neplătite în 2009.

În primul rând, nu-mi amintesc să fi luat o amendă în 2009, şi chiar dacă am luat, sigur am plătit-o imediat, ca un cetăţean responsabil ce sunt. Evident că am păstrat chitanţele şi mă voi duce cu ele la administraţie, cum am făcut-o şi-n alţi ani,  dar de ce e nevoie ca de fiecare dată, noi, cei care plătim, să fim nevoiţi să ne dovedim asta?  De ce tot noi trebuie să apărem cu restanţe, taxe şi amenzi neplătite?

Să zicem că n-aş fi bagat în seamă prea tare chestia cu plicul aducător de veşti proaste, dacă nu mi-ar fi stat inima când am auzit urmatoarea ştire: Statul român trebuie să-i plătească lui Nuţu Cămătaru daune morale în valoare de 3300 euro.

Helllo!!!! România!!!! Unde dracu vrei să ajungi cu noi??? Exact tichie de mărgăritar ne trebuia.

Adică, statul nu mai ştie cum să mai scoată bani de la cei care muncesc, pentru a face un amărât de buget, pentru a nu intra în colaps, pentru a nu da România faliment (vorba unui copil) şi acum suntem nevoiţi să plătim şi daune morale unui infractor, pentru că nişte mecanisme ale  statului roman, susţinute tot de platitorii de taxe,  sunt incompetente? OMFG

Nu ştiu cum de inima mea a reînceput să bată. Dacă era să-mi  asculte creierul s-ar fi oprit. Cum să fie posibil aşa ceva? De ce nu vuiesc ziarele despre treaba asta? De ce nu aduce de acasa cel care s-a ocupat de caz 3300 de euro?

Sunt eu nebună? Vouă vi se pare normal? Mie, cetăţean responsabil, statul român, îmi spune că sunt datoare 400 lei, bani pe care probabil i-am plătit deja, iar lu’ Nuţu trebuie să-i plătească statul român daune morale?

Azi, mai mult decât oricând, îmi doresc să mă fi născut în altă parte sau să nu mă fi născut deloc.

Tags: bataie de joc, jeg, nutu camataru, tara de hoti