O pâine cum nu s-a mai văzut

Să vă povestesc azi ceva din categoria avem mașină de făcut pâine, acum ce facem cu ea.

Ne luarăm aseară o mașinărie din asta șmecheră de făcut pâinea în casă. Maxim am zis. Adică cea mai mare, mai frumoasă și mai rapidă. Cea mai renumită. La oferta. 😀

Am ajuns acasă într-un suflet, că ne era foame și cum dădusem banii de pâine pentru următorul an pe mașinărie, aveam de gând  să mâncăm tot aseară ceva copt de ea. Gând nesănătos, ce să zic.

Continue reading O pâine cum nu s-a mai văzut

Că tot ne plângem de timp

 

Textul de mai jos nu-mi aparţine, l-am primit pe mail şi cred că-i una din poveştile alea din care noi, oamenii mari, trebuie să învăţăm câte ceva:

Cu voce timida si cu ochii plini de asteptare, micutul il priveste pe tatal sau si intreaba:
– Taticule, cat castigi pe ora?
Tatal, preocupat si cu un zambet sever, raspunde:
– Fiule, aceste lucruri nu te privesc pe tine.

 Nu ma mai deranja, te rog!
Copilul insista:
– Dar, taticule, spune-mi cat castigi pe ora?!
Reactia tatalui, la fel de severa, dar totusi, ca sa fie lasat in pace, raspunde:
– Cinci dolari.
Atunci copilul il intreaba:
– Tata, poti sa-mi dai doi dolari, te rog?
La aceasta intrebare, tatal se supara si cu multa bruschete ii spune:
– Acesta este motivul pentru care ai vrut sa stii cat castig pe ora?

Continue reading Că tot ne plângem de timp