Posts Tagged ‘istorie’
Mitocănia a atins punctul maxim
Iun
Și mă trezisem așa bine dispusă…
Asta până am ajuns la computer și am văzut ce-a mai debitat primul om din stat. De la noi. S-a găsit el, tocmai el, să-l atace pe Regele Mihai: slugă la ruşi
Nu mă înțelegeți greșit, nu cred că R. Mihai a jucat corect carțile istoriei românilor, probabil că era prea tânăr, poate că a fost prea blajin, dar a luat întotdeauna deciziile pe care le-a crezut benefice la momentul acela pentru poporul român. Abia după încheierea razboiului și după ce inițial a fost de acord cu guvernul comunist, și-a dat seama că făcuse greșeli majore și a încercat să se opună. Era însă prea târziu și el ajunsese să nu mai aibă nicio putere pe scena politica românească. Orice s-ar spune despre Regele Mihai, ca n-a avut curaj, ca n-a avut maturitate, ca n-a fost un bun strateg, orice s-ar spune, repet, nu-l vom putea acuza niciodată că n-a iubit Romania și poporul român.
Eu sunt sigura că el, indiferent cum a acționat, a vrut ca România să iasă cât mai puțin șifonată din toate situațiile. Acum, că n-a prea reușit e altă poveste, dar aș vrea să-l văd pe președintele de azi al Romaniei făcând mai multe pentru țara asta, decât a făcut-o monarhia.
Mă tem însă că ciuda dânsului pe Rege pornește din frustrarea că acesta din urmă deține în Romania mai multe domenii decât va putea avea el vreodată.
Mi-ar plăcea ca zilele astea să iasă Casa Regală cu o declarație a adevarului istoric din periada ’44-’47 (părerea mea e că Regele Mihai nu are ce să piardă azi, indiferent de ce s-a întâmplat cu adevărat în ani ’40) cu care să-i închidă gura marinelului și să-i solicite acestuia să-si ceară scuze public. Păi nu?
Turism, geografie, istorie şi marketing
Mai
Acum ceva timp vă povesteam că fetele au fost într-o excurie la Târgovişte. Acum, ele bagă mâna în foc că acolo au cunoscut o fetiţă, Bianca Voicu.
Zilele trecute au primit la şcoală, în clasă, o scrisoare de la Bianca, care suna cam aşa (citez din memorie că n-au vrut să-mi dea scrisoarea):
“Bună,
Numele meu este Bianca Voicu şi sunt din Turnu Măgurele. Ne-am cunoscut la Târgoviste atunci când am vizitat împreună Turnul Chindiei. M-am bucurat foarte mult că v-am cunoscut şi m-am gandit să vă fac o invitaţie. Am observat la Târgoviste atunci cum copiii sunt interesaţi să viziteze şi să descopere lucruri noi şi interesante despre ţara lor, aşa că vă invit să vizitaţi oraşul meu. Turnu Magurele e un oraş mic şi cochet la malul Dunarii, încărcat de multa istorie şi locuri frumoase ce abia aşteaptă să vi se arate. M-am gândit că merită şi oraşul meu să fie cunoscut şi vizitat de copiii din toată ţara şi eu aş vrea să vi-l prezint şi să vă însoţesc în toate locurile frumoase de la noi.
Vă aştept cu drag,
Bianca Voicu”
Bineînţeles că fetele au venit acasă încântate, că ele vor să organizeze o excursie la Turnu Măgurele, că Bianca e prietena lor, că abia aşteaptă să meargă, ba chiar vor să mă ia şi pe mine şi pe tati în excursie.
Ce să zic, n-am fost niciodata în Tunu Magurele, nu era nici pe departe o destinaţie pentru vacanţă, nici măcar pentru weekend, dar uite cum o scrisoare, plasată exact acolo unde are un impact mai mare, iţi poate stârni interesul pentru un loc.
P.S. Sunt sigură că Bianca Voicu nu există, dar chiar şi aşa mi se pare foarte interesant şi original modul în care cei din Turnu Măgurele au ales să promoveze turismul în oraşul lor. Hai Romania că se poate. 
