Sărbătorileeee!

Ia spuneți dragii babei mei, la voi a venit sau n-a venit Moșul? Ce v-a adus? Sunteți mulțumiți? Asta cu dacă sunteți mulțumiți e o întrebare retorică, gândiți-vă că există oameni care nici nu visează la cadouri, așa că e clar, sunteți sigur mulțumiți.

La noi a venit Moș Crăciun ADEVĂRATUL. Acel Moș care are timp uneori doar o dată-n viață să vină și să stea de vorbă cu copilul, să-l întrebe dacă a fost cuminte și dacă i-a scris Moșului scrisoare. Bine, nici în acest an n-a avut timp să treacă chiar pe la noi, așa că am strâns o casă plină de copiii la Ioana și l-am rugat pe Moș să treacă pe acolo ca să mai economisească din timp.

Cu toate că Iulia și Sonia au deja 12 ani, îs mari care va să zică, tot au avut emoții mari când s-au aflat față în față cu bătrânul cu barbă albă.

În fine, copiilor le-a adus Moșul exact ce i-au cerut (să-i fi văzut cum strigau când desfăceau cadourile: știam eu, știam, știam că îmi va aduce asta, i-am scris să-mi aducă asta, mulțimesc Moșule), nouă adulților la fel, așa că toată lumea a fost mulțumită și fericită, și-am putut trece cu mare bucurie la mâncat sarmale, salata de boeuf și baclavale. Ca la noi, la români.

Un Crăciun cu cei dragi aproape vă doresc tuturor!

Tags: cadouri, copii, Craciun, Mos Craciun adevaratul

Serbarea de Crăciun

De vreo trei săptămâni fetele mele învață și repetă rolurile pentru piesa ce urmează s-o prezinte în fața părinților la serbarea de Crăciun. Nu c-ar fi avut mult de învățat, nici vorbă, ele repetă, mai ales Sonia, de dragul rolului, pentru că și-a dorit mult să fie ea Maria. Cum mai multe fete și-au dorit rolul asta, doamna a procedat democratic și-a făcut casting. Sonia a obținut rolul și îl repeta tare mândră.

Cât timp Sonia se străduia să câștige rolul Mariei, Iulia își împreuna din când în când mâinile în față și se ruga: Dă doamne să fiu sfetnic, dă doamne să fiu sfetnic. Bineînțeles că am întrebat-o de ce-și dorește asta. Mi-a răspuns scurt: Ăsta nu zice nimic. Până la urmă a fost înger, a avut ceva de zis, iar la serbare am observat că și sfetnicii au avut de spus ceva, așa că n-a pierdut prea mult.

A fost o atmosferă tare faină la spectacolul organizat de copii cu marea contribuție a doamnei diriginte. În sală a fost recreată atmosfera de acum 2000 de ani din Bethlehem, iar prin ferestre se vedeau fulgi mari de zăpadă alergându-se unul pe altul. A fost frumos, copiii s-au simțit minunat și la sfârșit au primit chiar și daruri, lăsate de Moș Crăciun sub bradul împodobit în clasă. Ok, pe lângă dulciuri ei aveau de fapt în pungi Marile legende ale lumii, pentru că în 2012 școala va începe cu epoca de istorie și domnul profesor pe lângă lecțiile predate de el, le va cere copiilor să citească legende. Deh, doar nu era să primească jucării sau telefoane de la Moș Crăciunul școlar.

Gata, a venit vacanța, poate să vină și zăpada, copiii sunt cu toții fericiți, ceea ce vă doresc și vouă, chiar dacă nu mai sunteți copii de ceva vreme.

Am făcut poze și la serbare, numai că atmosfera din sală nu a fost prietenoasă cu aparatul meu foto, așa că vă arăt două poze făcute acasă.

Tags: copii, Craciun, daruri, srbare

Vin sărbătorile…

Știu că aproape am înnebunit, îmi tot vine să cânt aia cu: Vin sărbătorile, vin sărbătorile. Dar nu vine Crăciunul, nu-i așa? Melodia asta  se cântă doar atunci și chiar nu știu de ce. E drept că doar începutul ei se potrivește cu vremea asta, dar…

E frumos tare de Paște! Poate chiar mai frumos ca la Crăciun, dar nu vreau să intru în polemici (sau poate vreau ).

