Posts Tagged ‘iarnă’
Am ratat prima zăpadă
Ian
Nu-mi vine să cred că weekendul acesta a nins și eu n-am văzut fulgii decât printr-o perdea cafenie, în graba pregătirii unei plăcinte. Nu, nu pentru mine era plăcinta, dovadă și faptul că am uitat-o în cuptor, un cuptor deștept care se oprește singur dacă cineva îl programează să facă asta. N-a avut cine.
Să revenim, nu-mi vine să cred că a trecut prima zăpadă pe lângă mine și n-am simțit-o deloc, asta dacă nu punem la socoteală ieșirea de ieri până la magazinul din colț în papucii de plastic și geaca de zile bune, ieșire care m-a prins total nepregătită, astfel încât am mers tot drumul cu ochii închiși și am ajuns acasă cu urechile roșii și cumpărăturile în sân.
Norocul meu că în dimineața asta am observat terasa albă, plină de zăpadă pufoasă. Vedeți dumneavoastră, zăpada asta pe care eu am ignorat-o, a găsit de cuviință să mă răsplătească pentru dragostea ce i-o port necondiționat și a rămas nealterată pe terasa casei noastre. E musai să fac azi un om de nea, altfel sunt sigură că anul ăsta nu mai ninge. Și-i atât de fain când ninge…oare de ce n-am fost atentă?
Nici fericirea copiilor care s-au întors roșii în obraji de la joaca cu zăpada proaspăt așezată, nici discuția cu Iulia care voia neapărat să păstreze un bulgăre la congelator, nu m-au făcut să ies afară, așa cum făceam în alți ani, și să mă uit cum ninge. Cred că n-am făcut-o de frică. Da, da, de frică n-am făcut-o. Teama de a nu se opri ninsoarea atunci când mă voi fi minunat de ea, asta m-a ținut departe. Am așteptat-o atât de mult, încât atunci când a venit, n-am îndrăznit nici să privesc spre ea de frică să nu dispară. Și totuși cineva a făcut-o. Ninsoarea a dispărut ca și cum n-ar fi fost, singura urmă a trecerii ei pe aici rămâne terasa mea și poate omul de zăpadă pe care-l vom face azi.
Hai că n-a fost așa greu
Feb
Cum excursia asta cu trenul se întâmplă la noi odată la 5 ani, am zis că merită să notez acum câteva impresii:
- Călătoria cu acceleratul nu-i chiar așa de rea dacă nu ai bagaje voluminoase. Adică, nu-i loc de genți în tren. Am descoperit până la urmă că-ți poți băga geamantanul sub scaune, dar i-ai luat astfel locul pentru bagaj al celui de lângă tine. La noi, la dus a fost cum a mai fost, dar când ne-am întors și am avut în plus clasica geantă cu patru curcani și două găini, nimic n-a mai fost simplu. Nu-mi amintiți de ouă, nu s-au spart decât două, pentru că au avut un loc special.
- În accelerat nu e apă. Curge așa un firicel când apeși butonul de tras apa, dar nu te poți spăla pe mâini acolo. Totuși, deși la plecarea trenului din gară toaleta era cât se putea de curată (mi s-a părut amuzant faptul că la chiuveta era și-un săpunel, dar nici picatură de apă), era și hârtie igenică, ceea ce pe mine m-a uimit (iertați-mi ignoranța, dar pe vremea când mergeam eu cu trenul nu era la toaletă nici coș de gunoi, apăi hârtie), la nici jumătatea drumului, aceeași toaletă puțea de-ți muta nasul, era plină de pișălău pe jos, așadar nefuncționlală. Deh, n-ai cu cine, dom’le.
- Gările din orașele de provincie arată jalnic. Îmi pare rău că nu vă pot arăta decât o poză neclară făcută printr-un geam nu tocmai curat, cu telefonul, dar văzute pe viu, locurile astea înseamnă întoarcere în timp la propriu. Gara din Ploiești, de exemplu, în care altă dată era forfotă de călători, acum nu numai că-i pustie, dar se poate filma în ea fără probleme un film cu scene din timpul războiului.
- Timpul petrecut în tren nu trebuie pierdut sub nicio formă. Fie că citești, înveți, scrii, vorbești la telefon, te uiți la un film sau privești pe fereastră punându-ți gîndurile în ordine, important e să nu-i pierzi timpul. Eu am citit Întoarcerea din rai a lui Eliade și nici n-am simțit cum a trecut timpul.
În concluzie, călătoria asta cu trenul a fost pentru noi cea mai bună soluție. Am reușit să petrecem la bunici câteva zile foarte frumoase, fie stând la gura sobei la povești, țuică fiartă și șorici, fie tăvălindu-ne prin zapadă și bătându-ne cu bulgări. Banalități, desigur, dar chiar și la banalitățile astea ajungem atât de greu uneori. Noroc că există trenuri.
