Posts Tagged ‘curte’
Brăduțul
Dec
În fiecare an pe 1 Decembrie noi împodobeam bradul. Avem unul de plastic, foarte stufos și numai bun de dus în pod după sărbători și de folosit în fiecare an ca și cum ar fi primul. Făceam asta ca să ne bucurăm mai mult timp de sărbători, să intre Spiritul Crăciunului în casă mai devreme, știți voi chestii importante. Numai că anul acesta n-a fost timp de așa ceva, mai ales că am avut până de curând casa în tot felul de schimbări ce s-au lăsat cu zugrăvit, schimbat de uși și mobilă.
E, și cum stăteam eu așa vineri seara (vorba vine stăteam, sigur făceam ceva și atunci, că de stat nici acum nu stau), a sunat la poartă un om bun, o fată care a lucrat la noi în la atelier în urmă cu vreo trei-patru ani, și care acum venise să ne aducă un brad. De la Suceava.
Evident că e vorba de un brad natural, mare cât un articol de blog și stufos. Atât de mare că dacă l-am tăia în două am avea doi brazi medii și frumoși. Dar nu-l vom tăia, nici nu-l vom băga în casă. Am hotărât să-l împodobim afară, în curte. Sigur, va trebui să-l ancorăm bine, să-i găsim un suport pe măsură, să împrumutăm o scară ca să-l putem împodobi, dar sunt sigură că la sfârșit va arăta foarte frumos.
Da, atunci îl veți vedea și voi, deocamdată suntem la stadiul de căutat suport. Sper ca atunci când vor veni colindătorii vineri, brăduțul (pot să-i spun așa, nu?) va fi pe poziție, și copiilor le va plăcea.
Nu pot totuși să închei fără să-mi pară rău că un brad așa mare și frumos a fost tăiat, doar pentru a ne bucura noi de el câteva zile. 
Mă consolez cu gândul că-i luat dintr-o plantație specială pentru brazi de Crăciun, așa că dacă nu ajungea la mine, era sigur împodobit în altă casă. Mă rog, curte. 
Tags: brazi de Craciun, curte, impodobit, traditie
Gospodăria de la țară
Sep
Mda, știu, ați râs cu toții când v-am spus că vin de la țară cu portbagajul plin de bunătăți de sezon, dar știți cum e, cine râde la urmă, râde mai bine. Cine are acum cămara plină? Hahahahaah! Ăsta-i râsul. 
Deși a fost un weekend scurt de tot, vă spuneam că lucrăm și sâmbătă, tot am avut timp de-o fugă până la țară la ai mei. Am găsit acolo, ca de fiecare dată, doi părinți bucuroși să-și vadă copiii și nepoții și-o gospodărie care se modifică de la an la an.
Exact cum spunea acum câteva săptămâni Zicu, ăștia bătrani de pe la noi nu se opresc niciodată. Ai mei aveau inițial o bucătrie în casă și una afară. Aia de afară era de fapt un cotlon din ăla lipit cu pământ în carese face focul, un fel de mașină de gătit, dar în aer liber. Pe la noi prin zona Brăilei pe vremuri nu exista gospodarie făra unul. Obiceiul se mai păstrează și astazi, bag seamă, din moment ce ai mei și-au făcut si ei o chestie de genul asta.
Acum vreo 10 ani când s-au mutat părinții mei la țara, mama,obișnuită la oraș, zicea că ea vrea să se mute țară doar ca să fie în aer curat, să aibă curte unde să stea să se relaxeze și să îngrijească florile. Hai că-mi vie să râd numai când mă gândesc la ce vise avea ea atunci! Inițial si-a facut cotlon din ăsta afară, ca să arate curtea a gospodărie autentică. Apoi pentru că se plictisea și toată lumea avea așa ceva și-a luat niște găini. Zicea, e păcat să n-ai și tu o găină în curte, și așa aruncăm multă pâine și iarbă avem destulă, ar avea din ce să crească.
După câțiva ani și-au făcut o cocină și și-au luat porc, pentru că nu le-a picat prea bine mirosul de șorici venit în ajun de sărbători din curțile vecinilor. Ce, noi nu putem să creștem un porc, să aibă și copiii ăștia ce mânca, când vin la noi, să le dăm și lor ceva acolo în traistă pentru la București, să simtă că au venit la țară.
Și tot așa…acum au 3 porci, vreo 150 de găini, curci, gâște, doi căței, nicio pisica, o mare grădină de zarzavaturi și, ați ghicit, două bucătării de vară. Una acoperită, cealaltă în aer liber. Mă tem că la anu’ o vor acoperi și pe asta care-i la aer și vor avea în total trei bucătării acoperite. Da, exact, aia din casă e neatinsă.