Sunt ani în care ador Crăciunul pentru felul în care strălucesc luminițele în pomuș de iarnă, pentru bucățile mari de șorici pe care le devorăm în timp record, pentru barba albă a Moșului, pentru mirosul din casă, pentru… și ani în care nu-mi place așa mult pentru că nu-i zăpadă, pentru că e frig, pentru că Moșul nu mi-a adus mie sau alor mei ce ne-am dorit…

De Paște însă situația se schimbă. Sărbătorile Pascale sunt mai cu moț pentru mine fiindcă e primăvară, pomii sunt înfloriți și-n jurul lor e o mireazmă pe care niciun parfum oricât ar fi de scump ar fi, nu ți-o poate reda, oamenii zâmbesc atunci când merg pe stradă,  se salută frumos și mi se pare că-s mai multe tradițiile de Paște, față de cele de Crăciun.

N-am să uit niciodată nopțile parfumate când, copii fiind, ne întorceam acasă în noaptea de Înviere cu câte-o lumânare aprinsă adusă cu mari sacrificii pe drumul de la biserică până acasă. Într-un an grupul nostru de copii se întorcea cu lumină de la biserică fiecare protejându-și lumânarea cum putea mai bine. Unii cu podul palmei, alții cu jacheta, cei mai șmecheri cu câte un abajur de hârtie. Și cum mergeam noi așa liniștiți (asta parcă-i tot un cântec, așa-i?)a trecut pe stradă un camion cu așa mare viteză că nici nu ne-am dat seama când ne-am trezit toți fără lumină.  Nicio lumânare nu scăpase nestinsă și ne-am ploștit cu toții când am văzut asta. Însă imediat ne-a revenit bucuria la gândul că va trebui să ne întoarcem la biserică să luăm din nou lumină și să ne protejăm lumânările cu și mai mare grijă. În afară de asta, noi aveam și o poveste interesantă de spus a doua zi în fața blocului.

În plus Paștele primează și e mai special decât Crăciunul pentru că vorba ceea,  toți ne naștem, dar nici unul dintre noi n-a inviat cum a facut-o  Isus în ziua de Paște.  Ca să nu mai spun ca de Înviere ne îmbrăcăm toții în haine noi, pe când la Crăciun…

Așadar, voi preferați Paștele sau Crăciunul? Nu-mi spuneți că vă plac în egală măsură că nu vă cred. Am zis.

Tags: Craciun, Inviere, Paste

Azi e Crăciunul

Paula Seling – Cerul si pamantul

Anul acesta n-am vrut niciun cadou de Crăciun. Nimic. Nici de la mine, nici de la ceilalţi. Am nevoie numai de sănătate. Şi pentru mine şi pentru ceilalţi. Are cineva de prisos sănătate?

Mos Crăciun a venit, fetele sunt fericite. Ne-au scris şi o scrisoare în care ne mulţumesc pentru cadouri.

Azi, în sfârşit, am reuşit să simt bucuria zilei de Crăciun. O zi în care timpul se opreşte în loc, în care te trezeşti fără grabă (bine, dacă nu eşti mama, care are de pregătit 11 farfurii cu bunătăţi de Crăciun pe care le împarte tuturor vecinilor dis de dimineaţă), îţi iei micul dejun relaxat, îţi bei cafeaua cu cozonac ascultând colinde, te uiţi la copii cum se bucură de daruri, casa miroase a portocala şi tu trăieşti. Uiţi de necazuri, uiţi de greutăţi şi doar te bucuri împreună cu ai tăi.

Oare de ce sunt aşa rare zilele astea? Poate că probabil nu le-am mai preţui aşa cum o facem acum…

Sper că şi vouă vă e bine azi, oriunde v-aţi afla!

Tags: Craciun, oameni, sanatate, sarbatori

Poveste de Crăciun

Niciodata nu avuseseră un brad al lor. O singură dată, la câteva zile după Crăciun, le adusese tata un brad luat de pe stradă, cu crengile cam chele, dar încă verzi. Probabil niște oameni mai bogați l-au ținut doar pentru a avea unde să-și pună cadourile în seara de Crăciun. Sărmanul brăduț!  Noroc că tata s-a gândit la copilașii săi, care s-ar bucura de brad până târziu în ianuarie… Bineînțeles că n-au avut globulețe sau beteală, însă l-au împodobit cu cârpe și cartoane. Din cârpe au făcut niște păpușele mici pe care le-au prins în pom cu  ață și din cartoane au decupat steluțe,  le-au colorat cu creioanele de școală și au ieșit foarte, foarte frumoase. Brăduțul l-au pus în sufragerie și multe seri au stat în iarna aia lângă el, spunând povești închipuite de ei, nu citite dintr-o carte. Dar asta a fost demult, pe vremea când tata încă trăia.

