Tag: drum

Vineri plecam la Zagreb

Cu masina. :D. Am hotarat asta inainte de a veni norul de cenusa, asa ca ma felicit inca.

Plecam in interes de serviciu, evident. Nu ne-am permite sa lasam totul balta si sa plecam intr-o excursie de placere, la sfarsit de saptamana. Nu. Dar sa incercam sa scoatem cat mai multa placere din drumul asta, lung si probabil obositor, putem.  Spun probabil pentru ca am fost odata cu masina din Bucuresti pana dincolo de Barcelona, adica vreo 3500 km fara sa oprim pentru dormit, nicaieri. 😀 Bine, eram mai tineri si mai nelinistiti. Acum vom vedea.

Plecam vineri dimineata pe la 4 din Bucuresti, si intentionam ca pana-n 17.30 sa fim la Zagreb. S-o putea, nu s-o putea, noi nu putem decat sa incercam. Daca ai fost si/sau ai idee de drum de popasuri (pentru intins oasele si reimprospatat cafeaua), da-mi de stire. . Ca or sa fie si neprevazute asta-i clar, dar nu strica niciodata sa stii la ce sa te astepti, macar in parte.

ziua in care facem partie

In urmatoarele zece minute părăsesc casa cu destinaţia zăpada. Curtea e plina de nea, la fel si drumul care ne scoate la sosea. Nu, nu locuim într-un depărtat sat de munte ci in Bucuresti. Ok, mai la margine de capitala dar totusi in oras.

Ce pretentii sa mai aibă mama si tata, care stau la 30 Km de Braila si in sat la ei n-a mai ajuns nici masina de paine de marti de dimineată? Niciuna, stiu!

Intr-un fel imi pare foarte bine ca la noi e inca zapada pe strada, mie imi place tare mult sa fac partie. Am plecat.

Continue reading ziua in care facem partie

Prezentul de duminica

corpuriIncerc sa ma gandesc doar la prezent. Nu la trecut, nu la viitor, la prezent. Imi dau seama ca nu exista momente obisnuite si ca oricat de tare am crede ca am facut un lucru de 1000 de ori, de fiecare data il vom face altfel, unic, asa cum niciodata nu se va mai intampla. 

Asta se aplica la orice. Chiar daca azi mananci exact ce-ai mancat si ieri, poate chiar din aceeasi farfurie, nu-i acelasi lucru. E altceva. Cu totul altceva. E alta ora, esti pe alt scaun, ai alta stare…. Nu se va repeta si ai face bine sa te gandesti la clipa asta unica. Eu ma gandesc. Acum scriu, apoi desenez si continui sa fac lucruri de al caror prezent ma bucur.

Stiu ca exista lucruri din trecut care ne afecteaza prezentul, insa am face bine sa ne raportam doar la acum, asa cum este el.

Continue reading Prezentul de duminica

In drum spre scoala

Fiecare dimineata este pentru mine, ca povestea unui scriitor, care vrea sa-si inceapa romanul, scrie prima pagina ( o ia de dimineta), dupa care o rescrie de nenumarate ori, pastrand personajele ( mai adauga din cand in cand cate unul nou, vanzatorul de la magazin, mama unui coleg, domnisoara invatatoare, etc. ) si schimband pe ici pe colo povestea, fara a modifica insa firul epic. Se pleaca tot de acasa, se ajunge tot la scoala. Dar cum?

Ne trezim dimineata in jur de 7, ne spalam ( nu mereu – cateodata o intreb pe Iulia cand o vad gata mai devreme ” Pe dinti te-ai spalat?” si ea imi raspunde ” Nu, dara macar sunt gata prima 😀 “) , mancam ceva ( nu mereu – ca abia apuc sa fac sanviciuri, daramite sa le mai si mananc) , ne imbracam ( mereu ) si plecam .

Azi dimineata, eram in faza de “plecam”, ceasul era 7.55 ( la 8.00 incep orele)  cand isi aminteste Iulia ca nu are foarfeca si lipici pentru abilitati practice.  Aha, nici Sonia nu avea. S-au dus amandoua in atelier la mama si au iesit invingatoare fiecare cu foarfeca si lipici in mana. Mai avem doar sa ne oprim la Manus ( un magazin din cartier) sa luam doua caiete de matematica si gata, pornim in tromba spre scoala. Nu apucam sa iesim de la noi de pe strada ca Iulia, schimbata la fata, imi spune ca a uitat cartea de romana si ii trebuie neaparat.  Am intors dintre doua masini si am ajuns din nou in fata portii. Trecuse de 8.00 . Si-a luat cartea din casa si am plecat direct spre scoala. In drum ( bucurie mare) ne-am intalnit cu domnisoara invatatoare, care venea si ea spre scoala intr-un suflet. Am luat-o cu masina si pana la scoala mi-a spus ca se simte rau si nici n-ar mai fi vrut sa vina la serviciu, ca a ajuns-o oboseala ( si e fata tanara, ce-o sa faca cand o fi ca mine?). Dupa ce i-am spus ca noi am intarziat din cauza ca Iulia ( si Sonia ) isi uita lucruri acasa, le-a facut si ea teoria chibritului  dupa care, au coborat impreuna in fata scolii. Le-am urat o zi cat mai buna la toate trei si am plecat spre serviciu.

Continue reading In drum spre scoala