Bine că e curtea mare! Cât despre odihnă…aceasta nu există în vocabularul alor mei. Sau există, dar se face noaptea.
Tags: acareturi, curte, gospodarie, oameni, tarani
Căsuța ideală
Mar
Puțini sunt cei care iși proiectează căsuța exact cum visează ei și apoi nu se răzgandesc. Din pacate eu nu mă număr printre ei.
Stârnește Dojo o discuție legata de cum și-ar face ea o casă, iar cititorii vin și-și spun experiențele lor. Sau visele. Am fost tentată să-i las un comentariu, dar am zis că-i mai bine să scriu aici.
Am proiectat și costruit împreună cu soțul, casa în care locuim, constrânși fiind doar de spațiul avut la dispoziție 125mp (pentru construcție) și de numarul de persoane care urmau să locuiasca în casă, respectiv 7. Am făcut casa cu parter+etaj, cu living, bucatarie, baie și garaj la parter și cu 4 dormitoare și baie sus. Insuficient. Ca să nu vă mai zic că acum suntem 6, deci dacă am fi fost 7 persoane, ar fi fost de-a dreptul înghesuială. Un dormitor pentru noi, un dormitor pentru fete (foarte inghesuite), un dormitor pentru mama, un dormitor pentru tata. Ei doi nu-s compatibili deloc în ceea ce privește programele TV urmarite de aceea i-am și separat. Camerele sunt mici nu vă gândiți la cine știe ce. Noroc că avem și pod. Credem că va veni o vreme în care va trebui reamenajat și făcut locuibil.
Oricum, ideea e că dacă la mine vine cineva care vrea să rămână peste noapte, trebuie să doarmă în living. Sau pe saltea gomflabilă ca la garsonieră. Pretty jenant pentru ditamai casa. Dacă aș face-o din nou (pe acelasi loc că nici în gând nu pot lua în considerare faptul că aș avea bani să iau un teren mai mare), aș schimba locul holului de la etaj, aș mai face o fereastră în bucătărie și aș face garajul o idee mai mic. A, și-aș face balustradele altfel, nu întrebați.
Dacă trecem la curte, aici iar avem o problemă. Curtea nu prea e. Pentru că pe tot locul nostru de 300 mp avem și casa și atelierul de confecții. Cu toate astea un loc de masă cu umbrelă, grătar și câteva flori de jur împrejur tot avem. Curtea am pavat-o pentru că nu vreți să știti câtă mizerie cari în casă chiar și așa, apăi dacă lași mult pământ în curte. Ca să nu mai zic de râme, broscuțe și alte gângănii.
Pentru a mai câștiga ceva spațiu am făcut deasupra atelierului (care-i pe un singur nivel), terasă. N-am găsit o poză mai nouă:
Cam asta-i povestea. Aveți legătura.
Tu ce vezi dincolo de monitor?
Mai
La propriu.
Am cam la 5 metri distanta doi copaci. Un mar pitic care anul trecut a facut 6 mere, dar de subtire ce era nu le-a putut tine si un par care infloreste in fiecare an dar niciodata nu da rod. Intre cei doi copaci e o pajiste de verdeata formata din crini inca neinfloriti, tulpine de foste lalele mov si un trandafir salbatic alb.
In fata lor, in trei ghivece mari sunt plantate capsuni din cele uriase, deocamdata pitice, inflorite si firave. Daca o da Dumnezeu si s-or face capsuni din astea ar fi mare minune.
In stanga langa casa e rezemat gratarul si imediat langa el e bicicleta lu’ Sorin, un montain bike isuficient muncit.
Mai am pe masa la care stau o scrumiera de inox care seamana cu bolurile pisicului Sisi, care o vreme a facut si el parte din privelistea din fata mea, dar intre timp s-a facut nevazut, o farfurie care in urma cu cateva minute avea in ea micul dejun si un pahar cu suc de mere.
In dreapta mea, copilul Iulia deseneaza cuboidul. Va jur ca eram buna la mate, dar n-am auzit pana acum de cuboid.
Se aud si glasurile perusilor de undeva din spate. In rest e liniste. o liniste de duminica dimineata pe care v-o doresc si voua.
Ieri si azi
Mai
Ieri la serviciu (intreprindere, cum ne place noua sa-i spunem) s-a luat hotararea de a se intrerupe lucrul mai devreme si de a se sarbatori anticipat, in purul stil romanesc, 1 Mai.
In dimineata asta a venit in sfarsit clipa pe care o astept de vreo 8 luni, aceea de a-mi bea cafeaua in curte dimineata.