Anul acesta mama le promisese nu numai brad, ci și ceva cadouri sub el. Era primul an, dupa mult timp, când mama avea servici. Se angajase în vară la o firma de croitorie iar lor le mergea acum mai bine. Fiecare bănuț era drămuit și cheltuit cu grijă, însă mama le-a promis daruri pentru fiecare de Crăciun.  Copiii știau că Moș Crăciun e mama și poate șefa și colegele ei de serviciu, așa că nu i-au scris scrisoare, ci i-au spus pe rând mamei dorințele lor.

Monica, cea mai mica dintre ei, i-a cerut moșului un ghiozdănel de gradiniță ca cel al Mirunei, prietena ei. Robert, baiat mare de acum, ajuns deja în clasa a doua își dorește un hanorac cu glugă, iar Ramona, cea mai mare dintre frați, o copilă în clasa a cincea abia, vroia ceva cu adevarat măreț: o mașină de făcut pâine ca cea pe care a văzut-o la televizor într-o reclamă. Mama le-a spus întotdeauna că dacă au pâine pe masă și sunt sănătoși, restul se rezolvă toate. Sănătoși erau dar se mai întâmpla ca uneori să nu le ajungă pâinea. Copila văzuse mașina minune și credea sincer că aia va rezolva pentru ei  problema pâinii.

Mama le-a ascultat tăcută dorințele și în sinea ei s-a întristat. Copiii ei nu îndrăzneau să-și dorească jucării. Le-a spus totuși că va încerca să le îndeplinească dorințele. Mașina de făcut pâine îi încurca socotelile. Costa mult, însă și-ar fi dorit-o și ea mult de tot. Părinții ei locuiau la țară și deși săraci, îi puteau da făină. Întotdeauna la țară există făină.

Într-una din ultimele zile de serviciu de dinainte de sarbatori, a primit de la serviciu, ca primă, încă un salariu. Era ceva neașteptat și și-a jurat atunci că le va face copiilor săi un Crăciun de vis. Le va lua brad, globulețe și beteală adevarată. Vor face împreună mâncare și vor avea pe masă carne, cozonac și fructe.  Și ce-i mai important, copiii ei vor primi cadouri. Jucării.

Nici colegele ei de muncă nu o duceau excelent, dar măcar în casele lor intrau lunar două salarii. La ea de patru ani încoace, de când îi murise soțul,  nici măcar un salariu nu venise sigur în fiecare lună. Au fost și ani întregi în care s-au mulțumit cu alocațiile copiilor și cu ajutorul social. Nu mai era cazul, acum ea lucra, copiii crescuseră,  erau cuminți și înțelegători și lucrurile mergeau bine. În ultima zi de serviciu, colegele despre care ziceam, i-au facut o surpriză și i-au adus cadou masina de paine, despre care ea le spusese că oricât s-ar strădui n-ar putea-o lua. Fară voia ei lacrimile au început să-i coboare ușor pe obraji si nu și-a mai putut stăpâni plânsul. Nu-și amintea să mai fi plâns vreodată de bucurie. Șefa atelierului unde lucra, emoționată de moment i-a dat în plus câte o gecuță frumoasă pentru fiecare copilaș. Femeia nu mai știa cum să le multumească tuturor și să le spună cât de mult însemnau pentru ea, gesturile lor, poate mai mult decat cadourile în sine. Să știi că cineva se gândește la tine, că îi face bine cuiva să știe  că tu ești fericit, era un sentiment pe care ea încă nu-l trăise.

În 24 decembrie, seara, copiii au împodobit bradul. O vecină le adusese și  globurile ei albastre și aurii, pentru că ea anul ăsta își făcea bradul în roșu și argintiu. Le-au primit bucuroși. Le cumpărase mama și niste bomboane de pom, la care copiii se uitau cu ochii mari, în timp ce în căpșoarele lor se înfiripau deja scenarii, de cum vor subtiliza ei bomboanele din hârtia aia de ambalaj lucitoare.

Când au plecat copiii la culcare, totul era aranjat frumos. Mai trebuiau doar să soseasca cadourile, de care sigur avusese mama grijă. Le luase la fiecare ce-si dorise, plus jucarii: păpuși frumoase pentru fetițe și un trenuleț  pentru Robert.

Femeia puse cadourile frumos împachetate sub brad, cu gândul la chipurile copiilor din clipa în care le vor descoperi. Era mulțumită! Totul arăta minunat! Un singur lucru uitase mama și o făcuse deliberat de data asta. Nu luase pâine. Vroia ca în dimineața de Crăciun, copiii să se trezească în miros de pâine caldă.  Pâinea lor.