Să dăm zăpada
Feb
Dimineaţă pe strada noastră lumea ieşise să dea zăpada. Nici mai mult nici mai puţin de 5 femei, nu tocmai dintre cele mai tinerele, ieşiseră înarmate cu lopeţi şi se luptau cu nămeţii mai ceva ca bărbaţii.
Indiferent dacă au ieşit pentru că nu au barbaţi în familie sau pentru că aceştia erau deja la muncă, eu nu vreau decât să le felicit.
A, mai există şi cazuri în care bărbaţii familiei dorm şi femeile dau zăpada, dar cred că astea le poţi număra pe degete.
Bravos, doamnelor!
Iarna in bascheti…
Ian
… sau in adidasi. Acestia din urama sunt la putere, mai ales cei cu talpa subtire.
Eu cred ca traiesc in alta lume. In lumea mea, iarna, mai ales pe zapada, se poartă cizme sau ghete, daca se poate imblănite.
De doua zile, de cand vin cu tramvaiul, vad adolescenti, pe care recunosc ca-mi place sa-i privesc. Sunt tineri, frumosi si la ce-ati vrea sa ma uit, la mosi si babe? No… Ma uit la fete si baieti de liceu. Cum se poarta (asta-i alta discutie), cum arata si ce poarta.
Ei bine, banuiesc ca voi deja stiti dar eu acum am aflat, ei pe zapada poarta adidasi. Neaparat. Ba chiar, ieri in statia de tramvai era o fata in bascheti. Uzi, normal. M-am uitat la fata ei si nu se vedea pe ea nicio suferinta legata de picioarele probabil bocna. Nu-mi spuneti ca poate nu avea cizme, mi-e greu sa cred ca un parinte nu-i cumpara copilului sau o pereche de cizme sau ghete de iarna. Fata in rest era bine imbracata doar ca avea bascheti. Fara exceptie colegii cu care era aveau adidasi in picioare.
90% din adolescentii pe care i-am vazut zilele astea erau incaltati cu pantofi de sport, de vara. In putina mea legatura cu lumea urbana, am vazut ca exista niste ghete sport foarte misto, inalte si cu talpa mai grosuta, care pot fi purtate cu succes pe vremea asta. Adica iti tin si de cald si esti si cool sau cum vrei tu sa fii, cand te incalti in adidasi iarna.
Dar, desigur, pentru purtatul baschetilor pe vremea asta, exista o explicatie pe care va rog sa mi-o spuneti si mie, voi aia care cititi randurile astea si sunteti azi in adidasi.
Edit later: Acest post a fost scris aseara. Azi dimineata cand sa ies din casa imi vad copiii, una cu adidasi cu talpa subtire imi picioare, cealalta in tenesi. Am ramas blocata doua secunde si apoi le-am intrebat ce-i cu ele, au inebunit? “Nu mami, avem sportul azi.”
Evident ca le-am pus ghetele in sacosa (nu s-a putut altfel, nu le-am mai putut convinge ca invers era ok, adica tenesii la pachet). Cel putin ele merg cu masina pana la intrarea in scoala si le ia tati tot de acolo la pranz.
Oare asta sa fie explicatia? Toti copiii pe care i-am vazut incaltati asa, au avut sportul ieri si azi?
Murături, varză, ceva?
Sep
Pe vremuri aveam balconul plin de conserve pentru iarna. Murături, celebrele gogonele, gogoşari în oţet, gogoşari umpluţi cu varză tocată, castraveciori, zarzavat, compoturi, gemuri, dulceţuri, bulion, zacuscă şi evident butoiul cu varză.
Era lege. Toată lumea avea aşa ceva, dacă nu aveai balconul plin de astea, însemna că nu eşti om gospodar. Dacă la Crăciun puneai şi un borcan cu carne prăjită în untura porcului proaspăt tăiat, eventual fix în faţa blocului, ca să vadă vecinii, erai un fel de guru printre locatari. Desigur, se putea continua cu afumatul şuncii într-un butoi, tot undeva in jurul blocului, dar asta e drept că se intâmpla mai rar. Deh, nu tuturor le place afumătura.
E adevărat că iarna nu prea aveai de unde lua aşa ceva şi era cam musai să-ţi faci aprovizionarea de cu toamnă. Iernile erau mai grele şi erau mai uşor de trecut cu cămara plină.
Aş vrea să ştiu dacă acum se mai practică toată această aprovizionare de toamnă. Acum avem iarna supermarketurile pline de legume proaspete (pline de chimicale, e drept) şi doamnele de azi au alte preocupari, mult mai lumeşti, decât pregatirea conservelor pentru iarna.