Peisaj de iarna
Mar
M-am trezit in dimineata de Craciun. Si eu care vroiam sa incep curatenia de Paste. Ce naiva…
Joi mergeam cu masina prin oras si ma bucuram ca tin franele (nu ca pe zapada), ma bucuram ca-s locuri de parcare si ca am o baba frumoasa. Azi, iarna s-a intors si casele sunt din nou acoperite cu zapada, dar purtam inca martisoare, ca poate-poate.
De unde noi ne pregatisem de primavara si scosesem masa si scaunele in curte, ninsoarea ne-a stricat planurile. Pana si umbrela de soare fusese instalata, asa dor ne era de caldura. Asa arata imprejurimile acum:
ziua in care facem partie
Dec
In urmatoarele zece minute părăsesc casa cu destinaţia zăpada. Curtea e plina de nea, la fel si drumul care ne scoate la sosea. Nu, nu locuim într-un depărtat sat de munte ci in Bucuresti. Ok, mai la margine de capitala dar totusi in oras.
Ce pretentii sa mai aibă mama si tata, care stau la 30 Km de Braila si in sat la ei n-a mai ajuns nici masina de paine de marti de dimineată? Niciuna, stiu!
Intr-un fel imi pare foarte bine ca la noi e inca zapada pe strada, mie imi place tare mult sa fac partie. Am plecat.
Uite cum arata acum curtea:
Aia-i usa de la camara nu de la intrarea in casa. Asta ca sa nu va luati de mine ca nu-i data zapada nici macar in usa.
Curtea din spate
Mar
Dimineata cand ma trezesc si deschid geamul din camera mea, vad in toata splendoarea curtea vecinilor din spate. Cand spun toata splendoarea, ma refer la o curte plina de ligheane vechi, antene aruncate (din alea cu elementi, nici nu mai stiam ca exista), tot felul de fier betoane intr-o parte si frunze putezite in partea cealalata.
In curtea cu ligheane nu s-a mai facut curat de ani de zile. Si acolo locuiesc oameni. Odata o femeie framanta gogosi intr-un citeste mai departe
Curtea din spate
Mar
Dimineata cand ma trezesc si deschid geamul din camera mea, vad in toata splendoarea curtea vecinilor din spate. Cand spun toata splendoarea, ma refer la o curte plina de ligheane vechi, antene aruncate (din alea cu elementi, nici nu mai stiam ca exista), tot felul de fier betoane intr-o parte si frunze putezite in partea cealalata.
In curtea cu ligheane nu s-a mai facut curat de ani de zile. Si acolo locuiesc oameni. Odata o femeie framanta gogosi intr-un lighean (nu stiu daca era unul din cele care zac de obicei prin curte), pe o masa cu musama jegoasa, undeva in fundul curtii. Nu stiu cum o fi in casa, insa curtea nu e curatata niciodata.
Azi dimineata insa, surpriza. Cand am deschis geamul, am auzit zgomot de matura (nu-mi spuneti ca nu se aude, pentru ca matura de curte se aude, da). In curtea cu ligheane cineva matura. Un nene intre doua varste (imi place expresia asta, nu stiu exact ce inseamna, dar sper ca omul nostru se potriveste vorbei), pe care nu l-am mai vazut pana acum, manuia cu indemanare o matura mare de curte. Nu am stat sa-l urmaresc (mama m-a invatat ca nu se face asta, decat daca de meserie esti detectiv) insa rotitele au inceput sa se invarta…
Cred ca am niste vecini noi in spate si sper din tot sufletul ca in curand, atunci cand deschid geamul sa vad curtea vecina in toata splendoarea ei, si cand zic splendoare ma refer la ceva frumos.
Primavara din curtea mea
Mar
Ca stau la casa, majoritatea dintre voi stiu deja. O sa va povestesc azi cum am amenajat curtea primavara asta. Doar curtea deocamdata, nu si terasa ( da, da, am si terasa, asta nu stiati ). Am taiat si legat via ( Sorin), am plantat flori noi (Sorin), am taiat trandafirii (Sorin) si am curatat frunzele uscate ( fetele). Am adus balansoarul ( in care stau acum si scriu ), masa si scaunele de curte ( astea iarna stau in pod). Ne gandim daca sa scoatem si florile din casa, pe care le-am tinut la caldura si lumina pe timpul iernii. Poate saptamana viitoare. Am montat si umbrela de soare ( Sorin), dar n-am deschis-o inca. Curtea arata acum fresh, fresh. Cum adica ce-am facut eu? Mancare . Toata gasca asta muncitoare o sa vina cu mare pofta de manacare si eu m-am ocupat de asta. Multumesc Adi!
Afara este cald si bine, dar inca nu putem lua masa in curte. Insa o dupa amiaza petrecuta la aer, face cat o saptamana in fata televizorului.
V-am mai zis sa aveti o primavara frumoasa?
Tags: curte, flori, frumos, terasa, vita de vie