Locuri uitate
Apr
Acum am ajuns inapoi acasa. Mi-e somn, mi-e foame si mi-e dor de voi. Am fost zilele astea prin locuri frumoase, uitate de lume, dar cu o istorie rascolitoare. Deocamdata va arat doar o poza cu un vechi conac, construit de boierul Zamfirache Sihleanu pe malul stang al raului Buzau, in jurul lui 1800.
Sper sa am timp curand sa va spun si povestea lui.
Fotografia
Dec
Era intr-o vara demult. O fetita de 10-11 ani (eu) venea cu parintii de la bunici, dupa o vacanta petrecuta cu aer curat, multa verdeata si prieteni buni. Tatal fetitei are ideea de a se opri intr-un sat din drumul lor, pentru a merge in vizita la o matusa indepartata de-a lui, pe care n-o vazuse de multi ani. Asa se practica la tara. Cred ca-i valabil si pentru acum, sa mergi in vizita neanuntat, dupa ce n-ai mai dat pe acolo cativa ani buni.
Am ajuns repede, la rudele necunoscute noua copiilor, care ne-au primit cu inima deschisa, ne-au pus pe masa ce aveau mai bun si ne-au cinstit cum se cuvine. Din vorba-n vorba, am aflat ca baiatul mai mic al matusii era fotograf la un ziar din Buzau. Cum baiatul era si el prezent acolo in ziua cu pricina, ne-a facut tuturor cateva poze cu un aparat care pe mine una m-a lasat cu gura cascata. Era un aparat care face poze alb/negru evident, dar era mare, negru si frumos. Parca avea si viata in el, asa am simtit eu atunci. La cererea matusii a trebuit ca si tanarul fotograf sa se aseze la poza in grup si cum aparatul nu se putea pe vremea aia declansa singur, cineva trebuia sa faca poza.
De vrajita ce eram sa pun si eu mana pe aparatul ala, am sarit ca vreau eu sa apas pe buton si sa le fac o fotografie. Spre surprinderea mea, m-au lasat. A fost mai simplu decat m-am asteptat, am avut doar grija “sa-i prind pe toti”. Mi s-a parut extraordinar si am ramas cu aparatul ala in minte multa vreme.
Dupa vreo doua luni am primit acasa la Targoviste un plic cu cateva poze si o scrisoare. Pozele erau foarte frumosase, ba chiar eu, care nu-s fotogenica deloc, am iesit in pozele alea foarte bine (mi se parea chiar ca seman cu Pamela din Dallas 
). Insa nu pozele mi-au ramas mie in suflet si m-au incantat cel mai tare ci scrisoarea. Acolo matusa ii scria tatei, ca fiul ei developase pozele la ziar si le aratase colegilor poza in care aparea si el, spunandu-le ca a fost incadrata de un copil de 10 ani. Reactia colegilor a fost una de entuziasm, ziaristii spunand ca ii prevad copilului care a facut poza un viitor de succes in arta fotografica.
Copilul de atunci a crescut si desi i-a placut mereu fotografia, n-a avut niciodata un aparat bun si n-a gasit de cuviinta sa invete ceva despre fotografii pana acum. Cum e mai bine mai tarziu decat niciodata, aseara am intrat in posesia unui absolut minunat Nikon D3000 pe care in urmatorii doi ani, cred ca am sa invat sa- l folosesc.
Ideea este ca nu cred ca cineva a mai avut direct un aparat DSLR, fara sa stie ce-i ala focus, zoom (exagerez), sau ISO. Cum aparatul are si optiunea Auto, am sa-l sa-l folosesc deocamdata asa, facand poze de compozitie frumoase si invatand cam ce trebuie corectat si unde vreau sa intervin, pe parcurs. Urati-mi succes!
Tags: aparat foto, fotografii, istorie, poze
17 ianuarie
Ian
1871 - S-a născut Nicolae Iorga, istoric, critic literar, dramaturg, memorialist (“Oameni cari au fost”, “O viaţă de om”, “Istoria literaturii române în veacul al XIX-lea”) (m.27.11.1940).
Tags: iorga, istorie, mari romani