Întreb deoarece noi stăm la curte, avem cămara mare şi de două zile curtea e plină de roşii, gogoşari, ardei gras şi capia, borcane, sticle… Se pregătesc pe pirostrii, într-o oală mare, tot felul de conserve pentru iarnă. Sâmbătă vom face şi zacusca. Abia aştept. Nimic nu se compară cu zacusca făcută acasă, cu vinete, cu ciuperci….
Nu ştiu dacă aş fi făcut toate astea dacă stăteam la bloc, însă părinţii mei o făceau, vecini mei o făceau, însa mi-e greu să cred că cineva care stă acum la bloc îşi mai pune pe balcon butoiul cu varză.
Poate mă înşel…
Frustrarea
Feb
Ma simt frustrata la propriu, de faptul ca in Bucuresti zapada nu rezista. Ma uit la TV si vad ca sudul si sud estul tarii e acoperit de zapada. Ma uit pe geam. La noi nu numai ca-i uscat pe jos in curte, dar nici macar o urma de nor pe cer nu localizez. Eu vreau sa ninga. Si ce daca am niste cauciucuri fara aderenta la masina de serviciu, cu care umblu toata ziua prin oras?! Eu vreau sa ninga. Mi se pare ca iarna fara zapada, e ca piscina fara apa.
Cred ca deasupra Bucurestiului, poluarea e asa de mare, incat s-a format o pasla, care nu lasa nisoarea sa treaca si o redirectioneaza in zonele din jurul nostru, mai putin poluate. Da’ vedeti voi ca ploaia trece prin pasla, trec si cativa fulgi de zapada, dar nu trece ninsoarea.
Ultima zapada adevarata de care imi amintesc eu in Bucuresti, a fost acum cativa ani, cand am iesit la dat zapada pe strada cu mic cu mare. Erau si babe, care abia se tarau pe ele si care daca ar fi cazut si-ar fi rupt cu siguranta ceva, dar erau asa entuziasmate de zapada incat ne-au refuzat cand am vrut sa le ajutam ” lasa maica, dam si noi cat putem, mai luam si noi aer” Am facut la sfarsit un om mare de zapada, cu cratita, morcov, carbuni si matura si a fost o distractie pe cinste.
Vreau sa ninga si la Bucuresti, hello, hello… ma aude cineva?
Vreau sa ninga….cu cine sa vorbesc?
Dec
Toata lumea asteapta sa ninga. Pana si soferii, care stiu bine ce-i asteapta daca vine zapada. Trebuie sa recunoasteti ca altfel arata sarbatorile cand afara ninge. Zilele trecute ne-am amintit de revelionul din 2000. A nins atunci tare in noaptea de revelion. Ne-am infofolit bine si ne-am dus sa vedem ingerul lui Janine din piata Constitutiei parca. De frig si vant puternic, ingerul a fost un fiasco total, dar noi ne-am distrat maxim. Am ajuns acasa ( la caldurica 
) uzi pana la piele, dar, multumiti ca anul nou ne prinsese pe strazi asa cum auzisem noi ca fac aia prin New York .
De atunci s-au mai schimbat un pic lucrurile, in sensul ca n-as mai iesi pe strada in noaptea de revelion decat daca as fi la New York . Dar sarbatorile cu ninsoare au alt farmec…..
Partie de schi in Bucuresti
Noi
Iata stirea:
“Parcul Tineretului din sectorul 4 se construiesc o partie de schi de 180 de metri lungime, cu zapada artificiala, si un patinoar de 1.800 de metri patrati.
Bucurestenii amatori de sporturi de iarna vor putea sa-si incerce schiurile, patinele si saniutele pe 13 decembrie, cand Primaria sectorului 4 preconizeaza ca va inaugura partia si un patinoar, ambele in constructie. Primaria Sectorului 4 si o firma privata sunt initiatorii acestui proiect de langa Sala Polivalenta, care se va numi ‘Acasa la Mos Craciun’. Partia va avea 180 de metri si incepe de la intrarea in Oraselul copiilor si coboara pana in parc. Patinoarul se va intinde de la poala partiei si va avea 1.800 de metri patrati. Cele doua locuri de distractie vor fi deschise pana pe 31 martie2009.”
Suna foarte bine. Iarna asta ( sau incepand din iarna asta) vom avea partie de schi artificiala in Bucuresti.
Bine, e superscurta si nici inclinatia nu cred ca o sa fie prea mare, dar asa ca sa-ti faci damblaua, cred ca merge. Numai sa avem loc pe ea. Ma gandesc ca o sa fie superaglomerata. Oricum mi se pare ca este o idee buna si cred ca daca o sa aibe succes :D initiativa v-a fi preluata si de celelalte sectoare si poate mai apar si alte partii, desi zapada artificiala, dupa parerea mea, nici nu se compara cu cea adevarata .
Tags: distractie, iarnă, partie, schi, zapada
