Posts Tagged ‘de bine’
Tu ce ai făcut?
Dec
Citesc de doi ani bloguri şi mă uit la televizor de-o viaţă. Mai puţin în ultimul timp, e adevărat. Observ că ne place mult să vadem răul din jur, să-l disecăm şi să-l servim cititorilor sau telespectatorilor.
Am încercat să găsesc undeva în trecut originea acestei plăceri. Şi am găsit-o. Pe ea, data de început. Pentru mine a însemnat 22 decembrie 1989. Atunci am auzit pentru prima oară lucruri “de rău” spuse de cineva la televizor. După puţin timp au apărut ziarele şi au continuat să dezvăluie lucruri. Lucruri rele. Dupa mulţi ani, în care ne-au fost servite numai împliniri, numai realizări, auzeam pentru prima dată că se vorbea despre nereguli. Şi ne plăcea. Ne-a plăcut atât de tare, încât uitaţi-vă unde am ajuns. Nimic nu ne mai place. Suntem numai împotrivă. Orice ar încerca cineva să facă, nu va avea succes. Pesimismul a pus stăpânire pe noi şi nici măcar optimismul nu ne mai scapă. Ştiţi bancul cu pesimistul şi optimistul?
Discuţie între un optimist şi-un pesimist, pe timp de criză:
Optimistul: Vom ajunge să furăm cu toţii.
Pesimistul: De la cine, mah?
Revenind. Ne place scandalul, îl exploatăm la maximum. Ne ignorăm valorile sau şi mai rău, ne batem joc de ele. Nu ne mai intra nimeni în voie şi nici măcar parinţii noştri nu ne mai sunt pe plac. Parcă nu ne-au crescut cum trebuie, parca sunt prea învechiţi.
Suntem împotriva sistemului, nu-i bun, e plin de hoţi, ne-am săturat. Stăm acasa şi scriem despre asta. Cool!
Suntem în campanie electorală şi nu avem ce să alegem. Oare în alte ţări nu e la fel? Oare ai lor sunt buni şi ai noştri sunt răi. Oare nu aşa a fost mereu? Credeţi că se va schimba ceva de la sine? NU!
Ca să se schimbe ceva în bine în jurul tău, trebuie să te schimbi pe tine sau, în cazul des întâlnit în care tu eşti mulţumit de felul în care te comporţi, încearcă să fii un exemplu bun. Câti dintre cei pe care îi cunoşti te-ar da exemplu pe tine, daca ar fi întrebaţi “Cunoaşteţi un om integru?” Ce ai făcut tu pentru ca în jurul tău să se întâmple lucruri bune?
Hai să nu mă iau de nimeni şi să mă gândesc la mine. Ce am făcut eu? Nu mare lucru, recunosc. Da’ nu-i timpul trecut. O-i fi făcut totuşi ceva? Sunt eu mulţumită de mine? Dacă un prieten de-al meu ar trebui să dea exemplu de un om integru, s-ar gândi el măcar o clipă la mine? Imi place să cred că da. Însă pentru asta nu-i de ajuns să fii politicos, să nu arunci hârtii pe stadă şi să-ţi înveţi copii să nu treacă pe roşu. Pentru asta trebuie mai mult.
E nevoie ca atunci când prietenii tăi sunt vorbiţi de rău să intervii şi să le iei apărarea, nu să taci şi apoi să duci bârfa mai departe, e nevoie ca atunci când vânzătoarea greşeşte să te comporţi civilizat în ambele cazuri, fie că ţi-a dat mai puţin sau mai mult decât trebuia, e nevoie ca măcar odată în an să lupti pentru o cauză în care crezi, e nevoie ca tu să laşi în urma ta, dacă nu ceva palpabil, atunci măcar un munte de fapte bune.
Când ai făcut ultima dată o faptă bună? Când ai ajutat dezinteresat pe cineva? Eu zilele trecute. Am fost la Libraria Eminescu şi le-am luat culegeri copiilor din clasa fetelor mele, celor care nu au avut bani să le cumpere de la scoală, dar care şi-ar face cu drag lecţiile dacă ar avea dupa ce. Cu banii de o bluza nouă, care oricum nu-mi trebuie, am ajutat nişte copii, care ştiu sigur că au nevoie de asta. Ei învaţă bine. Nu excelent, nu-s genii, dar învaţă bine. Şi e păcat, ca măcar atât cât putem noi, să nu-i ajutăm. Am mai facut-o şi altă dată şi ştiţi ce mi-a spus unul din ei anul trecut la serbarea de Crăciun? “Doamna, eu ştiu cine e Mos Craciun.” “Cine e? l-am intrebat.” “Dumneavoastră sunteţi.” 
Credeţi-mă, nu am nevoie de alte dovezi că ceea ce fac, e înţeles corect.
Nu-i greu să faci bine. Nu trebuie să muţi din prima munţii. Poţi începe prin a vedea lucrurile frumoase din jur. Apoi, când ceva nu-i ok, ia atitudine. Ştiu vorba aia cu “peştele de la cap se-împute”, dar haideţi să o ignorăm şi să încercăm noi, coada, să facem ce putem. Şi putem, ştiu bine asta.