Crăciun frumos tuturor!

P.S. Nu, doamna din poveste nu lucrează la noi la croitorie.

Tags: bradut, copii, Craciun, daruri, oameni

Buna dimineata la Mos Ajun!

Buna dimineata la Mos Ajun si maine cu bine, la Mos Craciun!

Vine Craciunul. Atat am vorbit despre el, ca nu-mi vine sa cred ca-i aproape gata sosit si va trece mai repede decat vom avea noi timp sa mancam sarmalele din oala mare, toba si piftia.

Nimic nu se compara insa cu asteptatrea copiilor. Il asteapta pe Mos, parca pe masura ce trec anii, cu asteptari mai mari. Ma intreaba la ce ora vine Mosul, vor sa doarma sub brad, isi fac planuri inchipuindu-si cum s-ar juca daca primesc nu stiu ce jucarie… :D Ieri le-am prins cu ultima gaselnita in materie de asteptare. Au gasit un site care le spune cat mai e exact pana vine Mos Craciun si ce face el in momentul asta. Vreau sa va zic ca verifica din  zece in zece minute starea lucrurilor, accesand site-ul cu pricina. Daca nu ma credeti, verificati.  

Pana si eu astept cu mare drag sa le vad fețele in momentul in care vor gasi cadourile sub brad. Nici nu mai contreaza de unde a pornit obiceiul asta si cat va tine, important este ca noi il traim cu intensitate, cu bugete mai mici sau mai mari de la un an la altul.

Abia astept sa-mi spuneti, azi ce va doriti si maine ce v-a adus Mos Craciun.

Tags: asteptare, copii, Craciun, mos Craciun, sarbatori

De al patinoar… la carnatul lui Oprescu

Cum abia ne mai puteam misca de dimineata de la cata mancare am ingurgitat ieri, azi am plecat de dimineata cu fetele la patinoar. Pentru ca am fost isteti, am ajuns chiar cu 5 minute sa inceapa o noua serie.

Programul la patinoar ( vorbesc de cel de la Unirii) este in serii de cate o ora si jumatate incepand cu ora 10.00, cu cate o jumatate de ora pauza intre serii. Intrarea este 15 lei, si daca vrei sa inchiriezi si patine mai dai in plus 10 lei.

A fost foarte frumos si cred ca  sa mai mergem zilele astea mai ales ca maine o sa fie in Piata Constitutiei carnatul de 2250 de metri, frumos asezat in forma de S. S de la Sorin evident. Am auzit ca dupa ce e validat ca  “cel mai lung carnat din lume” , cincizeci de craciunite or sa-l imparta oamenilor din piata. Acum intreb si eu, ca asta n-am mai inteles: Cand or sa-l imparta, carnatul o sa fie prajit, fript, afumat sau crud ?

Edit later:

Am vazut pe site la PRO TV ca va fi lung doar de 200m, dar eu l-am auzit cu urechile mele pe Oprescu cand  a zis 2 km. Or ultima data cand am verificat 2Km erau 2000m . Si mai zic si alte prostii pe acolo, pesemne ca redactorii aia buni au plecat toti in vacanta.

Tags: carnat, copii, Craciun, patinoar

Decembrie

A venit si decembrie. Daca ar fi sa descriu luna decembrie intr-un singur cuvant, n-as zice “sarbatori”, “iarna”, “vacanta”, “Craciun”, “Revelion” as zice “HAOS” .

A venit decembrie – traficul se blocheaza; magazinele se aglomereaza ( trebuie sa cumparam tot ); televiziunile se intrec in emisiuni care mai de care mai hidoase; ducem brad la scoala ( sa fie clasa in sarbatoare); strangem bani pentru cadoul domnisoarei invatatoare; la serviciu toata lumea vrea sa depaseasca planul; clientii vor sa cumpere tot ce n-au cumparat in timpul anului; acasa tre sa faci traditionala curatenie generala; copii tre sa mearga in continuare la dansuri, sa-si invete replicile pentru serbare, sa nu uite tabla inmultirii, etc…

Off, aproape ca abia astept sa treaca decembrie cat se poate de repede. Nu ca in ianuarie ne-ar astepta ceva deosebit. Va amintiti de impozite, taxe, asigurari etc. care trebuiesc platite la inceput de an?

Ok, hai ca am luat-o razna. Da poate intr-o zi doua imi trece. I-a sa vad ce motiv gasesc ca sa-mi revin

Tags: cadouri, Craciun, decembrie, haos, sarbatoare